A fost un scriitor deosebit, supranumit, pe timpuri, cavaler al capitalei, de el fiind îndrăgostite toate fetele din oraş. Tocmai luni, fusese internat la sanatoriul din Hârjauca, Călăraşi, pentru a se întrema. Cu câteva zile în urmă, discutasem cu el la Uniunea Scriitorilor din Moldova, iar vineri, USM i-a acordat premiul de excelenţă pentru întreaga creaţie.
Anatol Ciocanu a fost un om de omenie, care i-a susţinut pe foarte mulţi tineri scriitori. Printre ei a fost şi regretata poetă Leonida Lari. La prima revistă cu litere latine din Basarabia, unde el fusese angajat, condusă de regretata scriitoare, şi-a făcut serviciul ca nimeni altul, o anumită vreme fiind corespondent de Bucureşti al acestei publicaţii. Timp de 30 de ani, a lucrat la revista „Moldova”, unde a lansat mai mulţi scriitori şi artişti.
Despre Anatol Ciocanu, sunt convins, nimeni nu poate vorbi de rău. S-a consumat în numele creaţiei şi cel de a susţine tinerele talente.
S-a născut pe data de 3 iunie 1940, în comuna Mălăieşti, plasa Râşcani, judeţul Bălţi. A absolvit Facultatea de Filologie şi Istorie a Universităţii de Stat din Moldova (1962). A fost redactor la cotidianul Moldova Socialistă şi la revista Moldova (1966-1990), corespondent special al revistei Glasul Naţiunii la Bucureşti (1990-2000), colaborator al Muzeului de Literatură „M.Kogălniceanu” (2000-2012).
A debutat cu placheta de versuri Sărutul Soarelui (1965).
A semnat numeroase cărţi de poezie şi publicistică: An neobişnuit (1967), Firul Ariadnei (1970), Cântece de-acasă (1971), Sonetele câmpiei (1975), Poemele durerii (2000), Cântecele mântuirii (2001) ş.a.
A fost un publicist fervent, a scris cărţi de impresii de călătorie: Struguri în amiază (1968), Dimineţile Patriei. Oameni şi locuri din Extremul Orient (1976), Departe la soare-răsare (1978) ş.a.
S-a afirmat ca un traducător de mare virtuozitate, semnând traduceri din A.Puşkin, M.Lermontov, A.Tvardovski, B.Ahmadulina, G. Ungaretti ş.a.
În 2002, a devenit laureat al Premiului Naţional. În 2009, i s-a conferit Ordinul ”Gloria Muncii”, iar în 2010 medalia „Mihai Eminescu”.
Cei care vor dori să-şi ia rămas bun de la distinsul poet, o vor face mâine, 21 iunie, între orele 10.00-1200, când corpul lui neînsufleţit va fi expus în holul Casei Scriitorilor din Moldova. El va fi înmormântat la Cimitirul Central din strada Armenească.
Articol de Nicolae Roibu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
