Bacilul Koch ne duce vestea în Europa

Vorniceni, locul unde apun destine

Spitalul din Vorniceni este una dintre cele mai mari instituţii de profil din republică şi are o capacitate de 110 paturi. Numărul lor va creşte cu 250, când vor fi date în exploatare încă două clădiri, aflate în fază intensivă de reparaţie. Despre cei 18 medici specialişti, medicul-şef adjunct al spitalului, Anatolie Bobeico, ne spune că activitatea lor implică mai multe riscuri. Înainte de toate, fiindcă nu se simt protejaţi în faţa tuberculozei. Apoi – pentru că majoritatea pacienţilor au un comportament violent: atacă personalul medical, mai ales în turele de noapte. Mulţi dintre cei internaţi aici sunt foşti deţinuţi. „Pacienţii noştri au dreptul să iasă din incinta spitalului, dar, din păcate, abuzează de acest drept – îşi cumpără alcool, se iau la bătaie sau abandonează tratamentul şi revin abia atunci când nu-i mai poţi ajuta cu ceva”, spune Anatolie Bobeico.

Deşi spitalul are cele mai bune condiţii pentru pacienţi: saloane comode, cu baie în fiecare cameră, pat, dulap şi televizor, precum şi un sistem de ventilare cu presiune negativă, care au necesitat cheltuieli mari, unii pacienţi nu apreciază acest confort. „Pentru ei spitalul nostru înseamnă adesea doar un acoperiş deasupra capului şi o sursă sigură de hrană”, consideră medicul.

Oxana nu se poate acomoda

Printre pacienţii scandalagii mai sunt şi cei care aşteaptă zi de zi să se facă bine. În salon o găsim pe Oxana (foto), de 37 de ani, o femeie tăcută, până la smerenie, dar exprimând o mare nelinişte prin ochii albaştri. Ea spune că a fost internată acum două luni, dar încă nu se poate acomoda. Tratamentul este de durată – jumătate de an, ştie acest lucru şi îl acceptă pentru că vrea să se însănătoşească. Ne povesteşte, printre lacrimi, despre cei trei copii pe care nu i-a văzut de când e aici. „Sunt la internat, mi i-au luat pentru că nu am avut cu cine să-i las, tatăl lor a murit. Vreau mai repede să ies de aici, ca să-i pot vedea”. Încearcă să mănânce câte ceva, dar nu are poftă de mâncare. Medicii i-au recomandat să se alimenteze, chiar dacă nu poate şi nu vrea. Altfel, cum va ajunge să-şi vadă copiii, dacă e ca o umbră, la cele 40 de kilograme? Pe pat, lângă pernă are o jucărie de-a copiilor – e tot ce a putut lua de acasă, o amintire despre micuţii ei. Tratamentul este greu, pastilele luate zilnic o fac să se simtă şi mai rău. Aceasta este din cauza reacţiilor adverse, spun medicii. „Preparatele antituberculoză sunt foarte toxice, ele tratează, dar totodată distrug alte organe sănătoase”. Pacienţii întrerup deseori tratamentul din cauza reacţiilor insuportabile la aceste preparate. Reacţiile adverse pot fi diferite: vomă, dureri gastrice, artralgii, convulsii, dureri musculare, reacţii hepatotoxice, reacţii psihogene, precum depresia, astenia psihoemoţională.

Oxana nu ştie cum s-a îmbolnăvit, dar crede că a contractat boala la locul de muncă. A lucrat într-un bar, unde era mai tot timpul întuneric, în plus, venea destul de multă lume. Bucuriile ei sunt acum cei trei copii – amintirea lor şi certitudinea că măcar ei sunt sănătoşi.

