Agricultura Republicii Moldova traversează o criză profundă: câmpurile nu mai duc lipsă de ploaie, ci de oameni. În lipsa forței de muncă locale, peste o mie de zilieri din Tadjikistan, Nepal, India și Uzbekistan au venit în ultimele luni să culeagă fructe, legume și struguri în satele moldovenești. În timp ce acești muncitori acceptă condiții dificile, tinerii moldoveni aleg tot mai des drumul străinătății, în căutarea unui trai mai bun.
Fermierii sunt disperați. Recoltele riscă să rămână pe câmp din lipsă de brațe de muncă, iar costurile pentru aducerea zilierilor străini cresc de la o lună la alta. Angajatorii sunt obligați să le asigure cazare, hrană și un salariu minim de 5.000 de lei pe lună — cheltuieli greu de acoperit pentru micii producători care deja se luptă cu datoriile și prețurile mici la producție.
În multe sate, imaginea este aceeași: bătrâni care abia mai pot lucra pământul, utilaje vechi și loturi întregi de culturi abandonate. Agricultura, odinioară mândria Moldovei, depinde acum de mâini străine pentru a supraviețui. Fermierii spun că statul nu-i sprijină suficient, iar birocrația îi împiedică să acceseze programe moderne de mecanizare.
Deputății și specialiștii din domeniu trag un semnal de alarmă: fără investiții urgente în tehnologizare, formare profesională și salarii competitive, Republica Moldova riscă să devină complet dependentă de forța de muncă străină. În timp ce alte țări automatizează, Moldova abia reușește să adune oameni dispuși să muncească la câmp.
Criza actuală arată limpede o realitate dură — agricultura moldovenească nu mai este atractivă pentru propriii cetățeni. Iar dacă statul nu acționează rapid, pământul roditor al Moldovei riscă să rămână plin de recolte… și gol de oameni.
