Interviu

Alexandru Săndulescu, consilier EUHLPAM: „Apreciez că Republica Moldova se află printre ţările fruntaşe în ceea ce priveşte transpunerea legislaţiei comunitare în domeniul energiei”

A fost implicat activ în negocierile de aderare a României la UE și în transpunerea aquis-lui relevant în domeniul energiei şi are experiență internațională în structurile Comunității Energetice din Sud-Estul Europei și în diferite structuri ale Comisiei Europene. În prezent este consilierul prim-ministrului R. Moldova în politici energetice în cadrul Misiunii UE de Consiliere în Politici Publice (EUHLPAM), funcție pe care o ocupă de doi ani de zile. Astfel, în contextul scumpirilor recente, ne-am propus să discutăm cu Alexandru Săndulescu despre sectorul energetic al țării și viitorul acestuia.

– Domnule Săndulescu, faceți parte dintr-un grup de consilieri internaţionali de nivel înalt în cadrul Misiunii UE de Consiliere în Politici Publice pentru Republica Moldova. Spuneți-ne, vă rog, mai multe despre activitatea dvs. în R. Moldova.
– Misiunea Uniunii Europene de Consiliere în Politici Publice asigură suportul necesar autorităţilor executive din R. Moldova în stabilirea unor politici conforme cu angajamentele din Acordul de Asociere şi realizarea respectivelor angajamente în timpul cel mai scurt. O altă directivă este identificarea celor mai bune căi de transpunere a acquis-ului comunitar (n. red.: ansamblu de măsuri convenite între UE și fiecare țară candidată la aderare, care are ca scop stabilirea unei consultanțe speciale pentru ca acestea să adopte, cu costuri minime, corpusul de reguli și legi după care se administrează UE) și de integrare a pieţei naţionale a R. Moldova în piaţa europeană. Pe partea de energie, obiectivele principale pe care le urmăresc în activitate sunt creşterea siguranţei în aprovizionarea cu energie a țării, diversificarea surselor de energie electrică şi gaze naturale precum şi a rutelor de aprovizionare, cât și crearea unor pieţe concurenţiale de energie şi produse energetice, creşterea eficienţei în producerea, transportul şi utilizarea energiei și dezvoltarea durabilă a sectorului energetic naţional inclusiv prin promovarea surselor regenerabile de energie.

– Cum s-a descurcat până acum R. Moldova, pe plan energetic, ca membru al Comunității Energetice?
– Pe partea de energie, Acordul de Asociere reia şi extinde prevederile din Tratatul Comunităţii Energetice la care R. Moldova este parte semnatară încă din anul 2010. Apreciez că Republica Moldova se află printre ţările fruntaşe în ceea ce priveşte transpunerea legislaţiei comunitare în domeniul energiei. Chiar dacă există întârzieri, acestea se regăsesc şi la alte părţi semnatare ale Tratatului. De exemplu, transpunerea „pachetului III privind piaţa internă de energie” a fost realizată până în prezent doar de Albania şi Serbia, deşi termenul a fost depăşit. Cu puţin efort, Moldova ar putea deveni a treia ţară (din cele opt semnatare) care transpune în legislaţia naţională acest pachet. Simpla transpunere a legislaţiei europene, nu aduce automat şi avantajele respectivei legislaţii, de exemplu în cazul pachetului III – preţuri mai mici la energia electrică şi gaze naturale prin mecanisme concurenţiale, o mai bună informare şi protecţie a consumatorului etc. Mai este nevoie şi de alte măsuri cum ar fi creşterea capacităţii instituţionale a ANRE şi emiterea de legislaţie secundară precum şi realizarea investiţiilor necesare creşterii numărului de oferte pe piaţă.

