De cum păşeşti în curtea lui te trezeşti într-o lume impresionantă în care vântul te ajută să macini boabe şi să tai lemne, ploaia de luna trecută irigă grădina, iar soarele pregăteşte bucate alese.

Cine este Anton Port ştiu toţi sătenii, de la mic la mare, oricine te poate conduce spre casa „cu moară de vânt”. Iar odată ajuns la poarta lui, scârţâitul celor două maşinării de produs energie şi avionul micuţ, înălțat la vreo patru metri deasupra grădinii meşterului iscusit și care se învârte cu ajutorul vântului, te fac să-i păşeşti pragul casei cu mult entuziasm.

A construit două mori de vânt din fier vechi

Anton Port este un fost profesor de matematică, meşter popular care a inventat, din obiectele pe care le-a avut la îndemână, un sistem de încălzire a apei şi de uscare a fructelor la soare, de dobândire a energiei electrice şi mecanice din energia vântului, precum şi un sistem, relativ modern, de irigare a grădinii, și toate confecționate din obiecte găsite pe la stațiile de colectare a fierului uzat. Acesta este un mare promotor al unui mod de viaţă sănătos şi ecologic, şi al energiei obţinute din surse alternative, despre care consideră că ar putea scăpa R. Moldova de influenţa Rusiei.

Moara de vânt este construită din parii de la vie și plăci găsite prin gospodărie

Chiar dacă pentru unii energia regenerabilă este un subiect absolut nou, pentru Anton Port este o cauză pentru care militează de câteva zeci de ani. „Făcând serviciul militar în Germania şi fiind membru al unui ansamblu de dans am cutreierat Germania Democratică în lung şi-n lat. În una din zile am văzut într-un sătuc un neamţ care tăia lemne la o moară de vânt. Şi atunci mi-am spus că după ce revin acasă o să-mi construiesc și eu una, chiar dacă era patru copeici un kW”, îşi aminteşte cu zâmbetul pe buze meşterul. Deși la început sătenii îl percepeau ca pe un ciudat, mai târziu mulţi i-au călcat pragul ca să vadă ce invenţii a mai realizat profesorul Anton Port.

Cu apa din… beci își udă grădina

Meșterul povestește că deși inventase și înainte diverse lucrări, la un moment dat și-a dat seama că este dependent de energia de la furnizor, și a hotărât să se reprofileze. „A fost o perioadă când nu aveam curent permanent, atunci m-am hotărât să trec la energia regenerabilă. În tot satul era întuneric, numai la mine ardea întotdeauna becul. Noi în genere ar trebui să valorificăm sursele netradiționale de energie: vântul, soarele, apa și biomasa, care sunt inepuizabile, și în plus sunt ecologice. De ce să ardem paiele pe miriști, când ne putem încălzi cu ele?”, se întreabă profesorul Anton Port, după care ne-a organizat o miniexcursie în lumea sa dominată de energia regenerabilă.

În unul din ateliere se găsește un motor eolian multifuncțional care, la momentul vizitei pompa apa dintr-un în bazin, care iarna este … beci, într-o cisternă de patru tone. Ulterior apa este utilizată pentru irigarea grădinii. „Casa mi-i pe vârful dealului și nu am niciun pârâu în apropiere, de aceea luna trecută când a plouat am acumulat 30 de tone de apă, iar cu ajutorul vântului o ridic în cisternă, ca să se încălzească la soare pe timpul zilei. Seara ud grădina, prin metoda picurării. Astfel, am creat un ciclu ecologic de irigare”, spune profesorul, în timp ce-mi arată beciul plin cu apă, și o bandă dintr-o materie ceva mai rezistentă care se învârte. „Așa sisteme încă Arhimede făcea. Este foarte simplu, nu utilizezi electricitate, numai soarele, ploaia și vântul”, spune mândru Anton Port, cel care a „îmblânzit” forțele naturii și „le-a pus la muncă” în propria-i curte. Cu un asemenea sistem de irigare familia Port nu a simțit anul acesta seceta. Și la început de septembrie grădina i-i verde, roșiile coapte, iar porumbul înspicat.

Vântul macină făină, face ulei, taie lemne și dă energie

„Noi nu o să scăpăm niciodată de secetă, dar trebuie să ne pregătim, să nu stăm și să așteptăm ploaia. Trebuie să punem și noi umărul, să exploatăm ceea ce avem, dar nu să stăm cu mâinile în sân și să ne plângem. Eu la fiecare om îi zic: uite-te ce ai în jurul tău, cum este amplasată casa ta, cum curge apa, din care parte bate vântul, studiază întâi locul în care trăiești, și ai să vezi că tu ai energia la tine în ogradă. Depune oleacă de muncă și o să scapi un pic de sărăcie. Dacă fiecare ar gândi în felul acesta eu sunt sigur că noi în Moldova nu am plânge chiar atât de tare”, îmi spune profesorul Anton Port în timp ce-mi demonstrează cum este format sistemul de irigare din grădina sa, după care adaugă: „Este un sistem tare simplu și poate să-și facă fiecare acasă. Toate elementele le-am luat de la metal uzat. Moara de vânt am făcut-o din parii de la vie. Doar un pic de știință și oleacă de voință, și atât!”

