Asigurarea medicală, sursă de conflict între cetățeni și sistem
Mulți s-au întrebat dacă polița de asigurare este cu adevărat indispensabilă pentru viață, astfel încât neachitarea ei să justifice pedeapsa cu închisoarea.
Prin acest material ziarul TIMPUL nu și-a propus să demonstreze utilitatea sau, din contră, lipsa de valoare a poliței de asigurare într-un sistem medical deseori acuzat că e depășit și corupt, ci ne-am dorit să aflăm noi înșine cum stau lucrurile. Din discuții atât cu pacienții, cât și cu reprezentanții sistemului, am înțeles că și unii și alții au dreptate. Până la proba contrarie.
Pe aleea spre Spitalul Republican din Chișinău este un du-te-vino ce amintește de zona Pieței centrale în Săptămâna Mare. Sunt mulți oameni bolnavi în țara noastră, iar afecțiunea principală este sărăcia. Pe Maria Țăranu, de 62 de ani, am întâlnit-o la ieșirea din Biserica „Sfântul Luca”, din fața Spitalului Republican, unde este internată de câteva zile. Femeia a afirmat că inițial a ales să-și facă investigațiile medicale la cabinete private, unde a achitat pentru diverse controale aproape patru mii de lei. Când i s-au mai cerut alte cinci mii pentru o tomografie, și-a dat seama că nu mai face față prețurilor din sistemul privat, așa că a mers la Spitalul Republican.
Unul – da, altul – ba
„Cum aș fi putut achita 5000 de lei pentru o tomografie, în condițiile în care am o pensie de 900 de lei, după ce am lucrat o viață ca asistent medical?”, spune Maria Țăranu, internată la secția de chirurgie toracală. Ea se declară mulțumită, că datorită poliței de asigurare, în spitalul public a reușit să-și facă toate investigațiile gratuit.
Dar câți pacienți, atâtea povești de viață. Experiența Larisei Mocreac, de 40 de ani, este cu totul diferită. Ea are un copil de doi ani și se plânge că, ori de câte ori merge la Policlinica nr.1, „polița de asigurare nu ajută la nimic”. „Suntem nevoiți să recurgem la clinici private, pentru că nimeni nu îți controlează copilul dacă acesta nu are febră 40 de grade sau nu este pe moarte”, spune Mocreac. Femeia este revoltată și de activitatea medicilor de familie, despre care afirmă că, atunci când îi rogi să-ți consulte copilul acasă, se lasă îndelung așteptați. Unii ar putea spune că medicii de familie au zeci de apeluri pe zi, dar această justificare nu este de natură să o liniștească pe mama unui copil suferind.
„Cu bani se rezolvă totul”
O altă doamnă intervievată la Spitalul Republican recunoaște că nu are poliță de asigurare, că încearcă pe cât posibil să evite spitalele, optând pentru tratamente naturiste. Dar când sfatul unui medic specialist este imperios necesar, „cu bani se rezolvă totul, și fără poliță de asigurare”.
În drum spre biroul directorului Spitalului Republican, discutăm și cu o asistentă. Deși este din interiorul sistemului, ea este nemulțumită că, fiind bugetară, nu poate beneficia de reducerea de 50% valabilă pentru privații care își cumpără o poliță de asigurare în primele trei luni ale anului. „În 23 de ani de muncă, polița de asigurare mi-a fost utilă doar la nașterea celor doi copii. În rest, n-am avut nevoie de ea. Totuși, în fiecare lună mi se reduce din salariu o sumă pentru fondul asigurărilor medicale”, s-a plâns femeia.
4% din salariu pentru sistemul de sănătate
Cu toate aceste argumente pro și în special cu cele contra poliței de asigurare, ne înfățișăm la directorul spitalului Serghei Popa, care se vede nevoit să răspundă.
El a justificat obligativitatea poliței de asigurare invocând principiul solidarității, potrivit căruia „cei sănătoși sunt solidari cu cei bolnavi”.
„Angajații cu un salariu mai mare, în mod firesc, au și o contribuție mai mare la fondul de asigurare”, a spus el. Ponderea acestei taxe este de 4% din salariul lunar, indiferent de suma remunerației.