„Un gest de sinucidere”

Anume aşa este calificată abandonarea tratamentului. Medicul Anatolie Bobeico:
„Din păcate, avem tuberculoză de tip XXDR, o formă a bolii care este imună la toate tipurile de medicamente, deci, practic, nu poate fi tratată”. XXDR apare când boala este depistată într-o fază avansată sau când pacientul consideră că se simte bine şi decide să nu mai ia medicamentele. E un fel de iluzie, pentru că anume din această cauză virusul devine imun. Reluând tratamentul, pacientul va avea nevoie de preparate mult mai puternice pentru a învinge boala”. Anul trecut, la Spitalul din Vorniceni au decedat 319 pacienţi, dintre care 272 au întrerupt tratamentul, iar când au revenit nu au mai putut fi salvaţi.
Potrivit medicului-şef adjunct, în ultimii doi ani, doi dintre medici s-au molipsit de la pacienţi, unul dintre ei a preluat virusul multidrog rezistent, care are imunitate la mai multe preparate. Tot în timpul serviciului s-a îmbolnăvit şi o asistentă medicală.

Copii afectaţi de TBC

Pacienţii de vârstă fragedă suportă mai greu boala, din cauza imunităţii slabe, spun specialiştii. Tuberculoza atacă şi copiii, ei devenind victimele aceloraşi reacţii adverse, pe care le provoacă cele patru tipuri de preparate administrate zilnic. La Spitalul Clinic Municipal din Chişinău sunt internaţi 85 de copii bolnavi de TBC. Medicul secţiei de copii, Victor Cebotari, spune că aici se tratează copiii cu vârsta de la câteva luni până la 18 ani. Actualmente, cel mai mic pacient are şapte luni. Perioada de tratament variază în funcţie de gravitatea bolii – de la două luni până la o jumătate de an. În cadrul spitalului s-a deschis şi o şcoală, unde vin profesori pentru a le preda lecţii micilor pacienţi. Astfel, se asigură continuitatea procesului de învăţământ a copiilor în perioada de tratament.

În căutarea unor soluţii

Pentru a diminua numărul cazurilor de abandon al tratamentului şi creşterea ratei de succes al tratamentului în raioane, colaboratorii Centrului de politici şi analize în sănătate, finanţaţi de Fondul Global pentru Combaterea Tuberculozei şi Malariei, vor deschide zece centre comunitare pentru bolnavii de tuberculoză. Acestea vor exercita un rol complementar instituţiilor de profil. Centrele vor activa de comun acord cu cabinetele de tuberculoză, centrele medicilor de familie, asistenţa socială şi alte structuri locale implicate în combaterea acestei maladii. La fiecare centru vor fi câte cinci persoane instruite: doi asistenţi medicali, un psiholog, coordonatorul centrului PAS şi un şofer. Ei vor veni în ajutorul bolnavilor care fie nu pot să se deplaseze, fie nu au bani de drum sau din alte motive. Specialiştii vor merge la bolnavi pentru a le administra cantitatea necesară de medicamente pentru tratamentul zilnic. Conform planului, astfel de centre vor fi deschise până la începutul lunii iunie la Străşeni, Rezina, Orhei, Ialoveni, Hânceşti, Cahul, Criuleni, Glodeni, Ungheni şi unul în stânga Nistrului.
 

Ce trebuie să ştim despre TBC

Cauzele îmbolnăvirii de TBC sunt malnutriţia, sărăcia, vagabondajul, migraţia, supraaglomeraţia, imunitatea scăzută, folosirea drogurilor, dar şi carenţele în sistemul sanitar. Doar aproximativ 70% din numărul total de îmbolnăviri sunt depistate, de cele mai dese ori atunci când boala se află în stare avansată. La etapa incipientă, bolnavul de tuberculoză nici nu ştie că a contractat această boală, deoarece în 50% din cazuri tuberculoza nu prezintă simptome speciale. Indicii care ar trebui să vă dea de bănuit sunt tusea care durează mai mult de trei săptămâni, pierderea în greutate, lipsa poftei de mâncare, transpiraţia pe timp de noapte, subfebrilitatea. Dacă depistaţi măcar o parte din aceste simptome, trebuie să vă adresaţi de urgenţă medicului, pentru a vă asigura că sunteţi în afara pericolului. De asemenea, fiţi atenţi la mediul pe care îl respiraţi, deoarece tuberculoza se transmite şi prin aer. TBC este o boală extrem de gravă, dar poate fi tratată, dacă este depistată în fază incipientă. De aceea, este necesar să vă prezentaţi la medic, chiar şi pentru nişte analize de rutină.