Care ar putea fi problemele?
1. Ideea modificării numitului articol nu este nouă; ea deja a fost expusă de o formaţiune politică din RM şi prevedea un număr de 61 de voturi, pentru prima încercare de alegere, apoi – 57 de voturi în turul doi şi, în final, 52 de voturi în turul trei; ideea a fost susţinută de Curtea Constituţională, dar retrasă de acelaşi partid pe motiv că nu mai era actuală. Dacă ideea a încetat să fie actuală ceva timp în urmă, acelaşi partid o va lua la înarmare şi va demonstra că ea nu mai este actuală nici de acum încolo.
2. Referendumul poate eşua pe motivul boicotării sau dezinteresului cetăţenilor: este o situaţie atunci când lumea este chemată să se pronunţe pentru ceva ce „o atinge” (alegerea directă a preşedintelui RM, ceea ce s-a dorit la referendumul de data trecută, dar care a eşuat din cauza lipsei de înţelegere din partea organizatorilor lui) şi este cu totul altceva când oamenii sunt chemaţi să se exprime despre modul în care deputaţii să (să-şi) aleagă preşedintele. Adică, legiuitorul nu-l întreabă pe cetăţean dacă, modificând Constituţia, el, cetăţeanul, după referendum, va participa direct la votarea simpatizantului lui. Legiuitorul vrea să obţină OK-ul cetăţeanului pentru ca tot el, legiuitorul, să-l poată alege mai uşor pe preşedintele RM. Cred că asta este cea mai mare lacună a noii iniţiative: fiind porniţi de anumite forţe obscure împotriva Parlamentului, oamenii vor zice: „E treaba voastră cum votaţi!”. Lipsa motivaţiei poate da de-a şuia toată epopeea referendumului.
3. Cheltuielile financiare pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului sunt tot atât de mari ca şi într-o campanie electorală parlamentară. În cazul în care componentele AIE vor putea coordona acţiunile lor, cheltuielile ar putea fi mai mici.
4) Decizia AIE va radicaliza opoziţia comunistă, dar şi alte „buturugi mici”, care pot răsturna carul AIE. Ei se vor ridica toţi ca unul pentru a boicota referendumul.
Şansele AIE:
1. Aşa cum deja s-a spus, ca niciodată în trecut, AIE trebuie să dea dovadă de o solidaritate ieşită din comun: un birou unic de presă care să vorbească în numele AIE (nu aşa ca în trecut – fiecare lider cu conferinţa lui de presă), un singur scop – mobilizarea electoratului pentru participarea la referendum, un ziar unic al Alianţei, în care să fie publicate şi pe hârtie unele materiale. (Apropo, dl M. Lupu a spus câteva lucruri foarte corecte: în ţările occidentale nealegerea preşedintelui republicii nu poate duce la dizolvarea parlamentului; numai în situaţia în care parlamentul nu mai susţine guvernul, politica acestuia, atunci executivul este dizolvat; pentru asta nota 9.)
2. Folosirea la maximum a resurselor de informare în masă, în care să se spună acelaşi mesaj de către toţi reprezentanţii AIE (nu unul spune una, altul – alta etc.). Astăzi, liderii AIE arătau aproape tot aşa ca şi cei de la GKCP; trebuie mai mult elan, încredere în sine şi totul va fi OK!
3. Aplicarea urgentă în practică a unui program economico-social palpabil, care ar demonstra lumii că AIE este capabilă să rezolve orice probleme când este vorba de ridicarea nivelului de trai al populaţiei; de ciulit urechile la ceea ce spunea acum câteva zile dl Ion Sturza (zău că bine mai zicea!). Tot aici: de activizat procesul judiciar referitor la 7 aprilie 2009, pe cel mai odios responsabil de crime de arestat şi tras la răspundere.
4) De mobilizat toţi susţinătorii AIE; referendumul va fi o bătălie între forţele democratice (liberale) şi bolşevicii basarabeni, susţinuţi de trepăduşi.
Eu aşa văd lucrurile. Da’ dvs.? Să auzim doar de bine, de rezultate bune la sfârşitul lui aprilie 2012 (scriu anul ca să nu se lase impresia greşită – 2013).
Anatol Petrencu (http://anatolpetrencu.md/)
