Fiindcă în Hristos omul îşi păstrează identitatea. Fiecare om rămâne cu caracterul său, doar că cele rele le rupe de la el, iar cele bune le lucrează cu şi mai mult spor. Iar unui om i se potriveşte un duhovnic, altuia – altul.
Însă omul vesel din fire – aşa rămâne, iar cel mai închis din fire – tot nu se schimbă. Nu e rău dacă vrem un duhovnic mai aspru sau unul mai prietenos, ci e rău când – din pricina judecăţii noastre strâmbe – cârcotim şi de unul, şi de celălalt. Iisus îi mustră pe cei care, din pricina împietririi inimii lor, nu se odihnesc nici lângă cei aspri, nici lângă cei blânzi şi iubitori. Referindu-se la faptul că poporul l-a respins şi pe Ioan Botezătorul, dar nici pe Iisus nu îl primeşte, El spune: „V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!” (Luca 7; 32-34). De aceea e bine să nu ne tulburăm când un preot nu ne odihneşte, ci să vorbim cu altul, potrivit nouă, fără să ne temem. Şi dacă un preot e prea aspru pentru noi sau prea blând, să nu ne grăbim să spunem că unul e drept, iar celălalt nu.
Voi reda în încheiere un cuvânt din Patericul egiptean care ne învaţă că şi un duhovnic, şi celălalt poate fi drept, doar că fiecăruia i se potriveşte după firea sa: „Se spunea pentru un frate care a venit la schit, ca să vadă pe avva Arsenie, că venind la Biserică, se ruga clericilor, ca să se întâlnească cu avva Arsenie. Deci i-au zis lui: odihneşte-te puţintel, frate, şi-l vei vedea. Iar el a zis: nu gust nimic de nu mă voi întâlni cu el. Au trimis dar un frate ca să-l ducă, fiindcă era departe chilia lui. Şi bătând în uşă, au intrat amândoi şi închinându-se bătrânului, au şezut tăcând. Deci a zis fratele cel de la schit: eu mă duc, rugaţi-vă pentru mine! Iar fratele cel străin neaflând îndrăzneală către bătrânul, a zis fratelui: vin şi eu cu tine. Şi au ieşit împreună. L-a rugat însă fratele cel străin zicând: ia-mă şi la avva Moise cel din tâlhari. Şi venind ei la acela, i-a primit cu bucurie şi găzduindu-i, i-a slobozit. Şi i-a zis fratele cel ce-l ducea: iată, te-am dus la cel străin şi la egiptean; care dintr-amândoi ţi-a plăcut? Iar el răspunzând, a zis: mie, astădată, egipteanul mi-a plăcut. Şi auzind unul din părinţi acesta, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: Doamne, arată-mi lucrul acesta, că unul fuge pentru numele Tău, iar altul îmbrățişează pentru numele Tău. Şi iată i s-au arătat două corăbii mari pe râu şi a văzut pe avva Arsenie şi pe Duhul lui Dumnezeu plutind cu linişte într-una; iar avva Moise şi îngerii lui Dumnezeu plutind în alta, şi îl hrăneau pe el cu faguri de miere.” (Avva Arsenie, cuv. 38, Patericul egiptean)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
