Acum șase luni, Vladimir Putin a lansat o invazie la scară largă în Ucraina. De atunci, forțele armate ruse au ocupat 13% din teritoriul țării vecine, au ucis mii de ucraineni, au devastat localități, au pus stăpânire pe cea mai mare centrală nucleară din Europa și au provocat pagube de sute de miliarde de dolari.
De asemenea, soldații ruși au comis crime de război greu de imaginat, în timp ce mii de copii ucraineni au fost mutați cu forța în Rusia. O treime dintre ucraineni și-au părăsit casele, declanșând cea mai mare criză de refugiați de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Aceste șase luni de război au adus și cel puțin șase „surprize”, scrie Melinda Haring, directoare adjunctă la Centrul Eurasia din cadrul Atlantic Council, un centru de reflecție cu sediul la Washington DC.
Una dintre „surprize”, crede Melinda Haring, este „eșecul total” al comunității internaționale de a presa Rusia să renunțe la război. În opinia ei, „diplomația a eșuat”, la fel ca amenințările formulate de Joe Biden, inclusiv într-o scrisoare trimisă lui Vladimir Putin, asupra consecințelor invaziei. Mai mult, Melinda Haring susține că nici prezența consolidată a NATO în Europa de Est nu acționat în vreun fel pentru descurajarea lui Putin.
„Sistemul internațional eșuează acum în căutarea dreptății pentru crimele de război (comise de ruși, n. red.) și restituirea pagubelor de miliarde (suferite de Ucraina, n. red.). Chiar și după șase luni de război, Occidentul nu are nimic real de oferit Ucrainei în ceea ce privește garanțiile permanente de securitate”, scrie Haring.
O a doua „surpriză” remarcată de Melinda Haring este „brutalitatea” armatei ruse față de un popor pe care îl consideră ca un „frate”. „Armata rusă are o istorie lungă de violență brutală, dar părea de neconceput ca soldații săi să purceadă la violurile în masă, torturarea și uciderea civililor pe care regimul rus îi consideră oficial drept frații lor slavi. Și totuși, exact asta au făcut în orașele și satele de la periferia Kievului. Bombardarea deliberată de către Rusia a unui teatru din Mariupol despre care se știa că adăpostește femei și copii sfidează credința”, afirmă autoarea. Potrivit lui Haring, aceste atrocități resping „mitul frăției slave”.
O a treia „surpriză” enumerată este „eșecul administrației americane în comunica despre ce presupune acest război”. „Președintele Biden nu a cerut publicului american nimic altceva decât să plătească prețuri mai mari la pompă”, scrie ea. Și totuși, liderul de la Casa Albă „a făcut o grămadă de lucruri pentru Ucraina, iar el și echipa au un mare merit pentru multe dintre aceste lucruri, dar mesajele nu ajung la public”, subliniază Haring. „Rezultatul războiului depinde de cât timp Occidentul va susține (Ucraina, n. red.) cu arme și bani. Totul depinde în cele din urmă de opinia publică. Lipsa mesajelor publice în primele șase luni de război este o rușine, mai ales că Biden are un dar extraordinar de a se conecta cu oamenii obișnuiți și crede cu ardoare în cauza libertății”, insistă Melinda Haring, pledând pentru o comunicare mai eficientă în sensibilizarea oamenilor față de cauza ucraineană.
Factorul Zelenski și confuzia de la Moscova
Autoarea se mai declară surprinsă de evoluția președintelui ucrainean Volodimir Zelenski din actor de comedie în om de stat. Ea își aduce aminte că acum mai puțin de un an șeful statului ucrainen a venit în vizită la Washington „fără realizări reale” după mai bine de doi ani de mandat. „A încercat să stimuleze investițiile fără a se angaja într-o reformă reală și a arătat puțin interes pentru detaliile adesea plictisitoare și complicate ale politicii, optând în schimb pentru remedii rapide”, afirmă Haring. Între timp, Zelenski a devenit „un Churchill al vremurile noastre”. „La începutul războiului, a respins propunerile de a părăsi Kievul și de a guverna din vestul Ucrainei sau din Polonia. De atunci, el a inspirat lumea cu eroismul și curajul de care a dat dovadă în timp ce a insistat pe lângă guvernele occidentale să facă mai multe (pentru Ucraina, n. red.) și a explicat lumii prețul libertății”, notează autoarea.
Haring constată că Zelenski își respectă generalii și lasă în seama lor deciziile strategice. În același timp, este un „apărător ferm” al Ucrainei.
O altă „surpriză” remarcată este „cât de puțin înțelege Moscova Ucraina modernă” „Kremlinul nu a înțeles niciodată cât de mult s-a schimbat Ucraina, chiar fundamental, de la Revoluția Euromaidan din 2014. Moscova nu a reușit să înțeleagă că reformele puse în aplicare în ultimii opt ani (în Ucraina, n. red.) au fost autentice, în pofida aplicării lor turbulente. Acest lucru a fost valabil mai ales în privința reformelor militare”, precizează Melinda Haring.
„După cum subliniază Daniel Szeligowski, de la Institutul Polonez pentru Afaceri Internaționale, rușii au interpretat complet greșit datele sondajelor din Ucraina, care arată că ucrainenilor nu le plac autoritățile lor politice, dar au încredere în armata țării. Acest lucru a condus Moscova la concluzia dezastruoasă precum că, dacă Rusia ar putea șterge armata ucraineană, atunci ucrainenii ar fi bucuroși să accepte noi lideri. Ce mult au greșit!”, adaugă ea.
În cele din urmă, autoarea se declară surprinsă să constate că „instituțiile slabe ale Ucrainei au supraviețuit” asaltului armatei lui Putin. „Ucraina nu este un stat eșuat. La șase luni de la începutul invaziei ruse, sistemul bancar al Ucrainei continuă să funcționeze. Ucraina își plătește la timp funcționarii publici. Spitalele și școlile încă mai funcționează. Calea ferată de stat a scos milioane de ucraineni din calea pericolului. Datele electorale centrale au fost închise și mutate în străinătate pentru a le proteja de hackerii ruși. Agențiile guvernamentale au colaborat cu voluntarii pentru a livra bunuri umanitare și medicamente în întreaga țară. Instituțiile de stat slabe ale Ucrainei s-au dovedit surprinzător de rezistente pe vreme de război”, conchide Melinda Haring.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
