Şi te simţi cotropit. Şi mă simt cotropită.
Poporul (care trebuie să fie al meu) aleargă (în rusă) cu tricoloare unde galbenul e alb (decolorat de soare?), vulturul a devenit brusc bicefal (de la meci sau/şi de la băutură), iar boul a plecat la culcare. Şi te gândeşti că steagurile acestea nu s-au născut azi şi aici şi că trebuie să se fi prăfuit ceva secole în ungherele apartamentelor poporului. Şi îmi cumpăr popcorn şi mă aşez pe bordură şi privesc poporul. Film: doi tineri cu fulare de artişti, cu pretenţii şi fulare de români, cu aer victorios de fiu şi fiică, pupându-se până la paroxism sub steagul Uniunii Europene instalat în faţa Grădinii Publice Ştefan Cel dar Sfânt de către Primarul Care a Studiat la Sorbona şi Atât. Visez la o revoluţie.
Peste aproape un an, luni, 6 aprilie. Visez la o revoluţie.
Mă pregătesc să alerg trei cercuri cu multe figuri inscriptibile. Stadionul MAI. Stadionul Dinamo.
sms: Tinerii au declarat 6 aprilie zi de doliu naţional. Tinerii organizează flashmob la ora 6 la monumentul lui Ştefan Cel dar Sfânt. Lumânări.
Am alergat trei cercuri, e amiază, mă duc să îmi consolez vreo zece minute prima mea învăţătoare, care a plâns la primele alegeri câştigate de comunişti când eu eram în clasa a treia. Când am ţinut un moment de reculegere împreună cu toată clasa, după rugăciunea de dimineaţă. Doamna învăţătoare a spus că speră ca patru ani să treacă repede. Dar aceşti patru ani au devenit opt şi iată că ţin să se facă doisprezece, numărul magic, numărul împlinirii. Aşteptăm criza hormonală de la 13? Sau pe cea de la 40?
Mă gândeam că doamna învăţătoare trebuie să fie foarte tristă, dar nu e. Nu a fost. Am băut ceai şi am mâncat M&Ms-urile rămase de la ziua de naştere a unui elev în debaraua de forma şi de dimensiunile unei cutii de monitor cu plasmă (1m x 3m). Am vorbit despre revista (de patru pagini) „Apollo”, al cărei redactor-şef este fiica de şapte ani a Fiului Care Se Teme de Singurătate dar Se Plimbă cu Careta 4×16 pe Bulivar pe Subnasul Fiului Regelui Păsărică. Fiica de şapte ani care acum trei luni a jucat litera Fî la Adio, Dragă Abecedar! Fiul (milionar) Care Se Teme De Singurătate încă nu a plătit taxa pentru cele nouă luni de studii asidue ale fiicei sale redactor-şef, ca şi cheltuielile pentru sus-numita revistă, a cărei lansare (în faţa bisericii) s-a discutat îndelung la ştiri, venită ca salvare a presei naţionale.
După jumătate de oră, doamna învăţătoare mi-a spus: „Poate că noi chiar merităm asta”.
Se referea la guvernare, nu la revistă.
Am ajuns la monumentul lui Ştefan Cel dar Sfânt. Pentru 15 minute.
Refuz, rezist, sunt anticomunist.
Trezeşte-te, ţară drogată!
Azi e luni şi tata a stat pentru prima dată acasă. Azi e luni şi tata a răcit şi a dormit. Azi e luni, e seară, iar după spectacol, Hard Veronica Micle şi-a luat puii, bobocii, copiii şi alte vietăţi, să aprindă lumânările deja stinse din piaţă. De la picioarele lui Ştefan Cel dar Sfânt. Azi e luni, e seară şi Hard Veronica Micle a fost singurul adult printre cei 12 securişti voaiarişti – pleonasm. Azi e luni şi Hard Veronica Micle nu a mai mers desculţă ca acum douăzeci şi unu de ani, când era studentă, când era rebelă şi asta nu schimba nimic. Încearcă să bagi un picior de 39 într-un pantof de 38 jumătate.
