A nu se înţelege că vreau să-i critic pe bărbaţii noştri, mai ales că mulţi dintre ei sunt şi gospodăroşi, şi buni familişti. Nu de bărbaţi e vorba, ci de mentalitatea noastră comună. În familiile franceze, îmi spunea eroina noastră, indiferent de funcţia pe care o deţin soţii în societate, acasă împart în mod egal datoriile şi obligaţiile.
Ca să vă convingeţi cât de puţin a avansat mentalitatea noastră în această privinţă, imaginaţi-vă o duminică în familie. Vreţi să finisaţi mai repede menajul ca să puteţi profita de această zi de odihnă, de aceea îl rugaţi şi pe soţul dumneavoastră să vă ajute… Pariez că, în cel mai fericit caz, o să se eschiveze cu obişnuita frază: „altă dată, dragă”. Iar dacă, totuşi, se va apuca să spele vesela, ori să dea cu aspiratorul nu o va face cu multă plăcere – veţi simţi cu toţi porii cum se revoltă în el întregul arbore genealogic, din tată în fiu! „La ce bun m-am însurat, dacă trebuie să gătesc, să-mi spăl hainele şi să aspir covoarele?!”, asta îşi zic în forul lor interior 99 la sută din bărbaţii moldoveni, când sunt rugaţi să ne ajute.
Iată că francezii, spre onoarea lor, au o altă abordare – împart între ei grijile casnice şi nu se simt frustraţi din această cauză. Pentru că în Franţa, El şi Ea sunt două fiinţe libere, iar faptul că au fost „închişi” în aceeaşi colivie, pecetluită prin certificatul de căsătorie, nu îi preface, ca la noi, printr-o ciudată metamorfoză, pe unul în stăpân, iar pe celălalt – în sclav.
Timpul.Suplimentul Femeia
