Potrivit anchetatorilor britanici, operaţiunea de otrăvire a lui Litvinenko cu poloniu radioactiv-210 a fost probabil ordonată de Kremlin, iar în această decizie este posibil să fi fost implicaţi şeful de atunci al Serviciului Federal de Securitate Nikolai Patrusev şi preşedintele Vladimir Puţin.
Litvinenko nu este singurul duşman al Kremlinului ucis sau grav îmbolnăvit în circumstanţe misterioase.
Gelsemium – „iarbă infarctului”
Un component cheie al acestei otrăvi toxice este Gelsemium elegans, sau „iarbă infarctului”, o varietate rară de plante răspândită doar în Asia, în principal în China.
Otrăvirea cu gelsemium este unul dintre cele mai populare moduri de ucidere între asasinii ruşi şi chinezi.
Alexandr Perepilicinii
Alexandr Perepilicinii era un oligarh rus care de multe ori a criticat Kremlinul. În 2009, el a primit azil în Marea Britanie şi mai târziu a ajutat Parchetul Elveţiei în investigarea spălării de bani printre birocraţii din Moscova. El a fost unul dintre principalii furnizori de materiale compromiţătoare împotriva oficialilor ruşi de rang înalt, în legătură cu moartea avocatului anti-corupţie Serghei Magnitsky, în 2009, într-o închisoare din Moscova.
În 2012, Alexandr a murit subit în timp ce făcea jogging în apropierea casei sale, în comitatul Surrey. El avea 44 de ani şi cu puţin timp înainte de moartea sa, s-a supus unui examen medical care nu a descoperit vreo problema de sănătate.
De asemenea, cu puţin timp înainte de moartea sa, Perepilicinii ar fi spus prietenilor săi că a primit ameninţări cu moartea. Experţii în autopsie au găsit în corpul oligarhului rus indicii ale otrăvirii cu Gelsemium Elegans.
Oligarhul a fost a patra persoană implicată în cazul Magnitsky care a murit în circumstanţe misterioase. Anchetă consideră că omul de afaceri ar fi fost otrăvit pentru că ar fi ajutat la descoperirea fraudei fiscale a oficialilor din cadrul structurilor de aplicare a legii din Rusia dar şi pentru contribuţia să în descoperirea conturilor funcţionarilor ruşi corupţi în băncile elveţiene.
Poloniu-210
Poloniu este un element rar şi extrem de radioactiv, care este prezent în minereul de uraniu. Poloniu-210 este de aproximativ 250 de mii de ori mai toxic decât cianură de hidrogen (HCN).
Alexandr Litvinenko, fost ofiţer FSB, a fost una dintre victimele acestei substanţe. În 2000, acesta, împreună cu familia să a primit azil politic la Londra. Litvinenko a fost otrăvit cu ceai în noiembrie 2006 într-un bar de sushi din Londra. Autopsia a arătat că trupul sau conţinea urme de poloniu-210. Experţii britanici susţin că Alexandr a fost primul om din istorie care a murit că urmare a efectelor radiaţiilor cu poloniu-210. E drept că, iniţial, el a fost diagnosticat cu intoxicaţie cu taliu. Cu puţin timp înainte de moartea sa, Litvinenko a scris un răvaş în care a spus că Puţin a dat ordinul să-l omoare. Înalta Curte din Londra a confirmat faptul că aceste suspiciuni au fost justificate. Litvinenko a acuzat FSB că a organizat atentate teroriste în Rusia, care să consolideze puterea şi ratingul lui Puţin. De asemenea, Litvinenko l-a acuzat pe Vladimir Puţin de moartea jurnalistei ruse Anna Politkovskaya, împuşcată mortal cu două luni înainte că agnetii FSB să ajungă şi la el.
Taliu
Taliul este un element chimic conţinut în mineralele de potasiu şi în minereuri de sulfuri. O cantitate mică, non-toxică de taliu-201 este utilizată în medicină atomică.
Sărurile de taliu sunt utilizate şi în otrăvurile pentru şobolani şi insecticide. Un efect secundar al otrăvirii cu taliu este căderea părului. Datorită faptului că acesta este unul dintre cele mai populare otrăvuri, este deseori denumită „otravă asasinului”.
Nikolai Hohlov
Hohlov a fost agent KGB sovietic, care a trădat URSS în 1953, depunând mărturie despre operaţiunile secrete ale KGB. În 1957, Hohlov era într-o clinică din Frankfurt unde era tratat pentru o intoxicare cu taliu. Asta după ce KGB-ul a mai avut o încercare nereuşită de asasinare a fostului sau angajat. Câţiva foşti agenţi KGB au susţinut că în cazul lui Hohlov s-a folosit tot poloniu, că şi în cazul lui Litvinenko.
Iuri Scekocikin – deputat al partidului Yabloko şi jurnalist rus. A criticat corupţia şi răspândirea crimei organizate în Rusia.
Scekocikin a murit în iulie 2003. Cu câteva zile înainte de întâlnirea cu anchetatorii FBI în Statele Unite ale Americii, jurnalistul brusc s-a îmbolnăvit, prezentând simptomele unei boli inexplicabile cu reacţie alergică severă. Potrivit examinatorului medical, cauza morţii lui Scekocikin – toxicitate generală severă, exprimată în sindromul Lyell. „În decurs de două săptămâni (Scekocikin ) a îmbătrânit mult, i-a căzut părul şi pielea, unul câte unul au cedat toate organele interne” – spunea Serghei Sokolov, redactor-şef adjunct al „Novaya Gazeta”. Potrivit jurnaliştilor, simptomele manifestate de Scekocikin erau similare cu cele ale lui Hohlov şi Litvinenko.
