Alexandru Tănase: Demisia ministrului Agriculturii la numai două zile de la învestire spune mai multe despre degradarea morală a societății noastre

Demisia ministrului Agriculturii la numai două zile de la învestire reprezintă un episod care spune mai multe despre degradarea morală a societății noastre decât despre persoana celui care a plecat.

Nu i s-a reproșat că ar fi încălcat legea. N-a fost acuzat de corupție. Nu i s-a imputat vreun abuz în exercitarea funcției. Motivul invocat este cu totul altul: în urmă cu aproape un deceniu ar fi fost membru sau simpatizant al PLDM mai apoi al PD.

Cu alte cuvinte, în Republica Moldova europeană începe să se contureze un criteriu nou de evaluare a oamenilor: vinovăția prin apartenență – un reflex bolșevic în forma sa cea mai rudimentară.

Nu contează competența, conduita profesională, nici prezumția de bună-credință. Contează doar obligația permanentă de a demonstra că deții un „Certificat de virginitate morală ISO 2028”.

Această nouă regulă de moralitate politică mă obligă și pe mine la o mea-culpă.

Recunosc că am fost membru al unui singur partid politic în întreaga mea viață – PLDM. Mai mult decât atât, am fost președintele organizației municipale Chișinău. În această calitate am vizitat numeroase organizații teritoriale ale partidului. Împreună cu Prof. Sergiu Palihovici mergeam săptămânal la organizația din Ciocana, condusă de scriitorul Nae-Simion Pleșca (pe care noi la partid îl numeam prietenește Senia). Fire boemă și profund poetică, Senia avea un obicei aparte: la ședințele organizației invita tot felul de oameni, care nu erau neapărat membri de partid. Unii veneau o singură dată. Alții rămâneau. Alții nu mai reveneau niciodată.

Nu cunosc de câte ori a trecut proaspătul „numit-demisul” ministru al Agriculturii pragul acelui sediu și nici dacă a fost vreodată membru de partid. Dar chiar presupunând că a fost, este acesta un motiv suficient pentru a fi eliminat din Guvern după numai două zile?

În așa caz, ce facem cu zecile de primari proveniți din fostul PDM și preluați ulterior la pachet de PAS? Ei nu afectează imaginea imaculată a societății noastre? Domnul Vitalie Vrabie, primarul municipiului Ungheni – fie spus în treacăt, unul dintre cei mai buni primari din Republica Moldova –, fost secretar general al PDM și astăzi membru marcant al PAS, nu afectează standardele de puritate morală?

Ambasadorul Republicii Moldova în Grecia, diplomat de carieră, care a fost membru al PDM până în 2016, este compatibil cu noua moralitate?

În altă ordine de idei, ambasadorul Republicii Moldova în Germania, Aureliu Ciocoi, fost consilier al lui Igor Dodon și autorul afirmației potrivit căreia armata Federației Ruse ar fi intervenit în conflictul de pe Nistru pentru a opri vărsarea de sânge, nu generează nimănui indigestie?

Sau moralitatea funcționează doar în funcție de interesul politic al momentului?

Dubla măsură devine și mai evidentă dacă privim politica de cadre. În același timp în care un ministru este sacrificat pentru un presupus carnet de partid din deceniul trecut, Guvernul numește Agent Guvernamental la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o persoană absolut fără nicio experiență profesională pe care o presupune o asemenea funcție. În mediul juriștilor familiarizați cu litigiile de la Strasbourg, această numire a fost primită cu o stupefacție greu de descris în cuvinte.

Spun acest lucru fără nicio urmă de vanitate, ci din experiență. Mi-am început cariera în Direcția Agentului Guvernamental. Ulterior, am reprezentat reclamanți în sute de dosare și am obținut peste douăzeci de hotărâri importante la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unele dintre ele care au schimbat jurisprudența Curții, fiind studiate și astăzi în facultățile de drept din întreaga Europă.

