Alexandru Tănase: Partidele politice trebuie transformate din cluburi private în entităţi publice!

– Cu ce scop a iniţiat OSCE discuţiile privind rolul partidelor politice în procesele politice?
– Anul acesta se împlinesc 20 de ani de activitate a ODIHR, de la adoptarea unor documente fundamentale pentru democraţia de pe continentul european, cum ar fi Carta de la Paris, Declaraţiile de la Copenhaga şi Moscova care, de fapt, au pus bazele unor noi principii politice şi care au redimensionat activitatea OSCE din zona exclusivă a securităţii în Europa spre dimensiunea respectării drepturilor omului. Schimbările care au avut loc în ultimii 20 de ani în Europa Centrală şi de Est, precum şi în Caucaz, sunt foarte adânc intercalate cu activităţile OSCE şi ODIHR.

– Chiar dacă s-a prăbuşit comunismul, pe ruinele lui nu s-a reuşit construcţia unor sisteme politice funcţionale…
– Este adevărat că va mai trece ceva timp până când în spaţiul postsovietic vor exista partide politice ce funcţionează după modele occidentale. În această zonă a lumii, un partid politic care a câştigat puterea, de regulă, o foloseşte pentru a intimida şi a obstrucţiona alte formaţiuni sau grupuri politice. Lansarea de către partidele dominante a competiţiilor neoneste submină logica normală a competiţiei politice, în consecinţă descurajând implicarea şi participarea cetăţenilor în procesele politice.

– Ce ar trebui să se întâmple ca partidele politice de la noi să se bucure de un nivel mai înalt de încredere din partea oamenilor?
– În primul rând, societatea ar trebui să urmărească foarte atent ca partidele politice mari să respecte regulile de joc prin asigurarea unei competiţii egale şi oneste alături de partidele mai mici. Folosirea de către partidele mari, în special de către cele aflate la guvernare, a poziţiei dominante denaturează esenţa competiţiei, transformând-o dintr-o competiţie a performanţelor într-o competiţie a resurselor financiare şi administrative. Din asemenea gen de competiţii, societatea nu are de câştigat nimic.

– În ultimul timp, se discută tot mai des despre democraţia internă de partid…
– Astăzi, putem constata că ani în şir am avut parte mai degrabă de o democraţie mimată decât de una veritabilă. Limitarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţeneşti era proporţională patetismului declaraţiilor de ataşament faţă de valorile democratice. În acele condiţii, existau alte priorităţi decât democraţia internă a partidelor politice. Pentru a avea un sistem democratic în ţară este necesar nu doar să existe partide politice, dar este necesar ca aceste partide să fie guvernate de o democraţie internă. Partidele politice pentru a putea exercita eficient rolul pe care îl au trebuie reformate din „maşinării” conduse de „baroni” sau de „oligarhi” în organizaţii transparente, unde membrii individuali şi vocile lor sunt auzite şi sunt luate în considerare. Am declarat şi în cadrul lucrărilor Reuniunii de la Varşovia că „în spaţiul postcomunist, partidele politice trebuie transformate din cluburi private închise în entităţi publice puse în serviciul întregii societăţi”.

Democraţia internă în partidele politice are un impact determinant asupra calităţii actului de guvernare. Partidele sunt vehicule care transmit ideile şi interesele cetăţenilor spre instituţiile guvernamentale. În calitate de persoană care am participat la fondarea unui partid, am câştigat în alegeri şi am participat la guvernare, cunosc cum funcţionează acest mecanism de transmisie a „intereselor şi ideilor” cetăţenilor către guvernare. Anume democraţia internă de partid este garanţia că acest mecanism va funcţiona şi că guvernarea va avea ca prioritate interesul public general, dar nu unul îngust de partid.

– În activitatea parlamentară, de cele mai dese ori, competiţia politică a partidelor degenerează în certuri şi reglări de conturi…
– Partidele sunt instituţii fundamentale în structurarea activităţii parlamentelor. Este firesc ca partidele politice să reprezinte în Parlament un spectru de voci, idei şi interese politice. Într-o democraţie modernă, Legislativul este singura componentă a guvernării unde pluripartitismul este permanent recunoscut. De faptul cum se gestionează în parlamente activitatea partidelor politice depinde pluralismul politic în ansamblu. Iată de ce vocea opoziţiei, vocea partidelor mai mici trebuie să fie auzită. Abordarea potrivit căreia „învingătorul ia totul” este păguboasă şi, în realitate, blochează orice analize sau dezbateri de idei.

– În perioada guvernării comuniste, în Parlament lucrurile erau la fel…
– …Nu există greşeli, dar există lecţii care trebuie învăţate. Parlamentul este locul unde partidele politice trebuie să concureze, dar şi să colaboreze spre binele societăţii. Când un partid domină restul partidelor, iar opoziţia este exclusă din procesul decizional, politica devine un spaţiu al tensiunilor şi confruntărilor. Dintr-o asemenea competiţie, societatea nu are nimic de câştigat. Parlamentele trebuie să fie privite ca şi mecanisme de stabilizare a democraţiei unde partidele politice, inclusiv cele din opoziţie, pot acţiona şi deveni parteneri ai sistemului de guvernare.

– Credeţi că este posibilă o asemenea abordare în realităţile noastre moldoveneşti?
– Dacă vrem să înregistrăm progrese şi dezvoltare, altă soluţie nu există. Plasarea opoziţiei parlamentare în afara dezbaterilor politice, pe de o parte, schimbă esenţa Parlamentului ca instituţie. În altă ordine de idei, dacă nu este auzită, opoziţia va deveni tot mai agresivă şi mai radicală. Această situaţie creează un cerc vicios cu urmări destul de periculoase. Evenimentele din 7 aprilie au demonstrat cu prisosinţă care poate fi efectul unor asemenea abordări…

– … şi despre relaţia Parlament – Guvern…
– Atât Parlamentul, cât şi Guvernul sunt părţi componente ale guvernării. Se întâmplă ca şi în ţările cu democraţie avansată parlamentele să fie forţate să joace după regulile impuse de guvern. Instrumente în acest sens sunt multiple. Eu cred însă că este incorect ca Parlamentul să fie utilizat doar ca un mecanism formal de aprobare a legilor care vin de la Guvern. Legile „ştampilate” în Parlament fără discuţii, consultări, evaluări şi compromisuri vor fi mereu contestate de opoziţie şi, implicit, de o parte a societăţii.

– Chiar dacă lucrurile s-au schimbat în ultimii ani, partidele politice se bucură de un nivel de încredere destul de jos comparativ cu alte instituţii, cum ar fi biserica, spre exemplu…
– Sigur că acest dezechilibru al încrederii este unul nesănătos, care se datorează, pe de o parte, prestaţiei publice a partidelor noastre de-a lungul anilor, iar pe de altă parte, mentalităţii patriarhale pe care o are poporul nostru. Indiferent cât de multă încredere are societatea în partidele politice, nicio altă instituţie nu poate să le înlocuiască în rolul pe care îl au ele. Dacă ar fi să judecăm lucrurile la rece, dar nu prin prisma sondajelor, ne vom convinge că doar existenţa unor partide politice libere şi viguroase poate oferi o voce poporului. Aceasta, de fapt, şi înseamnă democraţie.

NOTĂ: Creat prin Carta de la Paris din 1990, ODIHR şi-a început activitatea în Varşovia în primăvara anului 1991. Mandatul său, iniţial concentrat pe alegeri, a fost extins în anii următori. Astăzi, ODIHR îşi desfăşoară activitatea în domeniul promovării drepturilor omului, democraţiei şi statului de drept în întreaga regiune OSCE.