Mâine, la opt. Bunavestire. Regele Păsărică, triumfător pentru cele xxxx mandate, dar umil (pentru cei xxxx preacuvioşi din faţa ecranelor) ca Celălalt Rege (al Iudeilor) sau ca Măicuţa Lui, binevestită?
Regele Păsărică ţinând o lumânare şi mulţumind Tatălui că din fecioria lui se va naşte Fiul.
Mâine, la nouă. Creştinii ieşind din catedrală, în coloană, cu icoane, cu steaguri şi cu lumânări. Din catedrală, evlavioşi, direct în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi apoi de-a lungul bd. Ştefan Cel dar Sfânt.
Mâine, la zece.
(Din auzite)
Mâine, la zece, s-au adunat 70.000 de oameni în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Tinerii au ajuns la preşedinţie. Fiul Castravetelui a fost murat. Mâine, la zece, tinerii au scos tribuna şi au scris Păsărică pe ea. Mâine, la zece, tinerii au ajuns la Parlament. Mâine, la zece, tinerii au răsturnat calculatoare.
A venit televiziunea să filmeze intrarea în Preşedinţie. în Palat. Toată mulţimea s-a întors cu faţa la cameră. Niciun interes pentru clădire.
Mâine, la zece, eu mă uitam pe fereastră la lecţia de română. În curte erau toţi elevii claselor a 12-a, în semn de protest la scară locală. Doamna directoare (blondă), alături de domnul poliţist, care îşi zice consilier în probleme de educaţie, păzesc poarta liceului, ea – cu dinţii foarte albi de Colgate încleştaţi şi cu ochii lăcrimând pentru patrie.
Doamna directoare:
– Copii, noi am semnat un contract cu părinţii voştri, dacă nu aveţi 18 ani, nu vă putem permite să ieşiţi la protest.
– Eu am 18 ani!
– Nu contează.
Notă: Liceul în cauză (Apollo, se află chiar acolo) a fost fondat în baza donaţiilor venite din România. La început, domnul director intra în clase în timpul orelor pentru a promova spiritul românesc. La protestele din 2002, organizate de către un fost foarte mare român, actualmente nebărbierit, toţi elevii claselor liceale erau eliberaţi de la ore.
– Noi nici atunci nu v-am dat voie, pentru că ştiam că o să urmeze trădarea.
Nostradamus.
Câteva dintre zilele de protest din 2002 au fost recuperate sâmbăta.
Copiii au cântat piese patriotico-naţionaliste scrise de către directorul şcolii din care nu puteau ieşi pentru a-şi manifesta atitudinea civică. Copiii au încercat să îl dărâme pe domnul poliţist pentru a putea evada. Ca premiu de consolare, au înfiinţat un grup pe facebook, „Jos domnul paznic de la poartă!”. Actul lipsit de elementarul bun-simţ a fost discutat la ordinea zilei în cadrul consiliului administraţiei.
Domnul poliţist, care îşi spune consilier în probleme de educaţie, este cel care înscrie caligrafic numele tuturor elevilor ce întârzie sau chiulesc de la lecţii. În listă apar uneori, printre Ana Ciubotaru (cl. X A) şi Gelu Ţurcanu (cl.IX B), Alexandr Dumas şi Ferdinand Întregitorul. Totuşi nici un profesor nu a ştiut cum îl cheamă laiceşte vorbind pe Iisus din Nazaret. Doamna directoare este de fapt soţia domnului director şi atât. (…)
Alţii, la zece: Vroiai să-ţi cumperi comp, da?
O tanti iese din Parlament cu o pungă cu telefon-fax, cu trusă de farduri şi cu un ghiveci subsuoară. Un copil. Tineri sunt mulţi. Cei mai pragmatici şi-au luat procesor. Cei mai înţelepţi şi-au luat imprimante. Cei cu simţ estetic şi veleităţi au băut din pocale de bronz şi doamne sculptate.
FOC. Sunt fericită.
