Alexandru Oleinic: Legea cu privire la minimul de existență – garanția bunăstării cetățeanului

Un proiect similar, o iniţiativă legislativă a deputatului Alexandru Oleinic, a mai fost înregistrată în Parlament şi în 2008. Despre aceasta reporterul de la Politik a discutat cu fostul deputat în Parlament, politicianul Alexandru Oleinic. 

Dle Oleinic, va fi posibilă garantarea minimului de existenţă prin adoptarea unui astfel de proiect de lege?

Alexandru Oleinic: Voi remarca, că iniţiativa legislativă depusă de mine în Parlamentul Republicii Moldova, drept concept, propunea ca cuantumul minimului de existenţă, determinat prin lege, să servească în calitate de  bază la elaborarea şi realizarea politicilor sociale şi programelor sociale de stat, la argumentarea şi determinarea  salariului minim garantat de stat şi a pensiei minime pentru limita de vârstă, cât şi la determinarea mărimii burselor, îndemnizaţiilor şi a plăţilor sociale, precum şi  la formarea bugetului public naţional. 

Pentru atingerea acestui scop, am propus ca salariul minim şi pensia minimă pentru limita de vârstă să fie majorate, pe etape, până la atingerea valorii minimului de existenţă. Co-raportul dintre salariul minim, pensia minimă pentru limita de vârstă şi minimul de existenţă pentru fiecare an financiar, urma să fie determinat prin legea bugetului de stat pentru anul respectiv.

Dacă e să ne referim la datele statistice, publicate trimestrial, privind minimul de existenţă, observăm, că acest co-raport dintre veniturile medii lunare disponibile pe o persoană şi nivelul minim de existenţă a evoluat de la 51,4% (în 2001) –  la 83,2%( în 2008), iar raportul dintre pensia medie şi nivelul minim de existenţă a evoluat de la 33,5% ( în 2001) la 49,1 %( în 2008). Pe când plăţile sociale pentru îngrijirea copiilor până la 1,5 ani sunt co-raportate la minimul de existenţă doar  de  25,4%. După 2008, co-raportul dintre veniturile medii lunare disponibile pe o persoană şi valoarea medie a minimului de existenţă a constituit 91,7% (în 2011), iar cel dintre mărimea medie a pensiei lunare stabilite şi valoarea medie a minimului de existenţă pentru pensionari – 63,8% (în 2011).  Și un lucru e straniu: în ultimile statistici, privind minimul de existență, nu se mai face referinţă la datele privind co-raportul plăţilor sociale pentru îngrijirea copiilor până la 1,5 ani la minimul de existenţă!

Datele invocate ne denotă, că problema minimului de existenţă continuă să rămână a fi una fără soluţii. Și atunci, și în prezent, sunt de aceeași părere – statul este obligat prin lege să-și asume garantarea minimului de existență, pentru a le asigura cetățenilor un nivel asigurat de viață. Prin ajustarea salariului minim la cuantumul minimului de existenţă stabilit pe republică, va fi posibil  excluderea cazurilor  de discriminare a unor categorii de cetăţeni faţă de alte categorii, cât şi va garanta cetăţenilor un venit la nivelul minimului de existenţă pe țară.

Referitor la proiectul propus de Guvern. Sunt nevoit să constat, că prin proiectul de lege cu privire la minimul de existenţă, Guvernul nu soluţionează această problemă, deoarece din start sunt invocate în nota informativă. Din start, Guvernul vine cu ideea că „conceptul „minimului de existenţă” nu este relevant cu politica socială a statutului” şi că „ţinându-se cont de posibilităţile financiare reduse ale statului, cuantumul minimului de existenţă nu poate fi utilizat la stabilirea salariului minim, a cuantumului minim garantat al pensiei şi altor plăți sociale”. Argumentările expuse în favoarea proiectului său practic reduc la zero eficienţa adoptării lui.

Eu aş vrea să cred că, pe rol, în Parlament vor fi puse ambele proiecte cu privire la minimul de existenţă (al Guvernului şi iniţiativa legislativă a deputaţilor).