Chiar dacă multor pacienți li se pare că n-au de ce să scoată bani din buzunar pentru un pat de spital și câteva injecții, sănătatea costă. „Persoanele care dețin polița de asigurare sunt avantajate. Sunt puține servicii medicale pe care polița nu le acoperă”, a afirmat directorul Spitalului Republican.
Statul ne obligă să fim solidari
Cum e și firesc pentru un șef de spital, el a respins criticile la adresa medicilor, acuzați că își neglijează pacienții, mai ales dacă aceștia nu au poliță de asigurare. Serghei Popa a spus că unui om în stare gravă i se acordă ajutor medical indiferent dacă are sau nu poliță.
„Noi facem un triaj al urgențelor și, în cazul în care pacientul necesită investigații imediate, atunci i se asigură aceste lucruri”, a precizat Serghei Popa.
Pe de altă parte, el a admis că deseori oamenii sunt nevoiți să aștepte și trei luni pentru a beneficia de tratamente ce țin de endocrinologie, reumatologie, nefrologie sau oftalmologie, care sunt cele mai solicitate.
Dacă pacienții se plâng frecvent că medicii sunt nepăsători față de durerea lor, medicii sunt de părere că în Republica Moldova oamenii abordează greșit domeniul sănătății.
Vicedirectorul Spitalului Republican Sergiu Ungureanu evocă exemplul Norvegiei, țară în care sistemul de sănătate este între cele mai performante din lume, dar și contribuția angajaților este pe măsură – de 8,2% din salariu.
„Se găsesc bani pentru tot, în afară de sănătate”
„Totuși, în Norvegia, dacă i se spune unui pacient să aștepte șase luni de zile, așteaptă fără probleme. La noi, dacă i se spune unui pacient să aștepte o lună de zile pentru o intervenție simplă, cum ar fi un colecist, imediat se plânge Ministerului Sănătății sau scrie la ziarul TIMPUL…”, spune Sergiu Ungureanu.
„La noi, oamenii ar găsi bani pentru orice – țigări, bere, petreceri -, dar pentru sănătate nu vor să aloce nimic. Or populația trebuie să înțeleagă că sănătatea este foarte scumpă și trebuie să ți-o asiguri”, a adăugat el.
Prestarea serviciilor medicale gratuite pentru persoanele fără asigurare frânează modernizarea instituțiilor medicale. Astfel, Spitalul Republican a cheltuit, de la începutul anului, peste 500 de mii de lei pentru tratarea pacienților fără asigurare.
„În loc să cumpărăm instrumente, aparatură nouă sau să încurajăm cadrele medicale, noi am asigurat servicii medicale”, a spus Serghei Popa.
Directorul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, Mircea Buga, a declarat, pentru TIMPUL, că Republica Moldova a implementat modelul german al asigurărilor sociale de sănătate. Acesta prevede obligativitatea cetățenilor de a contribui la fondul de sănătate.
El a precizat că, în Republica Moldova, aproximativ 83% din totalul cetățenilor sunt asigurați, potrivit datelor de la recensământul din 2004. Prin urmare, 15-16% din populație nu dețin poliță de asigurare.
Unul din zece moldoveni riscă să fie penalizat
„Nu neapărat toți 15-16% riscă să fie penalizați. Cei care muncesc peste hotare și se află în străinătate mai mult de 183 de zile pe an nu sunt obligați să achite poliță de asigurare. Riscă sancțiuni persoanele care au un venit, dar nu au achitat la termen”, a spus directorul CNAM.
Întrebat dacă pedeapsa cu închisoarea pentru neachitarea poliței este justificată, Mircea Buga a răspuns că, în opinia sa, justiția a aplicat „o măsură exagerată”.
„Pentru neachitarea primei de asigurare nu se prevede închisoarea, ci amendă. Sentința de 25 de zile de închisoare a fost pronunțată pentru neexecutarea unei decizii judecătorești, nu pentru neachitarea primei de asigurare”, a precizat Mircea Buga.
Cum polița este obligatorie prin lege, nu ne rămâne decât – bolnavi, sănătoși – să fim solidari unii cu alții, mizând și pe solidaritate din partea sistemului.