AIE în fața examenului de (i)maturitate
Ziua în care actorii implicați în scandalurile care paralizează Republica Moldova au ținut să iasă în fața poporului pentru a-și justifica problemele cu rânza din dotare. Dacă la 21 de ani de la independență, politicienii moldoveni nu au înțeles care e diferența dintre Interesul Național și organul anatomic mai sus-amintit, înseamnă că încă mai trebuie să curgă apă pe Bâc până când vom avea oameni de stat la conducerea țării, nu lăutari politici care interpretează după o ureche, și aia fudulă, o partitură clasică.
Rând pe rând, liderii Alianței și-au prezentat pledoariile în apărarea propriilor partide. Am aflat că, deși le e jale de ratarea obiectivului promis la venirea la guvernare, traseul european, Domniile lor nu pot să renunțe, chiar de-ar pieri întreaga lume, la orgolii. Marian Lupu, după o prelegere lacrimogenă, demnă de Caragiale, despre soarta țărișoarei, nu a uitat să lase de înțeles că aceeași Moldovioară poate să stea cu ochii în soare, dacă vreun fir de păr al PDM va fi atins de cineva.
Vlad Filat a spus, la rândul său, o poveste despre oligarhi, grupuri de interese care conduc în acest moment țara. Ca un semn de „bărbăție”, nu a pomenit deloc numele „zmeului” care demolează toată construcția aceasta de democrație și prosperitate pe care Făt-Frumosul PLDM o edifică de trei ani încoace.
Dar asta a fost, oare ce urmează? Să vedem câteva scenarii posibile:
Renegocierea AIE
Liderii AIE se așază, în sfârșit, la masă, ca niște bărbați care au responsabilitatea unui stat în spate și găsesc modalitățile de ieșire din criză și eradicare a focarelor de tensiune pe viitor: eliminarea din politică a lui Plahotniuc, stoparea dorinței lui Filat de a controla tot ce mișcă, temperarea discursului lui Ghimpu, împărțirea sferelor de influență, dar și de responsabilitate etc. Și apoi trec degrabă la rezolvarea restanțelor de reformă pentru semnarea Tratatului de Asociere cu UE.
Guvernarea cu PCRM în umbră
Un guvern minoritar. Singura ipoteză ar fi aceea a unui Cabinet PLDM, susținut în parlament de către un PCRM motivat cu câteva oase de ros. Varianta ar fi una viabilă doar în plan intern, pentru că în plan extern e evident că integrarea europeană susținută de comuniști este o anecdotă de tip Radio Erevan.
Alegeri anticipate
Ar fi poate soluția cea mai neagreată de către toate partidele parlamentare în acest moment. În plus, un nou scrutin nu ar aduce, aproape sigur, o schimbare esențială a culorilor peisajului politic. După alegeri, aceiași actori ar fi nevoiți să se reașeze la negocieri, ajungând în situația de la punctul 1. De asemenea, ca și precedenta variantă, ar echivala cu punerea crucii peste speranțele europene ale moldovenilor.
Aveți în continuare principalele declarații ale zilei de ieri, în ordine cronologică.