Visam să fie incendiat Parlamentul, nu înţelegeam de ce nimeni nu îi dă foc. Ex-naşul meu deputat şi uneori (în 2002, la Durleşti, o lună) zână răpită zboară din clădire pe mătura de mălai.
FOC. Sunt îndrăgostită.
Anul 2008 a fost declarat Anul Tineretului. Respectiv, toţi tinerii deţinuţi au fost amnistiaţi, împreună cu mamele lor, cu femeile gravide şi cu ceilalţi.
Anul 2009 a fost declarat Anul Morţilor. Respectiv, morţilor li s-a restabilit dreptul să voteze – trebuie luate măsuri împotriva indiferenţei. Cei vii nu păreau interesaţi.
FOC. Nu mai încap în mine.
Suflete moarte.
FOC. Mi se împlineşte visul.
Se aruncă cu pietre în Parlament. Se? Un grup de studenţi bronzaţi (în aule?), raşi pe cap şi îmbrăcaţi în costume de sport aruncă cu pietre. Un grup de studenţi cu ghiozdane cu pietre aruncă cu pietre. Un grup de (?) studenţi cu bâte lovesc sau aruncă cu pietre. TÂNĂRA GENERAŢIE SALVATOAREA NAŢIEI
FOC. Mi se împlineşte visul?
Funcţionarilor parlamentului li s-a sugerat în acea zi să plece acasă. De dimineaţă, când creştinii îşi purtau icoanele, steagurile şi lumânările de la catedrală şi încă nimeni nu auzise de revoluţie. Şi-au încuiat cabinetele şi au plecat. Au fost descuiate (cine, cine?) doar cabinetele ne-comuniştilor. Boc, boc! Peste geam zbură safeul de la contabilitate. Descuiat. Fără urme de violenţă pe uşă. Fără documente. Fără bani. Dar cine să mai observe asemenea detalii când Foc! Boc, boc!
FOC. Trebuie să îmi aleg alt vis.
A fost bătut electricianul care a încercat să urmeze legile meseriei lui şi să deconecteze lumina din întreaga clădire.
FOC. Mai eficient.
Fiul Castravetelui, Licenţiatul Sorbonna şi Atât şi Omul Soarelui încearcă să cheme poporul la plictis, în Piaţa unde se ţin discursuri foarte lungi şi nu arde nimic.
FOC. De exemplu,
Fiul Castravetelui plânge.
Mulţimea vrea să rămână la show. Globalizare. Ou es tu, mon Louis XIV?
FOC. O crimă.
Pompierii şi-au părăsit unica maşină adusă pentru diversitate.
FOC. E prima mea oară.
A fost incendiat Parlamentul.
Nero, Hitler, Păsărică.
Anno Domini 64, 1933, 2009.
Top 3
Primii doi s-au sinucis. Al treilea urmează un curs intensiv de dezintoxicare la Clinica MAI pentru a-şi curăţa sângele, ficatul şi conştiinţa. Al treilea are un hobby. Vânează mistreţi (cu colţi de argint), fazani (crescuţi pe la ferme), cheltuind câte 250.000 lei pentru o zi. Prinţul.
FOC.
– Lui nenea Valera i-au furat notebook-ul.
Acum nenea Valera nu mai este prin rândurile lor. Meditează cu mâinile la spate şi picioarele în faţă asupra unei poziţii pe centru-stânga (11). Pe miercuri, 29 iulie.
Profesorul meu de educaţie fizică i-a băut coniacul preşedintelui. Două sticle. Din cabinet.
Profesorul meu de educaţie fizică şi-a adunat grupul de suporteri, crescuţi în borcane, la balcon, care să răstoarne Jiguli-ul roşu al Tutv-ului, televiziunea care i-a batjocorit visul.
Profesorul meu de educaţie fizică respectă patrioţii şi copiii care pot juca volei. Atunci când vor deveni miniştrii ţării lui şi vor juca cu miniştrii altor ţări, să nu îl facă de ruşine.
Profesorul meu de educaţie fizică a ieşit la pensie.
