ALO, GUVERNUL? Cum a adus un primar un partener strategic într-un oraș cu 50.000 locuitori

O investiție de peste 25 milioane euro, fabrica TRW de la Roman readuce în prim-plan una din soluțiile redresării economiei naționale și anume atragerea de parteneri strategici la nivelul comunităţilor locale.

Un oraș cu 50-60.000 locuitori, după ce o bună parte din mâna de lucru tânără a ales calea vestului pentru un trai mai bun, Romanul este în prezent umbra puternicului centru industrial de dinainte de 89, când alături de alte uzine, Petrotub producea la capacitate maximă, fiind cea mai mare fabrică de țevi din Europa de Est.

În prezent, orașul în care americanii de la TRW au construit cel de-al cincilea centru de producție din țară este ticsit de bănci, drept dovadă a sumelor mari de bani trimise anual, la Roman, din țări precum Spania sau Italia. Băncile au luat-o înainte, însă industria se mișcă mai greu, astfel că investiția în uzina de airbaguri este una dintre cele mai importante la nivel local din ultimii 24 de ani.

Traian Băsescu a declarat la ceremonia de inaugurare din județul Neamț că astfel de investiții au încă un potențial foarte mare în țara noastră, dat fiind faptul că din cele 770 milioane euro, ajutoare de stat puse la dispoziție de guvern, până acum au fost cheltuiți doar 320 milioane. Restul de 450 milioane vor fi cheltuiți o dată ce investițiile vor fi finalizate, respectiv vor fi demarate unele noi.

"Asta a creat condiţiile să se întâmple ce vedem azi, că România creşte an de an exporturile, inclusiv în perioada de criză", a spus preşedintele Băsescu în prezența altor oficiali, precum deputatul Elena Udrea, președintele Consiliului Județean Culiță Tărâță și primarul Laurențiu Dan Leoreanu.

Partener strategic pentru un oraș cu 50.000 locuitori

Primarul romașcan, aflat la al doilea mandate, a vorbit pentru România liberă despre ce presupune atragerea unui partener strategic într-un oraș de provincie și importanţa lui pentru comunitatea locală.

În condițiile în care investitorii au anumite rețineri atunci când vine vorba de România, iar țara noastră a ratat câteva investiții de amploare în domeniu auto, cum ar fi uzina Mercedes, care în loc să fie construită la Timișoara, în 2009, a fost ridicată la vecinii unguri, o soluție la redresarea economiei ar putea fi atragerea unor investiții de dimensiuni mai reduse, dar de o importanță strategică pentru comunitățile locale.

“Uzina este prima de airbag-uri din România, iar competiția nu a fost una ușoară. Am concurat inclusiv cu orașe din Polonia, Serbia, Bulgaria dar și altele din România. A trebuit să câștigăm o competiție internațională și apoi o competiție națională. Celelalte două orașe din țară, intrate în lupta pentru TRW, au fost unul din Sud-Muntenia și unul din Ardeal”, declară primarul Leoreanu.

Numele orașelor din țară, care au pierdut competiția, nu îl poate da, însă preferă să vorbească în schimb despre măsurile luate la nivel local pentru atragerea investitorului.

“A fost mai întâi o luptă în patru și apoi în trei, iar noi a trebuit să fim foarte bine pregătiți și documentați. Noi am venit cu niște măsuri fiscale, de scutire de la plata taxelor, a impozitelor locale pentru cei care investesc în municipiul Roman peste 500.000 euro. Pe parcursul a cinci ani de zile sunt scutiți, în funcție de mărimea investițiilor, de numărul de angajați. Este o măsură de ajutor local care a fost aprobată de Consiliul Concurenței.”

Totul a început însă în urmă cu trei ani, când în cercul restrâns de cunoștințe al primarului s-a vorbit despre atragerea unui investitor strategic, mai concret a TRW-ului, care pe atunci căuta să-și extindă rețeaua de producție din Europa de Est prin adăugarea unei unități de producție a airbag-urilor.

“A ținut de o relație personală. Eu cu fostul viceprimar, Constantin Ghica și împreună cu fostul director general de la Arcelor Mital Steel, Gligor Corneliu, avem o relație de prietenie și de întrajutorare. Dl Gligor a și fost o perioadă director la TRW, la Timișoara. Pe baza acestei relații, dar și a faptului că TRW dorea să deschidă o fabrică în România am încercat să o atragem către Roman. A fost și o asumare în campania electorală. Am spus atunci că mă voi face luntre și punte pentru a atrage un investitor mare, pe care în cele din urmă am reușit să-l aduc.”

Edilul spune că într-o astfel de investiție de regulă tatonările pot dura mai mult de doi ani, cât a fost nevoie pentru ca americanii să-și dea acordul final pentru demararea construcției în județul Neamț, la Roman.

