Sau cel puțin, atâți sunt moldovenii cărora nu le pasă că preoții la care se împărtășesc slujesc rușilor, iar bisericile pe care le întrețin – fie direct prin contribuții bănești, fie indirect prin achitarea impozitelor la stat – sunt trecute în zona de control a rușilor, în zona așa-zisului „ruskii mir”, teoretizat cu perseverență de actualul cap (ierarhic) al Bisericii Rusești, Vladimir Gundeaev (Patriarhul Chiril).
An de an moldovenii își sărbătoresc independența obținută în 1991. Și cei care au militat pentru ea, şi cei care n-au dorit-o nici în ruptul capului.
Primii o sărbătoresc ca o desprindere firească de Moscova; ceilalți, cei care s-au opus ieșirii din URSS și renașterii naționale a moldovenilor – ca o garanție a împiedicării apropierii de România.
Însă „unisonul” acestei celebrări a independenței se limitează doar la sfera statală (chiar dacă și aici aceasta e formală).
Dependența, sau lipsa independenței Bisericii moldovenești majoritare față de Rusia, nu-i deranjează în niciun fel pe cei din categoria a doua (menționați mai sus, nu calitativ).
Aici, cel mai probabil, poate fi găsită explicația pentru opțiunile absurde de cele mai multe ori, ale acestei – atât de greu de înțeles – societate moldovenească…
Situația în care se află Biserica moldovenească majoritară, cea avându-l pe Vladimir drept șef local, este și va rămâne o problemă a statului independent Republica Moldova.
O independență în care peste trei sferturi din populație rămâne sub oblăduirea unui cetățean al statului față de care ți-ai declarat independența, poate fi numită oricum numai nu independență.
Pornind de la caracterul național pe care îl au bisericile ortodoxe deja de peste o mie de ani, dar și de la acțiunile ilegale ale Imperiului rus și ale Uniunii Sovietice legate de organizarea bisericească în acest teritoriu odată ocupat, sunt două (cele mai) posibile rezolvări ale acestei probleme:
– revenirea în cadrul Mitropoliei Moldovei, cea canonică, cea de dincolo de Prut, cea a lui Ștefan cel Mare – dacă tot se uzează de numele domnitorului cu orice ocazie, a întregii comunități ortodoxe a Republicii Moldova. Însă nemijlocit în Mitropolia Moldovei, nu separat cum e cazul cu Mitropolia Basarabiei, care nu face decât să perpetueze separarea moldovenilor de-a lungul Prutului;
– sau declararea autocefaliei (independenței) Bisericii ortodoxe moldovenești (și unificarea Mitropoliilor existente) cu trecerea sub autoritatea Patriarhului Constantinopolului. Cu ce-ar fi mai bună subordonarea față de Patriarhului Constantinopolului? Măcar din considerentul că Patriarhul respectiv nu reprezintă un stat, dar și mai important – nu reprezintă un stat opresor al moldovenilor!
Dincolo de caracterul corect (din toate punctele de vedere) pe care-l are prima opțiune, dar și de dificultățile pe care le-ar presupune cea de-a doua, niciuna din ele nu va fi măcar pusă în discuție în Republica Moldova de azi.
Statul fiindu-ne laic, cu Biserica lăsată să-și hotărască singură destinul, este de neimaginat cum ar putea clerul Mitropoliei lui Vladimir, cler numit în totalitatea lui cu acordul rușilor sau chiar direct de către aceștia – cazul lui Serghei Volkov, un rus de prin stepele Volgăi, pus episcop (arhiepiscop) în Dubăsari, să se pronunțe – acest cler, acești popi – pentru ieșirea de sub controlul Moscovei!
Iar despre conducătorii statului Republica Moldova nici n-are rost să vorbim… Aceștia se vor îmbulzi și azi, cum au făcut-o și înainte, să se ploconească în fața rusului Chiril…
Ce e de făcut atunci?
Cum să aducem în normalitate (mai aproape de normalitate) această componentă importantă a vieții moldovenilor – spiritualitatea creștină?
Deloc paradoxal, desprinderea Bisericii noastre de Biserica Moscovei va fi posibilă odată cu aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
Că se va produce datorită curajului pe care-l vor căpăta moldovenii (și conducerea, și preoțimea), sau impusă de ceilalți europeni – avertismentul lui Putin despre incompatibilitatea structurilor Uniunii vamale rusești cu cele ale Uniunii Europene funcționând și în sens invers, desprinderea va avea loc.
Privită și din această perspectivă, vizita (vizitele) șefului rus al Bisericii moldovenești majoritare, capătă și mai mult sens.
Să fim chiar atât de aproape de Uniunea Europeană?!
N.B. Ultimii cinci Patriarhi ai României au fost mai întâi Mitropoliți ai Moldovei, ai Moldovei de peste Prut. Ce șanse are un mitropolit al Moldovei de dincoace de Prut să devină Patriarh al Rusiei?
Calcule:
Date oficiale privind apartenența moldovenilor la o anumită grupare bisericească (religioasă) nu există. Nici n-au cum exista, la referendumuri cetățenii declarându-și doar religia.
Însă o estimare a numărului de credincioși ai grupării religioase celei mai numeroase din Republica Moldova – Mitropolia lui Vladimir, se poate face.
La ultimul referendum, cel din 2004, s-au declarat ortodocși 93%. Din 3383332.
Datele făcute publice de separatiștii tiraspoleni indică cca 90% de ortodocși din cei 555347 de locuitori ai raioanelor de est.
Biserici ortodoxe înregistrate oficial sunt câteva, însă mai importante ca pondere (cca 99%) sunt două: cea a lui Vladimir, din cadrul Patriarhiei Moscovei, și Mitropolia lui Petru, a Basarabiei, din cadrul Patriarhiei Române.
Prima are, conform informațiilor găsite, în jur de 1200 de parohii (biserica, preotul și comunitatea de credincioși), cealaltă – de la 100 până la 300.
Rezultă 3 milioane de moldoveni!
3 milioane de moldoveni are Mitropolia lui Vladimir, Mitropolia lui Chiril.
Sau, dintre aceștia, presupunând că atei sau aderenți la alte organizații religioase există în cadrul tuturor grupurilor etnice, cam 2 milioane de locuitori ai Republicii Moldova care s-au declarat etnici moldoveni se închină în bisericile supuse Moscovei.
Mergând și mai departe: din acești 2 milioane de moldoveni cam 1,5 milioane sunt cetățeni cu drept de vot, dintre care la alegeri participă în jur de 1 milion.
Analizând rezultatele ultimelor alegeri parlamentare, și presupunând că minoritățile rusofone sunt a-priori împotriva distanțării de Rusia, este evident că marea majoritate a acestui milion de moldoveni au votat pentru partidele care și-au declarat opțiunea de integrare europeană.
Totuși acești moldoveni, votanți pro-europeni, continuă, de rând cu șefii partidelor pro-europene votate, să-și facă cruce în bisericile stăpânite de ruși!
Înălțate de moldoveni, dar stăpânite de ruși!
Aleluia!
Uniunea Europeană e departe!
Max Ciudin, 7 septembrie 2013, natiadinurma.wordpress.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