Un coleg din clasa a 12-a a luat o scrisoare de dragoste din cabinetul Regelui Păsărică, adresată Regelui Păsărică, din partea unui şef de raion care vroia drumuri. Va prezenta scrisoarea joi, la lecţia a şasea, la istorie.
– Vine armata!
Dar nu a venit. Au venit scutierii, băieţei de la Academia Ştefan Cel, scoşi pentru prima dată în lumea bună. Primul bal. Primul meu bal.
Lângă Patria (cinematograf cu vedere spre Parlament):
– Obama ar trebui să ia lecţii de la Păsărică despre cum să reuşeşti să obţii 49 la sută din voturi după opt ani de guvernare! Este un record şi, ca orice record, el trebuie verificat – dacă nu s-a luat dopping, dacă nu s-au încălcat regulile…
Bombă!
– Nu te speria, e pentru a te speria!
– Nu plânge, el asta vrea!
– De ce nu trebuie să fac ce vor alţii dacă eu asta simt?
Păpuşă.
La Preşedinţie poliţiştii mai generoşi îi ajută pe copiii mai rahitici să scoată granitul din scări pentru a putea arunca în ferestre. Mulţimea intră în clădire pentru a se aşeza în fotoliul Regelui Păsărică.
La Preşedinţie s-a instalat drapelul Uniunii Europene şi drapelul României.
Fericită, râzând.
La două străzi depărtare de tot, securiştii stau tolăniţi în iarbă vorbind la telefon. Bruiază, nimeni nu are semnal pe piaţă.
La Bucureşti, televiziunea:
prima zi (frenezie)
● Revoluţie la Chişinău! Fraţii noştri de peste Prut s-au deşteptat! Basarabia repetă ce am făcut noi în 89! În sfârşit! Podul de flori!
a doua zi
● Revoluţie la Chişinău! Fraţii noştri de peste Prut s-au deşteptat! Basarabia repetă ce am făcut noi în 89! În sfârşit! Podul de flori!
a treia zi (frenezie)
● Tace Băsescu! De ce tace Băsescu? De ce tace Băsescu?!
a patra zi (dincoace de Prut România e acuzată de tentativă de lovitură de stat, spionii români s-ar fi infiltrat în societate prin intermediul tunelurilor subterane construite de serviciile secrete ale statului român)
● Fraţii noştri de peste Prut s-au deşteptat! Fraţii noştri? Nu, noi, de fapt, nu avem nimic cu ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, stat independent. Nimic! Fraţii noştri? Dar oare ce va spune Europa? Ce va spune Bruxellesul? Vă daţi seama ce responsabilitate purtăm noi chiar în acest moment? Dacă ne ascultă Bruxellesul?
Mai târziu, dincoace de Prut:
În faţa Parlamentului, pe peluză, o fetiţă se învârteşte pe scaunul care fusese cândva în cabinetul domnului Diacov. Vorbeşte la telefon fericită, râzând. Un alt tânăr fericit, râzând, tocmai a ieşit din clădire, cu o revistă Hustler ţinută foarte sus. Revoluţia Hustler. (…)
sms: Paula, noi mâine ne vedem la 8 la intrarea în park de la usm (pink). Hai, te rog să vii.
Mâine, la opt, toată clasa era la lecţii. Eu nu.
Marţi seara au mai rămas câteva sute de oameni din cei peste 70.000 în piaţa de cu zi. Aproape patru sute de tineri au fost răpiţi de Oamenii în Negru şi aruncaţi în maşini. Marţi seara nu mai ţin minte dacă mai eram fericită. Cred că da, tata îmi spunea în maşină că nimic nu se va întâmpla şi eu nu înţelegeam de ce el nu vroia să mă lase fericită. Marţi seara plângeam în faţa Guvernului, pentru că Opoziţia nu făcea nimic. Am ţipat la mama. Vroiam ca cineva să se aşeze în fotoliul lui Păsărică şi să continue tot ce credeam eu că s-a întâmplat. Oamenii erau pregătiţi, Fiul Castravetelui plângea. Am ţipat la mama pentru că vroiam ca ea să lumineze minţile Opoziţiei speriate. Doar eu aveam dreptul să plâng.