Agentul guvernamental nu este un simplu funcționar public. El este avocatul Republicii Moldova în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. O asemenea funcție presupune o pregătire juridică excepțională:

– cunoașterea aprofundată a Convenției și a jurisprudenței Curții de la Strasbourg,

– stăpânirea procedurii în fața CEDO,

– cunoașterea dreptului constituțional

– cunoașterea la perfecție a dreptului procesual civil, procesual penal național

– cunoașterea aprofundată a practicii Curții Constituționale și a jurisprudenții Curții Supreme de Justiție

– cunoașterea principiilor jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene

– cunoaștere standardelor Consiliului Europei și ale Comisiei de la Veneția.

La acestea se adaugă dreptul internațional public, experiența de a redacta memorii juridice complexe în limba engleză sau franceză (volumul mediu al unui memoriu este de 15-20 pagini), experiența pledoariilor orale și coordonarea pozițiilor tuturor autorităților implicate, reglementări amiabile etc.

Trecerea de la funcția de diplomat la Misiunea Permanentă a Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei la cea de Agent Guvernamental este, ca să-l parafrazez pe Andrei Lupan, o trecere „de la plug la cosmodrom”. Sunt două profesii din filme total diferite, care presupun competențe, experiență și deprinderi ce se formează în ani de practică, nu printr-o simplă decizie de numire.

Acesta este motivul pentru care, ani la rând, Republica Moldova a întâmpinat dificultăți în identificarea unor persoane care să poată ocupa această funcție. Standardele profesionale sunt excepțional de ridicate. Cu toate acestea, Guvernul Tofan a reușit performanța de a rezolva problema încă din prima sa ședință.

Îl invit pe domnul prim-ministru Vasile Tofan să răspundă, în primul rând, ca om de afaceri. Ar încredința vreodată apărarea intereselor companiei sale, într-un litigiu de milioane, unei persoane care nu are nicio experiență în litigii și proceduri judiciare, chiar dacă aceasta a activat în cadrul Misiunii Permanente a Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei? Evident că nu. Atunci, de ce un standard inferior este acceptabil atunci când miza o reprezintă interesele Guvernului?

Republica Moldova traversează una dintre cele mai dificile perioade economice din ultimele decenii. În asemenea momente, responsabilitatea unei guvernări este să coaguleze societatea, nu să o fragmenteze. Să creeze încredere, nu suspiciune.

O societate nu se destramă doar din cauza sărăciei. Se destramă atunci când dispare încrederea dintre oameni și încrederea în instituțiile statului. Se destramă atunci când puterea împarte cetățenii în două categorii: „ai noștri” și „ceilalți”. O asemenea societate încetează să mai fie o comunitate de cetățeni și se transformă într-o sumă de tabere care se privesc cu suspiciune și ostilitate.

Economistul Serghei Guriev a demonstrat, în studiul „Effect of Income on Trust”, că societățile caracterizate printr-un nivel ridicat de încredere interpersonală sunt mai prospere, atrag mai multe investiții și suportă costuri economice mai mici. Cercetarea arată, de asemenea, că pierderea încrederii este mult mai greu de recuperat decât pierderea veniturilor.

Atunci când o societate începe să judece oamenii după biografia lor politică și nu după competența și faptele lor, ea încetează să construiască o democrație europeană și începe, fără să-și dea seama, să reproducă cele mai rudimentare reflexe bolșevice.

P.S. Pentru procurorii morali ai zilei, o precizare: declar, cu mâna pe carnetul meu de membru PLDM, expirat din 2011, că textul de mai sus nu reprezintă un „narativ rusesc”, ci exercitarea unui drept constituțional. Libertatea de exprimare este garantată de articolul 32 din Constituția Republicii Moldova și de articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dacă, între timp, cele două texte au fost abrogate și înlocuite cu un „test de puritate ideologică”, îi rog pe acuzatori să-mi indice Monitorul Oficial în care a fost publicată modificarea.