Ceea ce se întâmplă (şi nu se întâmplă) astăzi pe frontul negocierilor pentru constituirea unei alianţe de guvernământ de centru-dreapta este fructul amar al atmosferei şi relaţiilor otrăvite din sânul defunctei Alianţe. Nemulţumirile, idiosincrasiile reciproce şi ura dintre liderii AIE, refulate cu atâta greu timp de un an de zile, acum au răbufnit. Abia acum ne dăm seama cât de mult s-au urât şi se urăsc reciproc liderii fostei AIE. Abia acum realizăm că, de fapt, nimic nu-i uneşte şi nici nu i-a unit vreodată! Am spus la un moment dat o vorbă şi credeam că am exagerat, dar mă conving că am avut dreptate: AIE s-a ţinut un an de zile nu pe principii şi înţelegeri, ci pe frica liderilor de a pierde puterea.
Ei bine, va zice cineva, la război – ca la război. Şi eu voi fi de acord: nu-i obligatoriu ca Filat, Lupu şi Ghimpu să se iubească unul pe altul. Dar o minimă doză de respect şi încredere reciprocă ar trebui, totuşi, să existe, în caz contrar, ajungem acolo unde am ajuns. Şi am ajuns iată unde: după o campanie electorală epuizantă, plină de incertitudini şi riscuri, electoratul i-a mai creditat o dată pe aceştia cu încrederea lui. „Sentinţa” electoratului a fost clară şi univocă: noi vă votăm, voi mergeţi în Parlament, formaţi o majoritate democratică, proeuropeană şi anticomunistă şi scoateţi ţara din sărăcie. Însă, după ce au numărat mandatele obţinute, vechea boală a rânzei moldoveneşti a recidivat, s-au resuscitat vechile resentimente şi lucrurile au ajuns până acolo încât riscul creării unei alianţe de centru-stânga, care l-ar readuce în prim-planul politicii moldovene pe Voronin, e din domeniul realului, nu al fantasticului.
Astfel, PD a dat de înţeles că preferă mai curând o alianţă cu Voronin, decât una cu Filat. Acelaşi mesaj desprindem din poziţia PL-ului lui Mihai Ghimpu. Luni, la PRO TV, vicepreşedintele PL, Anatol Şalaru, se solidariza aproape deschis cu poziţia vicepreşedintelui PD, Valeriu Lazăr. Se pare că neîncrederea liderilor PL în Filat e atât de mare, încât am impresia că, dacă ar fi puşi să aleagă între Filat şi Lupu la funcţia de şef al statului, deputaţii PL ar vota cu Lupu. Şi invers, neîncrederea liderilor PD în Filat este atât de mare încât, puşi să aleagă între Vlad Filat şi Vladimir Voronin, deputaţii PD ar vota cu Voronin. Probabil că, pus în aceeaşi situaţie, Filat l-ar prefera pe Voronin, nu pe Lupu sau Ghimpu.
Acum nu e timpul cel mai potrivit ca să căutăm cine e vinovat şi cum de s-a ajuns la situaţia când trei moldoveni proeuropeni şi democraţi, care zic că-şi iubesc ţara – Filat, Ghimpu şi Lupu – mai degrabă se aruncă în braţele bătrânului bolşevic Voronin, decât să găsească limbaj comun. Va veni şi acel timp, acum însă trebuie să ne smulgem din starea de ură, neîncredere şi orbire generalizată şi să revenim la realitate. Iar realitatea e următoarea: o alianţă cu Voronin este mortală pentru viitorul RM. Cine îi doreşte Moldovei un asemenea „viitor”?