Mama a învăţat de când aveam doi ani că e simplu să trăieşti cu mine dacă faci tot ce vreau eu. Şi a vorbit.
Omul Soarelui era înconjurat de 20 de pitici păzitori şi sceptici când au văzut-o pe mama încercând să ajungă la Înălţimea Lor. Omul Soarelui:
– Daţi-vă la o parte, o cunosc.
– Domnule Om al Soarelui, dacă dezamăgiţi şi această generaţie, atunci îi pierdeţi pe toţi.
– Noi tot o să facem, tot o să facem.
Şi eu m-am oprit din plâns.
Miercuri
În faţa Parlamentului. Liniştea din(aintea, te rog?) urma furtunii.
Scutierii dormind întinşi în iarbă.
A doua zi de după revoluţie, la amiază, mulţimea se plimbă şi se aşază pe peluze ca în orice oraş european, discută Nietzsche. Opoziţia a fost mâncată de o balenă mută. Iona.
Opt fete se întorceau la Cahul de la manifestaţiile la care au întârziat deja, au fost sechestrate de poliţie. Li s-a cerut să se dezbrace pentru percheziţie. Unele dintre ele aveau ciclu menstrual. O oră. Flotări, press, aşezări. Ce (n-)au văzut poliţiştii pe Hustler.
Joi
Am ajuns la şcoală. Toate cataloagele au fost verificate, pentru a se întocmi lista cu absenţi, pe care o cerea Ministerul. Doamna director adjunct intra prin toate clasele. Domnul poliţist, care încă îşi mai spune consilier în probleme de educaţie, şi doamna directoare încă erau ţintuiţi la poartă. În tot acest timp, fratele doamnei directoare era în spital, cu o comoţie cerebrală din urma unui accident de maşină.
În faţa porţii liceului meu e parcat de trei zile un automobil negru, blindat, cu număr de Transnistria.
Se spune că cei absenţi vor fi exmatriculaţi din şcoli.
Se spune că cei absenţi din clasa a 12-a nu vor fi admişi la Bac.
Şi
60% dintre şcoli nu au scris Bac-ul. Pe miercuri!
Se spune că la Liceul „Gheorghe Asachi” au fost reţinuţi şi exmatriculaţi trei elevi. Pentru că au participat la proteste, în primele rânduri.
Se spune că la Liceul „Mircea Eliade” au fost reţinuţi şi exmatriculaţi patru elevi. Pentru că au participat la proteste, în primele rânduri.
Se spune că la Colegiul de Informatică au fost reţinuţi doi elevi. Pentru că au participat la proteste, în primele rânduri.
Liceul „Ion Creangă” nu le-a permis poliţiştilor să intre pe teritoriul şcolii în timpul lecţiilor.
În 2006, elevii au reuşit să dărâme frontispiciul pe care scria (peste noapte) Liceul Moldo-Francez „Gheorghe Asachi”, în loc de Liceul Româno-Francez „Gheorghe Asachi”.
Acum au pus steagul.
Oficial 4 morţi. 23, 22, 26, 20 de ani.
Prima victimă
Valeriu Boboc, 23 de ani, arestat marţi. La ora unu noaptea, după ce a cumpărat un pachet de pampers, Valeriu Boboc şi alţi tineri protestau paşnic lângă Arcul de Triumf din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Tinerii au fost înconjuraţi de colaboratorii poliţiei şi de paza Guvernului, toţi înarmaţi, cu măşti şi echipamente. Poliţiştii au început să împuşte, să lovească tinerii cu picioarele, cu bastoanele, cu automatele şi cu alte organe de bun-simţ. Băieţii erau plini de sânge.
