A fost un scriitor deosebit, supranumit, pe timpuri, cavaler al capitalei, de el fiind îndrăgostite toate fetele din oraş. Tocmai luni, fusese internat la sanatoriul din Hârjauca, Călăraşi, pentru a se întrema. Cu câteva zile în urmă, discutasem cu el la Uniunea Scriitorilor din Moldova, iar vineri, USM i-a acordat premiul de excelenţă pentru întreaga creaţie.
Anatol Ciocanu a fost un om de omenie, care i-a susţinut pe foarte mulţi tineri scriitori. Printre ei a fost şi regretata poetă Leonida Lari. La prima revistă cu litere latine din Basarabia, unde el fusese angajat, condusă de regretata scriitoare, şi-a făcut serviciul ca nimeni altul, o anumită vreme fiind corespondent de Bucureşti al acestei publicaţii. Timp de 30 de ani, a lucrat la revista „Moldova”, unde a lansat mai mulţi scriitori şi artişti.
Despre Anatol Ciocanu, sunt convins, nimeni nu poate vorbi de rău. S-a consumat în numele creaţiei şi cel de a susţine tinerele talente.
S-a născut pe data de 3 iunie 1940, în comuna Mălăieşti, plasa Râşcani, judeţul Bălţi. A absolvit Facultatea de Filologie şi Istorie a Universităţii de Stat din Moldova (1962). A fost redactor la cotidianul Moldova Socialistă şi la revista Moldova (1966-1990), corespondent special al revistei Glasul Naţiunii la Bucureşti (1990-2000), colaborator al Muzeului de Literatură „M.Kogălniceanu” (2000-2012).
A debutat cu placheta de versuri Sărutul Soarelui (1965).
A semnat numeroase cărţi de poezie şi publicistică: An neobişnuit (1967), Firul Ariadnei (1970), Cântece de-acasă (1971), Sonetele câmpiei (1975), Poemele durerii (2000), Cântecele mântuirii (2001) ş.a.
A fost un publicist fervent, a scris cărţi de impresii de călătorie: Struguri în amiază (1968), Dimineţile Patriei. Oameni şi locuri din Extremul Orient (1976), Departe la soare-răsare (1978) ş.a.
S-a afirmat ca un traducător de mare virtuozitate, semnând traduceri din A.Puşkin, M.Lermontov, A.Tvardovski, B.Ahmadulina, G. Ungaretti ş.a.
În 2002, a devenit laureat al Premiului Naţional. În 2009, i s-a conferit Ordinul ”Gloria Muncii”, iar în 2010 medalia „Mihai Eminescu”.
Cei care vor dori să-şi ia rămas bun de la distinsul poet, o vor face mâine, 21 iunie, între orele 10.00-1200, când corpul lui neînsufleţit va fi expus în holul Casei Scriitorilor din Moldova. El va fi înmormântat la Cimitirul Central din strada Armenească.
Articol de Nicolae Roibu
