Publicul a avut ocazia să vadă o piesă istorică, modernă, în al cărei prim-plan este domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Am vorbit cu regizorul Alexandru Cozub despre piesă, dar şi despre arta de a face artă.
Aşa cum spune autorul, piesa „Ştefan” este un muzeu de personaje vii. Ce-i drept, doar unul dintre ele a fost inventat. Ea este montată aici şi acum, iar asta – nu întâmplător. Prin această piesă, autorul a vrut să readucă în ochii spectatorului personalitatea marcantă a domnului Moldovei – Ştefan cel Mare, gloria sa, dar şi carenţele unui om firesc. Aşa precum spunea şi marele Lucian Blaga, un personaj, dacă e alcătuit numai din lumini, fără umbre, nu are plasticitate, nu e viu… Anume asta i-a reuşit lui Alexandru Cozub cu succes.
„Ştefan cel Mare a fost prezentat aşa cum a fost el, cu bune şi rele. Mai întâi de toate, l-am văzut prin prisma unui cetăţean care şi-a asumat conducerea ţării şi, totodată, sacrificiile la care s-a supus. Ne-am propus să-l arătăm cu toate calităţile şi neajunsurile lui, aşa cum, probabil, a şi fost. Am vrut să-l scoatem din patetism, din felul tradiţional de a-l interpreta. Cu certitudine, el rămâne eroul nostru, dar, ca orice om, a avut şi temeri, căderi, dubii, slăbiciuni”, spune regizorul, precizând că un aspect relevant al particularităţilor individuale ale domnitorului – care au fost scoase în evidenţă şi în piesă – au fost demnitatea şi dragostea lui faţă de ţară. „Noi am vrut ca publicul să ştie sau să-i dăm o speranţă că acest popor mai are o şansă, că nu totul este pierdut şi că mai avem sorţi de izbândă”, este convins actorul de la „Mihai Eminescu”. El spune că nu a intenţionat să dea o lecţie politicienilor, ci mai degrabă o lecţie de demnitate pentru public. „Nu întâmplător am ales să regizez această piesă. N-am vrut să dăm o lecţie cuiva, ci să ilustrăm un model de guvernare, deşi prin prisma teatrului e foarte greu să judeci, fiindcă există şi o doză de subiectivitate. Am vrut ca oamenii să se mândrească măcar pentru o oră şi jumătate, cât durează spectacolul, cu acest personaj – Ştefan cel Mare, de care avem o imperioasă nevoie în aceste vremuri de restrişte”, remarcă autorul. El a mai menţionat că materialele care i-au servit drept suport pentru a se documenta au fost cronicile lui Grigore Ureche şi cele ale unui istoric polonez.
Alexandru Cozub se fereşte de şabloane, fiindcă, spune el, asta poate ştirbi din măiestria unui regizor. De fiecare dată, el încearcă să „exploreze tărâmuri virgine” şi să descopere noi personaje. Asta, susţine el, o să-ţi umple sala cu spectatori. „Noi, artiştii, ne dorim de fiecare dată să facem altfel, dar nu ştiu în ce măsură reuşim. E mai uşor să foloseşti şabloane, dar asta trebuie s-o evite orice actor şi regizor”, ne-a spus regizorul, specificând că actualmente îşi canalizează forţele la un nou proiect artistic, pe care, deocamdată, preferă să-l ţină în taină.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