Autopsia: mai întâi – lovit cu o cărămidă în cap; mai apoi – intoxicat cu substanţă necunoscută/alcool; în cele din urmă – insuficienţă cardiovasculară, cauzată de o lovitură în jurul gâtului. Corpul plin de vânătăi, leziuni corporale, fracturarea unei coaste.
Valeriu Boboc era căsătorit şi are un copil de un an şi opt luni.
Iar eu aveam test la fizică. 9
A doua victimă
gastarbeiter
Ion Ţâbuleac, 22 de ani, originar din satul Bolohani, raionul Orhei. Se întorcea de la Moscova marţi, 7 aprilie. Cadavrul său a fost aruncat în noaptea din 7-8 aprilie dintr-o Niva albă a MAI, în curtea Spitalului de Urgenţă din Chişinău. Dimineaţa, părinţii tânărului ucis au fost anunţaţi că fiul lor ar fi murit electrocutat.
Din consideraţii ce ţin de o înaltă ţinută morală, tatălui nu i s-a permis să vadă cadavrul feciorului decât după ce acesta a fost îmbrăcat.
Certificatul de deces constată că moartea ar fi survenit în urma unei traume toracice.
Coastele rupte, un picior fracturat, răni adânci în regiunea tâmplelor.
Iar eu aveam test la chimie. 6
A treia victimă
Eugen Ţapu, 26 de ani. Îi plăcea să joace rugby. Cadavrul a fost adus la Soroca de către poliţie într-un sicriu ermetizat. Aceştia au plecat taciturni după ce le-au lăsat certificatul de deces părinţilor tânărului ucis. Data morţii – 7 aprilie.
Mai târziu, poliţia a anunţat că Eugen Ţapu s-ar fi spânzurat cu şireturile de la încălţăminte într-un imobil din Chişinău. Familia tânărului pune la îndoială acest fapt, deoarece Eugen cântărea 80 de kg, astfel încât şireturile nu ar fi rezistat.
Eugen Ţapu este absolvent al Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport şi familia sa susţine că acesta nu ar fi fost niciodată copleşit de pesimism.
Iar eu aveam test la geografie. 7
A patra victimă
Maxim Canişev, 20 de ani, găsit mort în lacul Ghidighici, la 19 aprilie. Medicii legişti au constatat că decesul lui Maxim a avut loc pe 8 aprilie, acesta având coloana vertebrală traumată şi o pată mare de sânge. Maxim Canişev învăţa la Universitatea Tehnică din Moldova, iar fratele său susţine că el nu se implica în politică.
În general, sunt eminentă.
În comisariatele de poliţie din sectorul Botanica şi Buiucani se violează fete.
În raionul Drochia au fost violate 20 de fete. Acum 20 de fete sunt ascunse la Spitalul de Urgenţă din Chişinău cu hemoragie internă. Se spune că au fost violaţi şi băieţi. Băieţii au fost bătuţi, fetele au fost bătute. Tunelul morţii – ca la nuntă, atunci când mirele şi mireasa trec pe sub flori, aici trec pe sub bastonul fiecărui poliţist.
La eliberare, părinţii copiilor reţinuţi sunt obligaţi să plătească 6 lei pentru cele două felii de pâine cu apă mâncate timp de o săptămână.
Boris, 14 ani, se întorcea de la Piaţa Centrală, unde îşi căutase nişte roţi pentru bicicletă. Mergea pe Ştefan Cel dar Sfânt când a fost luat într-o maşină de Oamenii îmbrăcaţi în Negru. Bătut cu picioarele, cu mâinile, pe cap, pe spate, patru zile. După patru zile, copilul a fost aruncat în stradă. În fiecare noapte, copilul trebuie să se trezească la ora două să îşi pună o injecţie pentru a fi capabil să meargă din nou. Mama plânge în fiecare seară şi nu înţelege de ce i s-a întâmplat asta tocmai copilului ei. Băiatul:
– Eu nu le-am făcut nimic comuniştilor şi nici ei nu-mi făcuseră mie nimic până acum.
Pe 7 aprilie copilul era împreună cu mama la piaţă, încercând să îşi repare bicicleta.
