Astăzi, în dialog cu cititorii noştri: Marcel Răducan, ministrul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale

Marcel Răducan: Situaţia din construcţii nu este una catastrofală. Să nu uităm că a fost perioada de iarnă, când practic nu s-a lucrat la construcţii pentru că temperatura de afară era de minus 20 de grade. Desigur, situaţia este dificilă. Din lipsa de finanţare, multe construcţii au înţepenit la gradul de finisare de 90%. Dar, odată cu venirea sărbătorilor de Paşti, revin acasă foarte mulţi concetăţeni de-ai noştri care lucrează peste hotare. Aceşti cetăţeni se întorc cu bani şi sunt sigur că aceşti bani se vor revărsa în construcţia de spaţiu locativ, iar astfel lucrările de pe şantiere vor începe să se relanseze. În două săptămâni-o lună situaţia se va ameliora. Sunt deja unele schimbări spre bine pe piaţa materialelor de construcţie. Noi realizăm în fiecare lună şi o statistică a vânzărilor şi, în ultimele două săptămâni, observăm că a crescut producerea şi vânzarea betonului.

În acelaşi timp, vreau să vă spun că guvernul, împreună cu băncile, în special cu Banca Naţională (BN), au creat un grup de lucru care examinează posibilitatea ca BN să ofere băncilor comerciale credite preferenţiale din care acestea să crediteze organizaţiile de construcţii. Rata dobânzii să nu fie de 20%, ci de 10-12%, aşa cum îşi doresc organizaţiile de construcţii.
Or, după cum vă spuneam, se întâmplă ca 90 la sută din blocul de locuit să fie deja realizat rămânând nefinisate 10% care înseamnă 10 sau 20 de apartamente. Anume pentru ele firma ar trebui să obţină resursele necesare, ca să le finiseze şi să le vândă. Să deblocheze situaţia întregului bloc, deoarece atunci când darea în exploatare se tărăgănează cu un an sau doi ani, unii beneficiari nu mai aşteaptă şi vor să-şi retragă investiţiile. Firma nu le poate returna sumele, deoarece au fost cheltuite şi astfel situaţia se complică. Sperăm că, împreună cu băncile, vom rezolva problema.

Î.: Există o lege despre împărţirea R. Moldova în şase regiuni. Care este rostul acestei legi, de ce s-a împărţit anume în regiuni? Vor fi un fel de judeţe? (Vasile Demerji, Căuşeni)

M. R.: Legea despre dezvoltarea regională împarte R. Moldova în şase regiuni. Însă nu sunt regiuni administrative, ci sunt şase regiuni de dezvoltare: Nord, Centru, Sud, Transnistria, Găgăuzia şi municipiul Chişinău. Adoptarea acestei legi a fost o sugestie a donatorilor noştri din exterior. Scopul regionalizării este de a facilita absorbţia finanţărilor din afară, necesare pentru realizarea proiectelor cu impact regional. Regiunile sunt conduse de consilii formate, conform legii, din reprezentanţii raioanelor. Azi este dificil să spunem dacă această împărţire în regiuni ne dă sau nu ne dă ceva deoarece, timp de doi ani, de când a fost adoptată legea, nu s-a făcut nimic. Noi, în jumătate de an, de când suntem la guvernare, am reuşit să mişcăm piatra din loc. De exemplu, am creat un fond de dezvoltare regională, aprobat prin Legea bugetului. Este vorba de 135 de milioane de lei. Nu este prea mult, însă este suficient pentru a demonstra partenerilor din afară şi celor din interior, care vor să investească în proiecte, că guvernul este gata să participe şi el cu o cotă a sa. Am fondat agenţiile de dezvoltare regională. În prezent, consiliile regionale discută strategiile de dezvoltare – documente-cadru de perspectivă în care se ţine cont de specificul fiecărei regiuni.

