Aeroportul Chișinău, cifre record pe spatele unui război: Mândria regimului PAS arată o lipsă de respect și o iluzie managerială

De ce mândria Aeroportului Chișinău este o lipsă de respect și o iluzie managerială​Să te lauzi cu cifre record de trafic în timp ce ești, de fapt, beneficiarul colateral al unei tragedii vecine nu este management performant. Este, politic vorbind, lipsă de respect.

Iar din punct de vedere aeronautic, este pur și simplu o mască pusă peste o infrastructură care crapă pe la cusături.​Zilele acestea, conducerea Aeroportului Internațional Chișinău (AIC) și presa care doar face copy-paste la comunicate ne-au inundat ecranele cu grafice ascendente și comunicate triumfaliste despre cum porțile aeriene ale țării bat record după record la numărul de pasageri.

Ceea ce uită „managerii de succes” să menționeze în textul cu font îngroșat este adevăratul motor din spatele acestei creșteri: spațiul aerian închis al Ucrainei.​​Nu este un secret faptul că AIC a devenit hub-ul de urgență pentru milioane de cetățeni ucraineni. Oamenii aceștia nu aleg Chișinăul pentru că managementul de aici a creat condiții irezistibile, ci pentru că este singura lor variantă fezabilă de a zbura spre restul lumii.​

Să prezinți această conjunctură geopolitică dureroasă drept o „reușită a echipei de management” este cinic, ministrul Bolea a făcut-o de nenumărate ori. Dar dincolo de moralitate, apare întrebarea tehnică: ce s-a făcut efectiv în aeroport pentru a susține acest flux?​

Răspunsul pe care îl vede orice pasager sau personal operațional care aterizează la Chișinău este sumbru. Investițiile în infrastructura aeroportuară reală tind spre zero:

• ​Parcarea supraetajată și zonele adiacente sunt blocate regulat. Nu s-a mișcat un deget pentru a crea terminale sau facilități dedicate fluxului uriaș de autobuze și microbuze care aduc pasageri de la graniță.

• ​Capacitatea de parcare a avioanelor a rămas în urmă. În orele de vârf, aeroportul se sufocă, iar gestionarea pozițiilor de parcare devine un joc de Tetris stresant pentru dispeceri și echipaje.

• ​Uzura crește exponențial odată cu numărul de mișcări (aterizări/decolări) ale aeronavelor. Cu toate acestea, proiectele majore de reabilitare, extindere a căilor de rulare sau modernizare a pistei bat pasul pe loc sau sunt blocate în birocrație.

​Un management bun se vede atunci când aduci companii aeriene noi prin facilități competitive, când reduci taxele aeroportuare mari care sperie operatorii low-cost și când construiești un terminal nou pentru a face față fluxului, și repari pista care are termenul de exploatare depășit de mai mult de două ori.​

La Chișinău, pasagerii stau la cozi kilometrice la controlul de securitate, terminalul actual este subdimensionat pentru realitatea curentă, cu probleme la sistemul de aer condiționat, iar rutele noi vin adesea doar pentru că piața este disperată după capacitate, nu pentru că aeroportul oferă condiții de operare de top.

​A te bate cu pumnul în piept pentru pasagerii „câștigați” din drama țării vecine, în timp ce infrastructura AIC este lăsată de izbeliște, nu este doar o dovadă de incompetență mascată. Este o jignire adusă logicii și bunului simț. Aeroportul Chișinău nu crește datorită managementului; crește în pofida lipsei de viziune a celor care îl conduc. Și când spațiul aerian vecin se va redeschide, realitatea va lovi dureros de dur.