Atât scriitorii români, cât şi cei suedezi sunt foarte prietenoşi şi calzi. Ne gândim să facem cumva posibil să-i invităm la Bucureşti pe scriitorii suedezi, în cadrul unui proiect similar finanţat. Cei „mai mari" dintre scriitorii români se gândesc să facă asta, spun că ar avea cum, deci cu suedezii o să ne mai vedem. De asemenea, i-a propus Atenei, uneia dintre scriitoarele suedeze, să-i publice o carte individuală de poezie în România, o carte pe care s-o traducă Svetlana. Ne-a citit ieri-seară o parte din textele Atenei. Atena este, într-adevăr, cea mai bună. Daniel are un poem narativ care face publicul să râdă, orice public ar fi. Mie Marius mi-a citit traducerea săptămâna trecută. Eram în sufragerie, unica care înţelegea româna, în afară de Marius, şi am râs mult. La ultima lectură, când Daniel a citit în suedeză acelaşi text, tot auditoriul râdea cu hohote. E uşor să observi reacţia auditoriului când nu înţelegi limba în care este citit textul. E un poem care se numeşte „Cum să devii poet" şi e un soi de povestire scrisă foarte simplu. Hellena e cu introvertirea, trăirile, analiza psihologică a interiorului-exteriorului, dar are şi multe poezii slabe, pentru că nu spun nimic, fiind doar naive şi adolescentine.
Textele pe care le-am avut eu de tradus au fost cele mai complicate şi poate cele mai multe. Nu este uşor de citit, dar e o carte foarte legată, cu un subiect dublu interesant. O carte-experiment, aş spune, în care cineva sfâşie cu un cuţit, nu carnea, ci vata, ca apoi să-şi dea seama ce e vata dulce, şi totul este de fapt despre violenţa monarhilor în raport cu femeile-mirese, violenţă dublată de posesiune, posesiune brutală, iar printre acestea mişcarea acelui cuţit, într-un limbaj înalt-elevat, shakespearian, vechi, foarte ritmat. Nu e genul de poezie care se scrie în România şi Moldova, însă cartea emană un miros de seriozitate. Chit că celorlalţi poeţi români li se pare o abstractizare pe care o poate face oricine despre orice, eu văd stilistica, am simţit-o.
Altminteri, timpul trece foarte repede! Tare mi-ar fi plăcut să mai avem o săptămână aici, o săptămână în care să apuc să-mi termin povestirile începute şi poate să mai scriu altele.
Ecaterina Bargan