Î.: De ce ministerul dvs. nu ţine sub control preţurile la apartamente? La Chişinău aceste preţuri sunt mai mari decât la Bucureşti sau la Istanbul. (Elvira Moraraşu, Chişinău)

M. R.: Eu nu aş spune că acum sunt mai mari decât în România sau în Turcia, deoarece s-au diminuat un pic. În general, însă, noi nu trebuie să uităm că vânzarea-cumpărarea este o afacere şi o înţelegere dintre doi clienţi. Guvernul se poate implica doar acolo unde au fost investiţi banii statului, am în vedere locuinţele sociale. Or, construcţia locuinţelor sociale face parte din proiectele guvernului şi este normal ca aici preţurile să fie controlate de către guvern.

Î.: Sunt unul dintre cei care au terminat Colegiul de construcţii şi nu am studii superioare. Am vârsta de 59 de ani şi 34 de ani vechime în muncă. În 2003 şi 2006 am fost atestat ca diriginte de şantier, însă, printr-o decizie adoptată de fosta guvernare în 2009, nu mi s-a mai permis să fiu atestat în calitatea dată. Cum să procedez mai departe? (Tudor Cernei, Chişinău)

M. R.: Problema dvs. este practic soluţionată. Decizia urmează doar să fie adoptată de guvern, ea având deja toate avizele pozitive necesare. Dvs., care nu aveţi studii superioare, dar aveţi un stagiu mare de muncă, veţi fi atestat ca diriginte de şantier.

Î.: În ultimul timp, se creează impresia că nimeni nu mai respectă vreo lege a urbanismului în capitală. Fiecare construieşte ce vrea şi cum doreşte. De ce nu intervine Ministerul Construcţiilor? (Nicolae Samatin, Chişinău)

M. R.: Ministerul nu poate interveni, deoarece administraţia publică locală este responsabilă pentru urbanism şi arhitectură în capitală. Desigur, de multe ori şi noi ne revoltăm faţă de ceea ce vedem, însă mecanismul de control pe care îl are ministerul este doar Inspectoratul de Stat în Construcţii. Inspectoratul verifică doar calitatea construcţiilor şi nu poate da indicaţii unde şi ce să fie construit.

Î.: De ce nu se revine la judeţe? Când era centru judeţean, oraşul Orhei parcă renăscuse, viaţa a început să devină mai activă, iar de când a redevenit centru raional totul se cufundă în beznă. (Ion Filip, Orhei)

M. R.: Exact aşa întrebări dădeau cândva cei din centrele raionale care nu deveniseră centre judeţene. Centrele judeţene se dezvoltau, iar centrele raionale degradau. Eu nu vreau să mă pronunţ pro sau contra judeţelor ci, cum s-ar spune în aşa caz, răspund cu întrebare la întrebare.

Î.: Se vor transforma vreodată actualele şase regiuni în şase judeţe? (Gr. Capcelea, Ungheni)

M. R.: Această problemă nu ţine de competenţa ministerului nostru. Regiunile pe care le consolidăm sunt doar nişte structuri neadministrative de dezvoltare economică şi socială.

Î.: Sunt constructor de profesie. Ce şanse am ca să-şi găsesc de lucru în viitorul apropiat? (V. Cibotaru, Soroca)

M. R.: Să sperăm că politicile pe care le implementează guvernul şi ministerul pe care îl reprezint vor duce la crearea locurilor de muncă, inclusiv la Soroca.
Da, ramura construcţiilor a fost mai mulţi ani un fel de locomotivă a economiei moldoveneşti. Aşa precum a fost cândva şi ramura vini-viticolă. Astăzi avem organizaţii de construcţii mari, cu specialişti de înaltă calificare, echipate cu mijloace tehnice dintre cele mai moderne. Însă constructorii sunt ingineri şi ştiu că orice curbă în natură nu se ridică la infinit. Deci, are creştere, linie dreaptă, coborâre… Cu alte cuvinte, vorbim despre planificare. Marele paradox este că anume organizaţiile mari au acum probleme, deoarece nu au reuşit să-şi planifice coborârile şi urcuşurile. După analiza pe care am făcut-o, cred că peste un an şi jumătate-doi ani ramura construcţiilor va reveni la normal sau, cel puţin, la nivelul anului 2008.

