Analiză: Rușii au aruncat intenționat două bombe de 500 de kg asupra teatrului din Mariupol, deși pe clădire era scris vizibil ”Copii”

Rușii au comis o crimă de război atunci când au bombardat teatrul din Mariupol, concluzionează o investigație amplă a Amnesty International. În atacul din 16 martie au murit zeci de oameni, vizați intenționat de ocupanții ruși, se arată în raport. Experții Amnesty International au stat de vorbă cu mai mulți supraviețuitori care au povestit ce s-a întâmplat în momentul bombardamentului.

În cel mai recent raport al său, Amnesty International documentează modul în care armata rusă a vizat în mod intenționat teatrul, deși știa că sute de civili se adăposteau acolo în 16 martie.

Concluzia este că atacul a fost cu siguranță efectuat de avioane de luptă rusești, care au aruncat două bombe de 500 de kilograme care au căzut aproape una de cealaltă și care au explodat simultan.

„După luni de investigații riguroase, analize ale imaginilor din satelit și interviuri cu zeci de martori, am ajuns la concluzia că atacul a fost o crimă de război clară comisă de forțele ruse”, a declarat Agnès Callamard, secretarul general al Amnesty International.

„Mulți oameni au fost răniți și uciși în acest atac fără milă. Moartea lor a fost cauzată de forțele ruse care au vizat în mod deliberat civili ucraineni. Curtea Penală Internațională și toate instituțiile care au jurisdicție asupra crimelor comise în timpul acestui conflict trebuie să investigheze acest atac ca pe o crimă de război. Toți cei responsabili trebuie să fie trași la răspundere pentru aceste morți și distrugeri”, a mai spus Agnès Callamard.

De asemenea, Amnesty International a analizat mai multe teorii despre cine a fost responsabil pentru atac și ce arme ar fi putut fi folosite. Astfel, pe baza dovezilor disponibile, ancheta a constatat că un atac aerian deliberat asupra unui obiectiv civil este explicația cea mai plauzibilă.

„Oamenii au început să țipe. Era praf peste tot… Am văzut oameni sângerând”

După ce Rusia a invadat Ucraina, la sfârșitul lunii februarie 2022, civilii au început să-și părăsească casele, deoarece orașele zilnic erau vizate de atacuri militare. În Mariupolul asediat din regiunea Donețk, teatrul a devenit un refugiu sigur pentru civilii care căutau adăpost.

Teatrul a devenit centru pentru distribuția de medicamente, alimente și apă și un punct de adunare pentru oamenii care sperau să fie evacuați prin coridoarele umanitare. Clădirea era clar recunoscută ca obiectiv civil, poate mai mult decât orice altă locație din oraș, arată raportul Amnesty.

De asemenea, localnicii au scris, cu litere chirilice uriașe ”Дети” (copii). Mesajul scris pe ambele părți ale clădirii ar fi fost clar vizibile pentru piloții ruși. Cu toate acestea, bombele rusești au lovit teatrul la scurt timp după ora 10 dimineața pe 16 martie, producând o explozie care a dus la prăbușirea acoperișului și a pereților principali. La momentul atacului, sute de civili se aflau în teatru și în jurul acestuia.

Numărul persoanelor ucise ar fi însă mai mic decât s-a estimat, în contextul în care autorităţile din Mariupol au vorbit de circa 300 de morţi.

„Amnesty International consideră că cel puţin 12 persoane au murit în atac, dar cu siguranţă au fost mai multe, şi că multe altele au fost grav rănite”, se arată în raport, realizat pe baza mărturiilor de la circa 50 de martori şi numeroşi experţi. „Această estimare este inferioară bilanţurilor precedente”, recunoaşte ONG-ul. Ea se bazează pe faptul că numeroşi refugiaţi din teatru au reuşit să fugă din Mariupol ”în cele două zile de dinaintea atacului” şi că ”majoritatea celor care au rămas se aflau în subsol şi în alte zone protejate de explozie”, detaliază Amnesty.

„Este o veste bună că au fost ucise mai puţin persoane. Însă asta nu schimbă cu nimic” fondul, subliniază Oksana Pokalciuk.

„Puţin contează numărul victimelor. Atacul asupra teatrului din Mariupol este clar o crimă de război”, a mai spus ea.

Mai mulți supraviețuitori și alți martori au povestit că au văzut cadavrele unor persoane pe care nu le-au putut identifica și este posibil ca multe decese să rămână neraportate.

O tânără se adăpostea în subsol împreună cu iubitul ei și mama ei în momentul atacului. Ea a declarat pentru Amnesty International: „Într-o secundă, totul s-a schimbat. Oamenii au început să țipe. Era praf peste tot… Am văzut oameni sângerând. Ne-am luat documentele și am plecat… Unii oameni nu au fost la fel de norocoși”.

Niciunul dintre cei 28 de supraviețuitori intervievați de Amnesty International și nici unul dintre ceilalți martori din jurul teatrului în ziua atacului nu a dat vreo informație care să indice că armata ucraineană folosea teatrul ca bază pentru operațiuni, loc pentru depozitarea armelor, sau un loc din care să lanseze atacuri.

Între 16 martie și 21 iunie, Amnesty International a strâns și analizat dovezi credibile disponibile legate de atacul asupra teatrului. Acestea au inclus 53 de mărturii ale supraviețuitorilor și martorilor atacului. Amnesty International a analizat, de asemenea, imagini din satelit, fotografii și filmări, precum și planurile arhitectrale ale teatrului.

Sursa: Digi24.ro