“Trebuie să știți că tatonările dintre noi au durat doi ani de zile până în momentul în care le-am câștigat încrederea și ei și-au dat seama că au un partener serios în noi. Ulterior a trebuit să găsim pe cineva care să dețină terenurile, halele și care să fie dispus să investească și să intre în acest parteneriat. Partenerul pe care îl căutam pentru a investi și a aduce platforma la standardul cerut de TRW s-a dovedit în cele din urmă a fi Com-Beton Iași, care deține o suprafață de 10 hectare în Roman pe fostul teren al Fontax.” Fontax, parte a fostei Întreprinderi Mecanice Roman, a intrat în faliment în 1999, după care timp de aproape 13 ani zona a rămas părăsită.

„A fost o investiție din trei părți. Noi, primăria, ne-am asumat drumul industrial și utilitățile, undeva în jur de jumătate de milion de euro. Partea celor de la Com-Beton e în jur de 3-4 milioane euro, reabilitările, iar dotările, aparatura celor de la TRW e undeva în jur de 20 milioane euro. Deci vorbim de o investiție de peste 25 milioane euro în orașul Roman, asta în etapa I.”

O vorbă bună pusă la Bucureşti contează

Atunci când vine vorba despre lobby, un subiect care cu greu își face loc chiar și în universitățile din România, atitudinea poate deveni una ostilă în țara noastră. Totuși în Vest există firme puternice de lobby și unele măsuri luate la Bruxelles sunt rezultate ale unor astfel de acțiuni. În România, pentru atragerea unui investitor, lobby-ul de regulă se rezumă la relațiile celor direct implicați puterea de “persuasiune” a edililor.

“În atragerea TRW a contat în primul rând seriozitatea, termenele pe care le-am fixat în darea unor răspunsuri, în clădirea unor strategii, în pregătirea analizei SWOT pentru municipiu și pentru o eventuală investiție. Cuvântul dat și achitarea de obligații unul față de altul au contat cel mai mult”, a declarat Leoreanu.

„Sigur, a fost important și lobby-ul făcut. Contează foarte mult o vorbă bună pusă la București, un sprijin până la cel mai înalt nivel, la Palatul Cotroceni. Noi am fost sprijiniți și pentru obținerea unui ajutor de stat.”

Proiectul TRW de la Roman ar putea trece în viitor și la etapa a II-a, ceea ce ar însemna noi investiții și o extindere a producției, însă această etapă va depinde în primul rând de mai mulți factori economici.

„Este o fază incipientă. Sigur că vor exista și dezvoltări ale acestei industrii pe orizontală în regiunea Romanului. TRW ar putea atrage noi locuri de muncă la nivel local prin furnizorii de echipamente dar și pe partea de mentenanță. Știți că este o vorbă din popor: lac să fie că broaște se adună.”

Edilul consideră atragerea TRW va însemna “o efervescență a activității socio-economice în municipiul Roman”.

„Noi mai avem discuții în domeniu și cu alte companii, inclusiv cu Socar, care a înființat a doua benzinărie din țară la Roman, mai avem discuții cu un producător de panouri electrice și dotări de acest fel, care a început construcția unei hale aici.”

Întrebat de sumele pe care le va aduce la bugetul local un investitor precum TRW, primarul a declarat că acest aspect este mai puțin important. „Pe mine mă interesează locurile de muncă, stabilitatea acestora, reducerea șomajului. În plus ei îmi vor aduce la primărie impozitul pe venit, pe salarii, care va fi colectat tot la primărie. În viitor aportul va fi unul consistent, dar ce e mai important este faptul că peste 1.500 de oameni vor fi angajați aici și șomajul va fi aproape eradicat la Roman.”

TRW mai are în România alte centre de producţie la Timişoara, Oraviţa, Lupeni, Marghita şi Baia Mare, în total numărând circa 4.000 angajaţi. La Roman vor lucra începând din acest an circa 600 persoane, urâmând că spre finalul lui 2015 să se ajungă la peste 1.200 persoane.

Prima hidrocentrală pe râul Moldova

Următoarea provocare pentru comunitatea moldavă este construirea unei hidrocentrale, prin programul POS CCE, cu fonduri europene. „Este un eveniment istoric dacă vreți, prima hidrocentrală care se construiește pe râul Moldova. Este proiectată de ISPH București și este construită 98% cu fonduri europene și 2% cu participarea municipalității. Hidrocentrala va acoperi iluminatul public și al instituțiilor publice, adică niște economii de circa 30.000 euro lunar. Aproximativ jumătate de milion de euro anual va rămâne în bugetul local”, a mai spus Leoreanu.

Hidrocentrala se estimează că va avea în jur de 2 MW, fiind capacitatea maximă pentru o astfel de construcție pe râul Moldova.

Sursa: Romanialibera.ro