Î.: Ce părere aveţi faţă de programul „Prima casă” al cărui obiectiv constă în facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziţionarea unei locuinţe prin contractarea de credite? Este un program despre care s-a discutat recent la preşedintele interimar al R. Moldova. Ce alte planuri aveţi? (Nicolae Plivan, Bălţi)

M. R.: Sigur că este unul foarte binevenit şi ar fi util ca să putem să-l dezvoltăm. Astăzi ministerul este responsabil de locuinţele pentru tinerii specialişti, iar guvernul, după cum spuneam, derulează un program de construcţie a apartamentelor sociale. În anul trecut, de exemplu, au fost date în exploatare două blocuri de locuit, edificate cu suportul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, prin intermediul ministerului nostru. A fost prima fază a unui proiect, iar în acest an aşteptăm 7 milioane de euro pentru derularea fazei a doua, adică pentru construcţia a trei blocuri la Chişinău şi a unui bloc la Criuleni. Locuinţele vor fi destinate beneficiarilor din categorii sociale vulnerabile – invalizi, cei cu salarii mici şi fără vreo şansă ca să-şi poată construi vreodată singuri o casă.
Acum lucrăm asupra unui program de asigurare cu spaţiu locativ a tinerElor familii şi sper că, până la sfârşitul anului 2010, vom vorbi deja despre ceva concret.

Î.: Am impresia că cei care construiesc azi nu respectă nicio normă şi nici nu mai ţin cont de faptul că trăim într-o zonă seismică. Ministerul poartă vreo responsabilitate pentru calitatea construcţiilor din R. Moldova? (Nicolae Juvilea, Nisporeni)

M. R.: Sigur că da. Normele incluse în proiectul de construcţie, inclusiv pentru asigurarea rezistenţei seismice, sunt verificate de toate instanţele, iar la ultima etapă sunt controlate de serviciul de verificare a proiectului, serviciu care face parte din Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale. Plus la toate, pe parcursul efectuării lucrărilor, Inspectoratul în Construcţii urmăreşte riguros cum este îndeplinit proiectul. Înregistrările care sunt făcute în cartea tehnică – obligatorie pe fiecare şantier – sunt, de asemenea, verificate de către specialiştii ministerului.

Î.: Ce proiecte vor fi implementate în regiunea Nord pentru asigurarea populaţiei cu reţele de apă şi canalizare? (A. Cărăulan, Edineţ)

M. R.: Sigur că este important ca, atunci când vorbim de proiecte regionale, acestea să aibă un impact regional. La Nord, un astfel de impact l-ar avea un apeduct magistral cum este, de exemplu, cel care se întinde de la Soroca până la Bălţi. Ar fi foarte bine dacă noi ne vom propune scopul ca să ramificăm acest apeduct pentru Drochia, Floreşti, Sângerei şi Donduşeni.
În general, pentru regiuni avem proiecte destul de interesante în domeniul salubrizării, industriei de prelucrare. Avem un proiect atractiv care va fi implementat în regiunile Centru şi Sud şi care se referă la navigaţia pe râul Prut. Este o idee fragedă, însă este simplu de realizat, astfel ca, de la Dunăre până la Ungheni, să putem ajunge călătorind pe cale fluvială. Avem propuneri din exterior pentru dezvoltarea regională a energeticii regenerabile.

Î.: Cine controlează calitatea materialelor de construcţie pentru casele de locuit? Cât de rezistente sunt aceste materiale? (Eugen M., Chişinău)

M. R.: Există Legea despre evaluarea conformităţii. Guvernul a aprobat un nomenclator de mărfuri care sunt supuse certificării obligatorii. Asta înseamnă că, în condiţii de laborator, materialele sunt testate pentru a stabili dacă ele sunt sau nu conforme standardului declarat sau documentului normativ declarat. Vreau să vă asigur că acest control se efectuează riguros şi putem fi siguri că nivelul calităţii materialelor de construcţie este sub controlul permanent al statului.