Atelier de muncă al profesorului

Cum spuneam, motorul eolian este multifuncțional și la schimbarea unui singur lanț se poate face ulei de floarea-soarelui sau măcina făină de grâu ori porumb. De asemenea, moara de vânt poate fi cuplată la generatorul de 5 kW, la mașina de tăiat lemne sau la strung. Iar cea de-a doua morișcă pune în funcțiune beschia, sfredelul, și are capacitatea de a genera energie electrică – 3 kW. „Avem un model clasic de transformare a energiei vântului, a energiei cinetice, în energie mecanică și electrică”, explică profesorul.

Ciorbă fiartă la 1500 de grade

O altă „ciudățenie” pe care am descoperit-o în curtea lui Anton Port este o oglindă parabolică de dimensiuni impresionante. Aceasta este „aragazul” exotic al familiei Port. Cu această oglindă parabolică poți pregăti rapid bucate atunci când soarele strălucește pe cer, chiar dacă afară pot fi și minus 20 de grade. Practic borșul fierbe la soare în doar câteva secunde, iar orice materie nimerește în focarul oglinzii ia foc cât ai clipi. „În focarul oglinzii temperatura poate ajunge până la 1500 de grade Celsius. Este o tehnologie netradițională de a pregăti un borș la soare, fără cheltuieli suplimentare. Practic, peste 50 la sută din an avem zile cu soare strălucitor, și astfel avem energia noastră”, explică profesorul, în timp ce apa din ceaunul agățat de oglindă fierbe cu putere. Înainte de a o construi matematicianul a făcut calcule, și a decis că invenția lui trebuie să aibă o suprafață de 3,14 metri pătrați, adică pi, ca să direcționeze mai multe raze solare. Chiar dacă spune că nu a calculat niciodată din câte bucăți este formată oglinda parabolică, profesorul zice că pentru a acoperi această suprafață a utilizat oglinzile a trei șifoniere pe care le avea prin casă. „Am luat oglinzile de la șifonier. Soția nu s-a supărat. Eu i-am zis că și așa este frumoasă și că nu-i trebuie oglindă”, glumește bărbatul după care mai adaugă: „Soția mea când vrea să facă mâncare mai întâi își pune ochelarii de soare, apoi gătește”.

Oglinda parabolică a fost construită de Anton Port împreună cu fiica lui acum 10 ani

Ecologia și energia regenerabilă – un principiu de viață

După câteva glume gospodarul ne servește cu prune uscate, ecologice, uscate în grădină. Și-a construit uscătorii solare după ce a auzit că fructele uscate la fum sunt cancerigene. Pentru profesorul Anton Port ecologia este un principiu de viață pe care încearcă să-l promoveze și în rândul tinerilor și copiilor. Pe lângă toate invențiile sale, un punct de atracție pentru micuți este scrânciobul care se învârte cu puterea vântului. Astfel bunicul Port își educă nepoții, dar și toți copiii care vin să se joace în „coliba cu povești”, în spirit ecologic.

„Noi nu trebuie să uităm de om. Omul este o fiinţă biologică şi el trebuie să fie protejat. Pe timpul sovieticilor noi am avut atâta poamă şi mere frumoase, dar erau îmbibate cu diferite substanţe toxice. Acuma unde au fost stocate nu se mai face nimic în jur. Multă lume a murit din cauza că a lucrat cu otrăvurile acelea. Şi atunci pentru ce am mai crea noi tehnologii moderne dacă nu am avea sănătate? Cândva am făcut fructe cu fum, dar când mi-au spus că-s cancerigene am trecut la cele ecologice”, remarcă Anton Port. Iar întrebat fiind dacă biomasa, soarele, apa și vântul sunt o alternativă pentru R.Moldova profesorul subliniază:„Energia regenerabilă este o soluţie nu doar pentru Moldova, ci pentru tot globul pentru că deja toate resursele de combustibil: cărbunele, petrolul şi gazele se epuizează. În plus, gazele de seră ne otrăvesc, şi vrem sau nu vrem, ca să trăim mai departe noi şi nepoţii, strănepoţii noştri, trebuie să ne orientăm către resursele regenerabile”.
Matematicianul nu ne-a lăsat să plecăm până nu ne-a cântat o doină la caval și a interpretat „Ave Maria” la o frunză de nuc. Iar după aceea ne-a dus în „casa mare”, unde ne-a recitat din poezia „Limba noastră” pe care a sculptat-o în 12 icoane de lemn, câte una pentru fiecare strofă.

Urmăriți un amplu reportaj video pe site-ul timpul. md.

 Ecaterina Port, economist, soția inventatorului

Aceste invenţii ne-au uşurat munca. La a doua tinerețe deja nu mai putem munci ca înainte. Dar toate aceste mecanisme lucrează în folosul nostru. Este gustoasă mâncarea făcută la soare, este naturală. Buneii noştri cum făceau mâncarea în cuptor, unde nu era foc deschis. O jumătate de an nu trebuie să mă chinui să încălzesc apă, soarele o face pentru mine. Înainte eu căram cu căldările apă ca să ud grădina, dar acum ea se scurge singură şi nici nu trebuie să plătim pentru ea deoarece îi apă de ploaie. Aşa şi plantelor le e bine şi nouă mai uşor.