Antena 1: De ce plâng schinările?
Şi te simţi vinovat când râzi.
Regele Păsărică a dat ordin să fie amnistiaţi toţi reţinuţii din urma protestelor din 7 aprilie.
Regele Păsărică a dat ordin să fie reţinuţi în continuare băieţii mai vineţii.
Regele Păsărică a dat ordin să fie reţinute în continuare fetele violate.
Regele Păsărică a dat ordin să fie capturaţi în continuare participanţii la protestele din 7 aprilie.
Prinţul cu Accent Dâmboviţean şi Care Vrea Mereu să Sară a sugerat să fie amnistiaţi şi poliţiştii care au aplicat forţa.
Visul
Am fost reţinută într-un bloc de locuit de la Botanica, la etajul şapte, împreună cu alte patru persoane. Trei bărbaţi foarte înalţi şi o femeie cu păr scurt, înaltă, siluetă atletică. Carceră. Multă mişcare în afara ei. Intră ofiţerul pentru a verifica actele reţinuţilor. Primul, roşcat, este olandez şi eliberat imediat. Dintre toţi, numai femeia va rămâne în arest. Eu cobor în grabă pe scările înguste, la etajul patru e adunată o mulţime de elevi răzvrătiţi, care cer demisia domnului director. Domnul director (descumpănit) zâmbeşte pentru a nu-şi pierde din fani. Elevii continuă meetingul. Conformiştii. Eu încerc să spun:
– Dacă îl demitem pe director acum, va veni un altul, comunist.
Nimeni nu mă aude. Cobor mai departe. Chiar în prag văd un bărbat de vreo 40 de ani – mort, a fost aruncat de către o maşină de poliţie. Mama mă aşteaptă în maşină, intru, mergem până la cafeneaua din colţ, unde fuma tata, care se temea.
ÎN ZIARE
„Marele jaf continuă!"
Numai pentru reparaţia unui etaj al Preşedinţiei se vor cheltui 250 mln. lei din banii învăţătorilor.
Devastarea clădirii Parlamentului continuă, iar distrugerile din 7 aprilie reprezintă 30% din opera de vandalizare a edificiului, susţin persoane care au acces dincolo de gardurile metalice care împrejmuiesc Casa Deputaţilor.
Încă din zorii zilei de 8 aprilie, după măcelul poliţiştilor, la Parlament veniseră deja muncitori pregătiţi pentru a finisa planul tainic al Regelui Păsărică. Din simţ patriotic, aceştia au strâns mai întâi mobila – cea distrusă, cea care putea fi reparată, dar şi cea întreagă -, au încărcat-o în camioane şi au dus-o… undeva” (Pavel Păduraru).
îndrăgostită de două ori în aceeaşi săptămână de viaţa mea.
Un membru al Parlamentului European în cadrul dezbaterilor în urma cărora urma să fie semnată o rezoluţie:
– În Moldova s-a realizat ceea ce nu a putut nimeni realiza de două mii de ani: să voteze morţii. De câteva ori fiecare.
Parlamentul European a declarat alegerile corecte şi i-a cerut Opoziţiei să înceteze boicotările. Opoziţia şi Guvernarea trebuie să intre într-un dialog constructiv. Hillary Clinton i-a trimis un billet doux Regelui Păsărică, în care îşi manifesta vădit îngrijorarea, ca răspuns la un alt billet doux, trimis de Păsărică lui son cher Obama. Dar Regele Păsărică este un adevărat spărgător de inimi şi a ignorat toate aceste manifestări de amor, păstrându-i fidelitate Împăratului Roşu. O, dragostea!
În cele din urmă, Regele Păsărică a anunţat relevarea misterului: Opoziţia este condusă din umbră de forţe oculte, Albus Dumbledore, Nicholas Flamel şi Doamna Elena. Inchiziţia.
Încă visez. Dar la altceva. Iată cum îl chema pe Iisus din Nazaret. Întoarcerea Fiului.
(În curs de apariţie la Editura „Cartier”)
