Sambata este Ziua Europei. Nu si pentru Moldova insa. Caci Moldova – cea oficiala si comunista, in tot cazul – are propriile planuri pentru 9 mai. Ca si in alti ani, aceasta Moldova va serba cu mult fast „eliberarea patriei” (fara a specifica la care patrie se refera si ce fel de eliberare serbeaza), va vorbi ruseste despre „imperialismul romanesc”, iar peste Chisinau, in locul „Odei Bucuriei” lui Beethoven, care e si Imnul Europei, va rasuna eterna, se pare, „Katiusa”…
Stiu ca aveti senzatia de deja vu. Si eu o am. Iar daca as rasfoi colectia TIMPULUI, as descoperi – fara mare satisfactie insa – ca aproape acelasi lucru scriam si acum un an sau doi, sau trei. Cu singura diferenta ca in 2008, la Chisinau, Europa oficiala si-a serbat ziua de nastere „in avans”, pe 8 mai, iar in 2009 o va face post-factum, pe 10 mai. Si prima, si a doua oara – ca nu cumva sa supere Moldova oficiala.
„Se supara prostii”, obisnuia sa repete un bun prieten de-al meu si, cu mici exceptii, ii dau dreptate. Caci prosti sunt oamenii care aleg sa fie suparati, cand problema se ascunde in faptul ca ei nu stiu si nici nu vor sa discute. Cum este tara care se supara? Ca si oamenii, banuiesc, desi in cazul Republicii Moldova s-ar mai adauga niste epitete – saraca si fudula, bunaoara… Caci fudulia ne caracterizeaza mai mult decat demnitatea, din care motiv si alegem sa ne suparam nu pe imaginea din oglinda si nici pe ursul care ne calca in batatura, ci pe cel care vrea sa ne fie prieten. Si ne mai suparam selectiv, in functie de interesele geopolitice – nu ale noastre interese, din pacate, dar ce mai conteaza asta pentru Moldova oficiala? Important e sa se supere la timp. Caci, numai astfel, un drapel simbolic pe cladirea Presedintiei se transforma intr-o tentativa de lovitura de stat, iar o panglica simbolica – cea a „Sf. Gheorghe Biruitorul”, care de cativa ani impanzeste tara in aceste zile de mai, doar in 2009 urmand a fi distribuite circa 50 de mii de bucati – „contribuie la unificarea tineretului si-l va mobiliza spre construirea unei Moldove stabile si europene”.
Cat de stabila si de europeana este astazi Moldova s-a vazut in ultima luna. Unii chiar au simtit-o pe propriile… coaste rupte. Pentru acesti oameni, dar si pentru multi altii care – si pana la, si dupa 5 aprilie – vedeau in Europa un aparator, faptul ca ea a reactionat mai greu si, poate, altfel decat ne-am fi asteptat la evenimentele de la Chisinau a fost o mare dezamagire. Dar v-ati gandit oare cat de dezamagita a fost Europa careia, de cand a aflat de existenta noastra, i s-a tot spus despre „blandul si pasnicul popor moldovenesc” si care, brusc, in ajun de Paste, s-a apucat de revolutii!? Eu cred ca la Bruxelles socul a fost mai mare decat la Condrita. Dar mai cred ca acest soc i-a/ii va ajuta pe europeni sa vada o alta Moldova, neoficiala. Daca nu o vor face, atunci falimentare vor fi nu doar politicile „de vecinatate si estice” pentru aceasta zona, dar si principiile fundamentale europene in general.
In ceea ce ma priveste, voi serba Ziua Europei la 9 Mai. O voi face-o la nunta unor prieteni, unde le voi dori mirilor – lui Sergiu si Paulei – sa traiasca intr-o Europa adevarata. Sau intr-o Moldova cu adevarat europeana, pe care Europa sa nu se teama sa o mai supere, din cand in cand. Ca doar n-om fi prosti la infinit.