Tetrachlorodibenzo-p-dioxin (TCDD) – „Dioxină”
TCDD este un compus solid incolor şi inodor; de multe ori eronat menţionat că „dioxină”. TCDD este componentă principala a agentului „Orange” – un amestec de substanţe chimice care era utilizat de către Statele Unite în timpul războiului din Vietnam pentru a distruge vegetaţia.
Viktor Iuşcenko
La sfârşitul anului 2004, politicianul ucrainean Viktor Iuşcenko a fost otrăvit cu TCDD în timpul campaniei sale prezidenţiale. El concura împotriva candidatul pro-rus Viktor Ianukovici. Din cauza conţinutului ridicat de TCDD în organism, faţă lui Iuşcenko a fost desfigurată de cloracnee (leziune a pielii tip acnee). Iuşcenko, care vorbea în spirjinul integrării europene şi intrării Ucrainei în NATO, i-a acuzat pe oficialii ruşi de obstrucţionarea anchetei în cazul otrăvirii sale. Ianukovici a câştigat alegerile prezidenţiale, dar victoria să a dus la Revoluţia Portocalie din Ucraina. Mai târziu, Curtea Supremă de Justiţie a decis că alegerile s-au desfăşurat cu numeroase încălcări şi a cerut un nou scrutin, care a fost câştigat de Iuşcenko.
Sărinul şi alţi agenţi neurotoxici
Sărinul este un lichid neuro-paralizant incolor şi inodor care cauzează asfixie. Persoană care inhalează substanţă suferă un blocaj al muşchilor sistemului respirator. ONU a clasificat Sărinul că o armă de distrugere în masă, producţia şi stocarea să fiind interzise conform Convenţiei privind armele chimice.
Ibn al-Khattab
Al-Khattab a fost cetăţean al Arabiei Saudite, care a luptat de partea separatiştilor ceceni în Rusia. FSB a declarat că l-a ucis pe Ibn al-Khattab în 2002. Rudele celui decedat şi sursele din Cecenia susţin că comandantul arab a murit la scurt timp după deschiderea unei scrisori acoperite cu un „preparat neuro-paralizant cu acţiune rapidă”, Sarin sau eventual un preparat similar. Presă rusă spune că scrisoarea letală a fost livrată de un agent dublu din Daghestan, mituit de FSB.
Ricină
În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică a folosit pe larg ricină pe post de armă. Agenţii KGB sunt suspectaţi de cel puţin trei asasinate în Europa cu această toxina.
Otravă de ricin este fabricată din seminţele plantei Ricinus communis. „Pulpă” a opt seminţe de ricin zdrobite este considerată doză periculoasă pentru un adult. Cazurile de deces în urmă ingerării accidentale de seminţe de ricin sunt rare – coajă seminţelor se digera greu şi corpul uman este capabil să învingă această toxina.
Ricină este mai periculoasă dacă ajunge în sângele persoanei sub formă injectată. În formă de pulbere purificată, o doză de ricină de dimensiunea câtorva cristale de sare de bucătărie poate fi suficientă pentru a ucide un om.
Umbrela bulgărească
Disidentul bulgar şi jurnalistul BBC şi Radio Europa Liberă Gheorghi Markov a murit în 1978, la 4 ore după o înţepătura cu un ac cu ricină. Anchetatorii britanici cred că acul a fost ascuns într-o umbrela. Markov a fost înţepat într-o staţie de autobuz din Londra.
O tentativă de asasinat similară a fost făcută 10 zile mai devreme şi împotriva unui alt disident bulgar şi reporterului Radio Europa Liberă, Vladimir Kostov. În august 1978 el a fost înţepat în spate cu aceeaşi otravă în metroul din Paris. Din fericire pentru Kostov, doză a fost prea mică şi el a supravieţuit.
Boris Korjak
În august 1981, dublul agent CIA Boris Korjak a fost rănit cu o bilă cu ricină într-unul din magazinele alimentare din Virginia, Statele Unite ale Americii. El a fost împuşcat cu o armă cu aer comprimat. Korjak a supravieţuit, dar el crede că atentatul a fost pus la cale de KGB.
Otrăvuri Neidentificate
Hafizullah Amin
Amin era un politician afgan în timpul Războiului Rece. În 1979 el a ordonat uciderea preşedintelui afgan pro-sovietic Nur Muhammad Taraki. Dar Amin a ocupat scaunul de preşedinte doar trei luni. Liderii sovietici, suspectându-l de cooperare cu CIA, au decis să-l otrăvească la sfârşitul anului 1979.
Din fericire pentru Amin, în ultimul moment el a refuzat să mănânce mâncarea otrăvită de un agent KGB. În locul lui a murit ginerele sau. Dar două săptămâni mai târziu preşedintele a fost împuşcat în timpul loviturii de stat şi a asaltului trupleor de paraşutişti sovietici asupra Palatului din Kabul. Noul preşedinte numit era un protejat al Uniunii Sovietice – Barack Karmal.
Anna Politkovskaya
Jurnalista rusă, activistă pentru drepturile omului şi critic vehement al Kremlinului a fost otrăvită în septembrie 2004, după ce a băut un ceai în avionul companiei Aeroflot. Jurnalista era în drum spre Beslan, unde teroriştii ceceni ţineau ostatici într-o şcoală. Politkovskaya a considerat că otrăvirea a fost pusă la cale de FSB. Potrivit presei, în ceai a fost adăugată o toxina necunoscută, preparată într-unul din laboratoarele secrete ale epocii sovietice. Doi ani mai târziu Politkovskaya a fost împuşcată mortal în casa scării sale din Moscova.
sursa: paginaderusia.ro
