Am vrut cndva sa-l fur pe Busuioc

„Sunt nemodern, vetust, antichitate/, Ma sprijin in sonete ca in carji/, Pe cand poetii tineri, demni si darji /Sug viitorul din eternitate…”

Joi seara, la Libraria din Centru, „Serile poetice” – actiune inedita lansata in aceasta vara de Editura „Cartier” – au avut ca invitat un personaj de exceptie – maestrul Aureliu Busuioc.

Si chiar daca, printre catrene de poezie si crampeie de biografie – despre „Nana” a lui Zola citita la noua ani, studiile de Agronomie la Timisoara, biblioteca personala distrusa de sovietici (care insa nu i-au putut confisca poezia „de sub tunsoare”) si Filologia de la Institutul Pedagogic „moldovenesc”, unde a rezistat doar vreo trei luni -, Busuioc recunoaste ca, la un moment dat, a inteles ca nu poezia e stihia lui, motiv din care s-a si orientat catre proza, Mona Lisa, pe care el a vrut „candva s-o fure”, vine sa afirme contrariul. Aureliu Busuioc ramane a fi poet. Ba mai mult, un poet „care inseamna jumatate de secol de poezie romaneasca de la noi”, precum spune Emilian Galaicu-Paun, redactor-sef la Editura „Cartier”.

„Vor fi doua ore de dragoste nebuna. Cu poezia.”, anunta evenimentul pe blogul sau http://erizanu.cartier.md Gheorghe Erizanu, directorul Editurii „Cartier”. Au fost mai mult de doua ore. Care insa, ca atunci cand esti indragostit, au trecut ca doua clipe. Caci, la cei peste 80 de ani, cu bastonul pe post de insotitor, Aureliu Busuioc este un spirit la fel de lucid si sclipitor precum era – asa spun cronicile – la 30. Sau la 50. Sau la 70 de ani, cand l-am cunoscut (si) eu si… Pentru ca nu s-a temut niciodata sa fie ironic si autoironic. Nu i-a fost frica sa priveasca in viitor, „Singur in fata dragostei”. Dar nici in trecut, „Latrand la luna” si „Pactizand cu diavolul”. Nu s-a temut sa fie un aristocrat distant, atunci cand toata lumea se balacea in colectivism. Pentru ca a avut curajul sa gandeasca liber si sa fie liber.

Dovada a modernitatii lui Busuioc au fost si „invitatii speciali” ai serii – consacratii Dumitru Matcovschi, Andrei ?urcanu, Vladimir Besleaga sau Mircea Ciobanu, dar si tinerele poete Aurelia Borzin si Liliana Armasu. Iar literatilor li s-a alaturat si un diplomat. Ambasadorul Cehiei la Chisinau, Petr Kypr, a coborat scarile Librariei din Centru pentru a marturisi public ca Aureliu Busuioc se face vinovat de aflarea sa in RM. Aproape ca acceptase postul pentru o alta tara, cand a descoperit, tradus in ceha, romanul „Pactizand cu diavolul” si… a ales Moldova. Petr Kypr i-a daruit lui Aureliu Busuioc o moneda de argint, emisa cu prilejul detinerii de catre Cehia a presedintiei UE si care a fost inmanata celor care au contribuit la democratizarea si europenizarea unei societatii. Deci, si europeanului poet Aureliu Busuioc.

„Am vrut candva s-o fur pe Mona-Lisa”/ Ca sa ma-mbat de zambetu-i doar eu./ Dar m-am temut s-o fur pe Mona-Lisa,/ Ea sta zambind si astazi in muzeu…”