– Ați afirmat de mai multe ori că sectorul energetic din Republica Moldova este atractiv din punct de vedere investiţional, ne puteți spune mai multe?
– Ar fi mai multe zone de interes investiţional în sectorul energetic moldovenesc. În primul rând, întreprinderile energetice de stat, unde nevoia de investiţii în retehnologizare şi dezvoltare este mult mai mare decât posibilităţile financiare curente. Atragerea capitalului necesar din zona privată nu înseamnă neapărat pierderea controlului statului asupra respectivelor întreprinderi. De exemplu, se poate realiza o listare la bursă cu majorare de capital, statul rămânând acţionar majoritar.

În viitorul apropiat, Republica Moldova va negocia un acord cu FMI şi, dacă ne uităm la experienţa altor ţări ce au trecut prin experienţe similare, privatizările în sectorul energiei este posibil să fie printre principalele subiecte în discuţie.

Investiţiile în interconexiuni pot fi asigurate şi prin atragere de capital privat. Legislaţia europeană, respectiv pachetul III privind piaţa internă de energie permite realizarea de proiecte transfrontaliere de transport gaze naturale sau energie electrică de către companii independente de companiile naţionale de transport, în anumite condiţii şi asigurând o recuperare strict reglementată a investiţiei respective. Sunt prevederi ce vor fi preluate şi în legislaţia Republicii Moldova, odată cu transpunerea pachetului III.

O altă zonă de interes investiţional ar fi subsolul Republicii Moldova, eventualele exportări de ţiţei şi gaze naturale. Dar până la exploatările propriu-zise este nevoie de explorări, activităţi costisitoare în care capitalul privat şi-ar putea găsi loc. Cred însă că trebuie îmbunătăţit cadrul legal în domeniul concesiunilor petroliere, trebuie dezvoltate capabilităţi instituţionale de a selecta concesionarii, de a le urmări şi controla activitatea şi chiar de a le retrage concesiunea când nu-şi respectă angajamentele.

Sursele regenerabile de energie s-au dovedit atractive pentru investiţii în toată Europa, mai ales datorită mecanismelor de susţinere financiară aplicate. Proiectul de Lege aflat în prezent în Parlament prevede un mecanism modern, bazat pe licitaţii, mecanism de piaţă care asigură simultan atât o eficienţă maximă în utilizarea sumelor plătite de consumatori pentru susţinerea surselor regenerabile, cât şi confortul investitorilor că îşi recuperează investiţiile prin tarife propuse chiar de ei. Ştiu că există în Parlament şi ideea introducerii în Lege a unui alt sistem, bazat pe tarife fixe reglementate, dar un astfel de sistem riscă să aibă ca efect costuri mai mari pentru consumatorii finali de energie electrică în susţinerea surselor regenerabile şi o dezvoltare necontrolabilă a acestor surse, cu efecte negative greu de prevăzut asupra echilibrării şi stabilităţii sistemului electroenergetic din RM.

– Cum am putea diversifica sursele de energie electrică şi gaze naturale în țară? Dacă este să vorbim despre noi surse, de unde ar putea proveni acestea?
– Evident, prin noi interconexiuni cu sistemele de transport energie electrică şi gaze naturale din Uniunea Europeană. În prezent se află în etapă finală de elaborare Studiul de Fezabilitate şi Analiza de impact social şi de mediu pentru gazoductul Ungheni-Chişinău, ca prelungire a interconectorului existent, Iaşi-Ungheni. Pe parte de energie electrică, BERD urmează să anunţe, probabil în luna august, elaboratorul Studiului de Fezabilitate pentru noile interconexiuni asincrone, prioritatea fiind interconexiunea din sud, Isaccea – Vulcăneşti-Chişinău. Noile interconexiuni vor aduce furnizori din vest în concurenţă cu furnizorii actuali, tradiţionali de gaze naturale şi energie electrică din Est, iar consumatorii din Republica Moldova vor putea alege în funcţie de preţul ofertat. Pe lângă avantajul preţului cel mai mic asigurat de concurenţă, interconexiunile mai au şi avantajul creşterii siguranţei în aprovizionare, Republica Moldova putând obţine gaze naturale şi energie electrică nu numai din mai multe surse, ci şi prin mai multe rute de aprovizionare.
Totodată diversificarea surselor se realizează şi prin valorificarea potenţialului naţional de resurse regenerabile şi poate şi de hidrocarburi. Acestea sunt parte a soluţiei de aprovizionare cu energie, sursele regenerabile urmând să asigure, conform angajamentelor, 17% din consumul naţional total de energie din anul 2020, iar conform Strategiei energetice 20%.