Î.: Există vreun control asupra dezvoltării satelor? Fiecare construieşte cum îi dă prin cap. (Vladimir Batâr, Criuleni)

M. R.: Practic, toate localităţile din raioanele Moldovei au un plan general urbanistic. Ele includ proiectele de dezvoltare a localităţilor: ce şi unde trebuie de construit. Cu părere de rău, planurile nu întotdeauna sunt respectate şi responsabili se fac primarii şi consiliile raionale, adică cei care permit şi construcţia inadecvată.
Însă, dacă e să vorbim, în genere, despre urbanismul din R. Moldova, l-aş compara cu agricultura din bancul despre Ceauşescu care spunea că agricultura României este pe marginea prăpastiei şi pentru a se salva trebuie să facă un pas înainte. Gluma-i glumă, însă avem foarte multe de făcut. Acum lucrăm la un proiect de amendare a Legii despre urbanism şi amenajarea teritoriului pe care dorim să o modificăm radical. Vom prevedea ca şi organele administraţiei publice locale să poarte răspundere pentru neîndeplinirea legii respective. Responsabilităţile vor fi înăsprite.

Î.: Nu vi se pare că dezvoltarea economică a regiunilor ar putea fi blocată de numărul prea mare de membri care fac parte din consiliile de conducere? Doar fiecare va dori să tragă cenuşa la turta sa… (Victor Mocanu, Călăraşi)

M. R.: În viziunea mea, consiliile de dezvoltare regională, prevăzute de legislaţie, sunt destul de mari. De exemplu, o decizie urmează să fie adoptată de un consiliu compus din 50 de persoane. Vă daţi seama cât este de greu să ajungi la un numitor comun sau să convingi că un anumit proiect trebuie să aibă impact regional, dar nu numai local? Or, dintre aceşti 50 de membri se va găsi numaidecât cineva care va spune că proiectul cutare este mai bun pentru raionul său şi că nu votează pentru altul. De aceea, va trebui să schimbăm legea. Probabil că ar fi oportun să fie create nişte birouri executive mici, care să pregătească toate proiectele pentru a fi votate la şedinţa extinsă a consiliului. Cu această idee deja sunt de acord cei din regiunea Nord. Cei de la Sud se opun şi mai urmează să găsim o soluţie. Precum trebuie să găsim soluţii şi pentru alte probleme. Eu, de exemplu, când am venit la minister, am găsit în sertar un plan naţional de dezvoltare a teritoriului. Acest plan, care a costat 6 milioane de lei şi a fost elaborat timp de trei ani, este unul foarte scump, însă nu mai este actual. Partea şi mai proastă este că, răsfoind compartimentele elaborate de responsabilii de diferite ramuri, am găsit doar o constatare a stării de lucruri şi nu am depistat niciun fel de perspective de dezvoltare. Acum avem sarcina de a elabora un veritabil plan de dezvoltare naţională şi cred că vom reuşi să realizăm acest document, care să includă nu numai strategii generale, ci şi planuri foarte concrete pentru fiecare regiune.

Î.: Am suferit din cauza grindinii căzute la 25 iunie anul trecut. Mi-au fost sparte acoperişurile. Dar autorităţile locale le-au dat ardezie numai celor care au spus că-i susţin pe comunişti. Eu şi alţi 24 de săteni nu am primit ardezie şi ne plouă în case şi acum. Unii s-au folosit de situaţie şi au primit câte 100 de foi pe care azi le ţin în ogradă. Eu am cerut doar 50, dar nu mi-au dat nimic. M-am adresat şi la conducerea raionului, dar degeaba. Am lucrat 42 de ani profesoară aici, în sat. Ne puteţi ajuta cumva? (Vera Ţurcanu, s. Ţarigrad, Drochia)

M. R.: O să trimit inspectorul în construcţii, care o să verifice situaţia, şi după asta o să decidem cum şi cu ce vă putem ajuta. Îmi pare rău că cei care au fost la guvernare au discriminat pensionarii şi i-au împărţit în ai lor şi în duşmani.