Pas cu pas, înaintăm în inima parcului şi vorbim nimicuri ce provoacă zâmbete. Cu o mână o mângâi pe ea şi cu cealaltă viitorul nostru, devenit prezent.
Face baloane, râzând la păsări şi priveşte totul în jur că într-un univers paralel. În realitatea-i zglobie şi lipsită de griji, aleargă pe gazon, cade în genunchi şi, cu mâinile în iarbă, scormonind, strigă: „Tati, am găsit America!”. Tresar, alerg, îngenunchez la rându-mi, îmi suflec mânecile cămăşii şi încep să sap implicat. În spatele nostru, ea priveşte amuzată o situaţie extrem de serioasă. Se apropie de noi, se aşază pe bordură şi trece cu mâna prin părul meu, în timp ce străpung cu degetele pământul ce ar ascunde ceva doar de fiica noastră închipuit. Îi privesc ochii concentraţi, măriţi de uimire şi anticiparea momentului. Picături de transpiraţie îi udă fruntea şi, din când în când, o aud scâncind pe măsură ce munca devine din ce în ce mai grea.
Arunc un ochi la zâmbetul mămicii şi ştiu că mi-am găsit America.
petru@umbluliber.com
www.umbluliber.com
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
