Prin trimiterea de drone la două baze aeriene ruseşti situate la sute de kilometri de frontiera sa, Ucraina şi-a oferit o victorie de importanţă simbolică, demonstrându-şi în special capacitatea de a compensa superioritatea aparentă în armament a inamicului său, comentează France Presse într-o analiză.
Luni, 5 decembrie, Rusia a acuzat forţele armate ucrainene că ar fi atins două baze aeriene de pe teritoriul său, informând despre trei soldaţi ucişi şi avarierea uşoară a două avioane.
Kievul nu revendicase atacul marţi, dar experţi occidentali chestionaţi de AFP privilegiau teza utilizării unor drone de recunoaştere de fabricaţie sovietică, datând din anii ’70.
Deşi mai multe zone rămân în umbră, operaţiunea este descrisă unanim ca limitată pe plan operaţional, dar foarte eficientă pe plan simbolic.
Mai multe surse au vorbit despre drone de recunoaştere Tupolev Tu-141 Strij, aparate sovietice cu reacţie, de dimensiuni mari, capabile să zboare la mare altitudine.
Asta ar însemna că „aceste drone ar fi fost modificate pentru a avea o capacitate de bombardament”, acţionând ca o dronă kamikaze care se distruge la impact, explică Vikram Mittal, profesor la academia militară americană West Point.
„Nu este o tehnologie sofisticată”, confirmă Jean-Christophe Noel, expert la Institutul Francez de Relaţii Internaţionale (IFRI). Dar ucrainenii au putut să-i adauge o încărcătură explozivă şi ghidaj GPS, sau chiar ”un ghidaj terminal de către forţele speciale” ucrainene pe teritoriul rus.
Modul exact de operare era încă necunoscut marţi.
Potrivit Ministerului Apărării rus, Kievul ”a încercat să efectueze lovituri cu drone de concepţie sovietică asupra bazei aeriene din Diaghilevo, în regiunea Riazan, şi asupra bazei Engels în regiunea Saratov” (centru).
Moscova îşi acuză adversarul că încearcă „să scoată din serviciu avioanele ruseşti cu rază lungă de acţiune”, utilizate pentru lovituri vizând numeroase infrastructuri energetice în Ucraina.
„Ei (ucrainenii) au lovit mijloacele care îi lovesc. Până în prezent, singurul lucru de care se puteau proteja era artileria sol-aer”, explică Jean-Christophe Noel. „Ei devin ofensivi, ceea ce este un lucru nou”, adaugă el.
Dar este puţin probabil ca operaţiunea să se repete, precizează expertul citat, cu excepţia cazului în care ucrainenii ar dispune de importante stocuri de astfel de aparate.
Bazele lovite sunt situate la mai multe sute de kilometri de frontiera ucraineană şi la o distanţă şi mai mare de linia frontului.
Atacurile, din acest punct de vedere, răspund loviturilor ruseşti din adâncimea teritoriului ucrainean. Prin aceste lovituri, Kievul a demonstrat distanţa la care poate lovi, pentru că nu a vizat nici ţinte civile şi nici infrastructuri critice.
„Suntem într-un paralelism al formelor”, constată o sursă militară franceză, sub rezerva anonimatului.
„Capacitatea Ucrainei de a viza ţinte la această distanţă este impresionantă”, apreciază la rândul său generalul în rezervă australian Mick Ryan pe contul său Twitter.
Ucrainenii „e posibil să fi beneficiat de asistenţa unei terţe părţi pentru a planifica lovitura, dar aceasta nu este o certitudine. O combinaţie de surse deschise, cunoaşterea faliilor din reţeaua de apărare rusă şi de observare la sol ar putea să fi fost de ajuns” spune el.
Cea mai mare victorie ucraineană rezidă în efectul evident de „surpriză” şi în incapacitatea ruşilor de a contracara loviturile înainte ca dronele să se fi apropiat de ţintele lor.
„Ceea ce este într-adevăr surprinzător este că aceste drone au fost capabile să treacă de sistemele de apărare sol-aer ruseşti”, subliniază Vikram Mittal.
Rusia este mult prea mare pentru a spera să fie în totalitate la adăpost. Dar dacă ţinte de această importanţă strategică sunt lovite, aceasta diminuează ideea unui avantaj asimetric major în favoarea ruşilor al rachetelor lor cu rază lungă de acţiune.
Rob Lee, cercetător la King’s College din Londra, vede în aceasta un semnal defavorabil Moscovei.
„Dacă radarele ruseşti şi apărările antiaeriene nu pot împiedica un Tu-41 să zboare sute de kilometri pentru a lovi principala bază aeriană a bombardierelor sale strategice în situaţie de război, aceasta nu este de bun augur pentru capacitatea sa de a împiedica o lovitură masivă cu rachete de croazieră”, apreciază el.
Încă o dată, armata rusă apare deci mai fragilă decât se anticipa. „Este o lovitură psihologică” care „va suscita consternare în rândul publicului care se credea ferit de război”, pronostichează Mick Ryan, curios să observe “reacţia maşinăriei de propagandă ruseşti”.
Institutul american pentru Studiul Războiului (ISW) constata la rândul său marţi o avalanşă de critici pe conturile Telegram din partea observatorilor militari ruşi.
Mulţi dintre ei au afirmat că operaţiunea împotriva bazei din Engels „trebuie să fi fost lansată din interiorul teritoriului rus”. În caz contrar, loviturile ar arăta, potrivit lor, că „Moscova este ameninţată de pe teritoriul ucrainean”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