– Ar putea R. Moldova pe viitor să fie implicată în realizarea interconexiunilor de energie electrică cu reţeaua electroenergetică europeană, ENTSO-E?
– Desigur, iar în acest sens există un grup de lucru organizat de Comisia Europeană ce cuprinde reprezentanţi din Comisie, RM, RO, BERD, BEI, care analizează periodic progresele în realizarea interconexiunilor de energie electrică, dar şi de gaze naturale din Moldova cu reţele europene. Şi cum conectările se pot realiza doar prin intermediul reţelelor din România, în luna mai 2015, prim-miniştrii celor două ţări au semnat un Memorandum interguvernamental privind realizarea proiectelor necesare interconectării rețelelor de gaze naturale şi energie electrică din Republica Moldova și România, ce prevede coordonarea lucrărilor de realizare a unor interconexiuni asincrone cu reţeaua ENTSO-E. Se are în vedere realizarea cu prioritate a interconexiunii din sud, Isaccea- Vulcăneşti-Chişinău, ce implică realizarea unei staţii „back-to-back” la Vulcăneşti plus o linie electrică până la Chişinău. O a doua interconexiune va fi aleasă dintre variantele „centru” (RO-Ungheni-Străşeni) sau „nord” (Suceava-Bălţi), în funcţie de rezultatele etapei II a studiului de fezabilitate ce urmează a fi finanţat de BERD, studiu la care m-am referit anterior.

– Dacă am putea admite pe viitor o colaborare cu România, cu cât am putea procura energie electrică din România, cât va fi preţul pentru 1 MWh?
– Conform datelor operatorului pieţei de energie din România, Opcom, energia electrică s-a vândut prin contracte, pe piaţa angro de la 34,79 – 41,99 euro-MWh, cu o medie de 37,97 euro/MWh pentru tot anul 2014. Făcând o comparație cu tariful energiei electrice procurate din Ucraina, acesta este cu 20 la sută mai ieftin.

– Se organizează sau nu în ţările UE dezbateri publice privind revizuirea tarifului? Cum au loc acestea, se publică în prealabil proiectul de hotărâre şi informaţia analitică?
– Ca şi în Republica Moldova, şi în ţările Uniunii Europene se organizează dezbateri publice privind cadrul de reglementare. Din câte cunosc, în cazul tarifelor dezbaterile nu sunt la nivel de amănunt, existând pe de o parte un nivel de încredere în activitatea reglementatorului şi pe de altă parte fiind detalii extrem de tehnice. Legat de publicare prealabilă, de regulă se publică proiectele de legislaţie secundară supuse aprobării, în speţă metodologii sau regulamente. Publicarea înainte de dezbatere a unor decizii privind noi tarife cred că nu prea face sens, deoarece discuţia publică are tocmai rolul de a ajuta consiliul director sau comitetul de reglementare al reglementatorului să-şi definitiveze opinia şi să ia cele mai bune decizii privind noile valori. Publicarea unui proiect de decizie ar fi un fel de antepronunţare, dezbaterea căpătând astfel un caracter formal. Desigur ar trebui publicată cererea operatorului care solicită revizuirea tarifară precum şi opinia compartimentului de specialitate din cadrul autorităţii de reglementare, inclusiv cu propunerea argumentată a respectivului compartiment.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.