Am fost întâlnită cu zâmbetul pe față de proprietari, care au început imediat să-mi povestească cu pasiune despre zecile de tipuri de cafea pe care aș putea să le gust. Boabele colectate pe plantațiile din Kilimanjaro, din Etiopia, Tanzania, Camerun, Brazilia, Columbia, Mexic, Nicaragua au ajuns în inima Chișinăului. Nu puteam să nu vă povestesc despre afacerea celor trei prieteni, frații Vitalie și Petru Băbălău și Vlad Talambuta.

Proaspeți absolvenți ai facultății, tinerii au înțeles că este momentul să deschidă o afacere. „După lungi discuții am rămas la dragostea care ne-a unit pe toți trei – cafeaua. Ne-am zis că trebuie să aducem cafea bună. Am încercat mai întâi cea care nu avea nevoie de reclamă, precum Lavazza, Illy, Kimbo etc. Sunt cafele bune, dar le lipsea „acel ceva”, lipsea magia din spatele ceșcuței de cafea”, explică Vlad, care este, de fapt, arheolog de profesie.

Saci de cafea din Columbia!

În momentul în care s-au gândit să renunțe la ideea cu cafeaua, Vitalie Băbălău, care și-a făcut studiile economice în București, și-a amintit de magazinul domnului Florescu. „Știți că n-am încercat încă ceva”, a zis el. Mihai Florescu avea un magazin de cafea foarte specific. Avea o mașină de prăjit mică cu care prăjea cafeaua pe loc, pe care o ținea în saci. „Îți dai seama? Saci de cafea din Columbia, din Mexic! Era un magazin bine-văzut”, spune Vlad. Atunci tinerii l-au contactat pe proprietar care i-a primit în vizită cu mare deschidere și le-a explicat că pentru a vinde cafeaua trebuie s-o cunoști. „A fost dragoste la prima vedere”, povestește Vlad despre șederea lui acolo. Timp de jumătate de an acesta s-a școlit în București, urmărind cu atenție procesul de prăjire a cafelei, asortarea diferitelor sorturi pentru a face un amestec bun și cunoscând întreaga istorie a acestei băuturi. „Am învățat cum se face o cafea bună, care sunt semnele de calitate a acesteia”.

Tinerii se consideră norocoși că au avut ocazia să călătorească prin Europa. „Așa gen de magazin nu am văzut nici în țările în care te aștepți să le vezi, nici măcar în Italia care este considerată mama cafelei, nici în Germania sau Austria”, adaugă antreprenorul.

Domnul Florescu, furnizorul principal de cafea al Casei regale

În ’91, Mihai Florescu a început prăjitul cafelei în Timișoara unde, din cauza marii contrabande cu cafeaua ness, i-a fost greu să spargă gheața. Totuși, cu puțină încăpățânare, în 2012, Florescu a devenit furnizorul principal de cafea al Casei regale și cafeaua sa a ajuns să fie unul din cele mai recunoscute branduri din România care oferă peste 25 de feluri de boabe. Mai mult, până în 2004 a fost unicul care prăjea un asortiment atât de mare, iar datorită clienților care lăudau cafeaua cumpărată prietenilor și cunoscuților, nu a mai fost nevoie de publicitate.

„Cu părere de rău, meleagurile mioritice nu ne-a oferit multe posibilități pentru a ne dezvolta pe plan profesional pe baza diplomei obținute aici”, spune Vlad Talambuta care se consideră „victima” anilor 90, care nu i-au permis să devină un mare arheolog precum a visat. Totuși, acesta nu regretă unde a ajuns. „Îl voi cita pe domnul Florescu care a zis că dacă nu era realitatea care a fost pe parcursul dezvoltării noastre, nu am fi acum unde suntem. Iar unde sunt acum e o lume de vis pentru mine”, spune Vlad.

„Nu am pământ și nu vreau să cresc mere”

Toate bune și frumoase. În urma aprofundării cunoștințelor în cafea, alături de Mihai Florescu, tinerii au început să caute fonduri. „Ce fel de tânăr, proaspăt absolvent, are bani să deschidă o afacere? Inițial am apelat la ajutorul rudelor care au putut să ne finanțeze cu puțin”, își amintește Vlad.

Apoi au încercat să apeleze la programele guvernamentale pentru tinerii afaceriști. „Sunt foarte indignat de faptul că statul mă obligă să-mi deschid o afacere neapărat în zona rurală și neapărat în domeniul agriculturii. E o carte de vizită în țara noastră că trebuie să tragem țeapă la infinit? Nu am pământ și nu vreau să cresc mere. Am cap pentru altceva. Susține-mă să fac altceva. Ei bine, programele guvernamentale nu au fost pentru noi”, declară tânărul.

Atunci au apelat la o firmă de creditare care le-a oferit suma necesară, iar din momentul în care au avut banii la mână cei trei antreprenori știau cu toții ce aveau de făcut, cum trebuie să arate magazinul, cum trebuie să vândă cafeaua și cum trebuie să fie deservirea. „Am renunțat la tot ce ar putea face clienții să creadă că am deschis o cafenea, aici e un loc unde cafeaua se savurează. Aici nu e un local luxos, ci doar cafea de calitate lux”, ne asigură Vlad. Deși nu s-a poziționat ca un local de lux, majoritatea clienților sunt oameni cu venituri peste mediu, precum oameni de afaceri sau persoane din corpul diplomatic. Nu lipsesc nici simplii trecători care intră din curiozitate pentru ca apoi să devină clienți permanenți.

„Atunci când pornești o afacere și ești tânăr antreprenor la noi în țară, unde birocrația este foarte bine înrădăcinată, dacă nu știi ce trebuie să faci, cheltui de două ori mai mulți bani”, afirmă Vlad. Dar și așa, dacă ești informat, pentru o afacere ca a lor e nevoie de aproximativ 20 de mii de euro. „Noi, cu părere de rău, am cheltuit aproape dublu, din prostia noastră sau din nepăsarea altora”, spune antreprenorul.

El ne asigură că în Moldova nu există nici o instituție care să facă consultări calitative pentru tineri antreprenori. „La cursurile pe care le-am frecventat învățam niște lucruri care erau foarte departe de realitate – o utopie. Nimeni nu te învață care este situația reală din țară”, spune Vlad. Mai mult, el afirmă că toți dau mită pentru ca afacerea lor să funcționeze. „Trăim în țara minunilor unde se luptă foarte activ și feroce cu corupția, iar aceasta înflorește. Partenerii din România zic că la ei demult nu mai e ca la noi. Acolo s-a înfiripat frica în oameni de a face ceva ilegal. Acolo te boți baza oricând pe superiorii care te vor ajuta”.