Situaţia e pe deplin explicabilă în contextul politic şi moral actual din RM, o ţară sfâşiată şi învrăjbită etnic şi politic (geopolitic), în care cel mai neconfortabil se simt reprezentanţii naţiunii titulare, cei care se autoidentifică drept români, vorbitori de limba română şi parte integrantă a culturii, istoriei şi spiritualităţii româneşti. Că s-a ajuns la crime pe motive etnice nu e întâmplător – astăzi culegem ceea ce regimurile filoruse şi antiromâneşti de la Chişinău au semănat cu insistenţă mai bine de două decenii. Atunci când de la tribunele oficiale românii sunt declaraţi duşmani de moarte ai moldovenilor şi ai statalităţii moldoveneşti, când paginile unor ziare, plătite de partidele politice filoruse, îi numesc pe români ”ţigani”, ”potlogari”, ”borfaşi” care vor să lichideze ”etnia şi spiritualitatea moldovenească” de pe faţa pământului, când antiromânismul e ridicat la rang de ideologie şi politică de stat, cât mai rămâne ca cineva să scoată cuţitul şi să-l înfigă adânc în români în numele salvării moldovenilor? Acest cerc de probleme l-am abordat miercuri în editorialul „Moldova înjunghiată de „blatneak”: cine e vinovat?”.

Am urmărit cu atenţie REACŢIILE ŞI COMENTARIILE CITITORILOR la acest material. Ca totdeauna, opiniile sunt împărţite, taberele sunt în stare de război, loc pentru consens şi împăcare nu există. Un cititor îmi reproşează, foarte delicat, de altfel, că aş încerca ”să ideologizez situaţia şi să instig la intoleranţă”. Cine a citit fără rea-voinţă textul meu de miercuri nu poate trage o asemenea concluzie, deoarece nu numai că nu am încercat să ”ideologizez situaţia” ori ”să instig la toleranţă”, ci, dimpotrivă, chiar am avertizat asupra pericolului pe care-l poate prezenta o asemenea abordare a problemei. Citez: ”Asta e percepţia publică: în R. Moldova poţi fi înjunghiat în stradă, ziua în amiaza mare, numai pentru ”crima” de a fi român şi a vorbi româneşte. Sunt sigur, până la urmă, se va găsi altă motivaţie a crimei, fiindcă nici poliţia, nici oficialităţile nu vor dori să recunoască faptul că, în R. Moldova de astăzi, situaţia a degradat până acolo încât se comit crime pe motive etnice, rasiale, lingvistice. Nu mă pronunţ nici eu pentru a forţa nota, imprimându-i crimei conotaţie politică, nu este corect, ba chiar e periculos să exagerăm pe această temă, dar nici nu putem închide ochii la nişte adevăruri evidente. Unul dintre aceste adevăruri se referă la permanenta propaganda antiromânească a unor forţe politice din RM, propagandă care, în anumite condiţii, poate avea drept consecinţă asemenea crime odioase. Alt adevăr se referă la criminalizarea spaţiului public din R. Moldova prin invazia masivă a ”culturii de masă ruseşti” – filmele ”cu mafioţi” şi cântecele ”şanson” (lirica puşcăriaşilor ruşi). Această producţie rusească cultivă, zi de zi, oră de oră, cultul violenţei şi convingerea că în această societate supravieţuieşte cel mai puternic, iar cel mai puternic e cel care poate împuşca şi înjunghia cu sânge rece”.

Aceste afirmaţii ale mele nicidecum nu pot fi calificate drept instigare la ură ori intoleranţă faţă de o etnie oarecare.
Sunt de acord cu cititorul nostru când afirmă că ”este mai productiv să ne concentrăm mai mult pe promovarea ideilor/proiectelor de integrare a alolingvilor sau pe asigurarea funcţionarii legislaţiei existente”. Vede unul Dumnezeu că de ani de zile am transmis şi transmit celor de la guvernare anume aceste mesaje, formulate când mai liric, când mai ursuz, când mai rece, când mai metaforic… Am fost şi rămân convins că o politică de stat prin care se cultivă ura rasială, politică, culturală ş.a.m.d. faţă de România şi români în anumite condiţii va avea drept consecinţă vărsări de sânge. La această concluzie ajung şi cititorii noştri. Reproducem câteva comentarii la materialul nostru de miercuri pentru a vedea care e poziţia cititorilor în problema discutată.

Până unde mergem?

„Ruşii nu mai au soluţii şi ca rezultat încep să omoare. De la un timp încoace când merg acasă în Moldova, evit să răspund în rusă, am şi prieteni care fac acelaşi lucru. Cred că asta îi irită pe blatneak-ishti şi shanson-ishti, ei nu vor să audă româneasca de la moldoveni. Şi totuşi, atâţia vorbitori de rusă au început a vorbi româna – mare parte sunt intelectuali, deci nu trebuie generalizat… este în seama lor să-i educe pe aceşti derbedei. În fragmentele documentare din filmul "Speranţă şi durere la Nistru" urmărite luni seară la Bucureşti, am văzut cum un cazac prins de moldoveni spunea cum au fost manipulaţi să vină să lupte împotriva moldovenilor şi că nu este treaba lor să terorizeze Moldova, şi că îi pare rău. Tineretul rus şi prorus au un comportament similar cu al cazacilor – beau, se droghează, iau cuţitul şi-i terorizează pe moldoveni, cu încrederea că în spatele lor este imperiul care îi apără. Războiul fals de pe Nistru se proiectează în realitatea adevărată din Moldova. Până unde mergem?”.

Suntem ţinuţi în acest ţarc de muscali

„Aşa este, suntem ţinuţi în acest ţarc de muscali ca să degradăm cât mai mult. Şi asta, pentru a demonstra occidentalilor că avem nevoie de stăpânul rus şi nu suntem în stare să ne autoconducem…”.

Când aţi văzut ultima dată sectoristul?

„Cine poate să-mi spună când ultima dată sectoristul a fost la el la uşă pentru a documenta locatarii, a-i verifica cu baza de date a celor daţi în căutare sau celor cu risc de a comite infracţiuni, cine a văzut poliţiştii patrulând şi pe alte străzi decât cele din centrul capitalei, câte raiduri s-au întreprins prin baruri şi localuri de noapte pentru a vedea câţi poartă crucea la gât şi toporul la curea, astăzi poliţia mai mult constată decât previne comiterea infracţiunilor. Dle Roibu, începeţi odată să lucraţi în teren şi daţi răspuns la întrebările cetăţenilor direct, nu prin dl Onică”.

Problema există, ea este alimentată de Imperiu

„Am fost şi bătut de alolingvi de două ori, o dată în Bălţi şi altă dată în Chişinău, tot pentru limba română, iar acum chiar mă limitez în a vorbi cu alolingvii în rusă total. Crede-mă, eu am fost agresat în situaţii destul de inocente, iar în situaţii de "criză" (beţii, distracţii) nici nu mai vorbesc, acolo chiar ai cele mai mari şanse să fii, cel puţin, zdupăcit pentru o vorbă în română. Problema există şi este alimentată de Imperiu, este clar ca bună ziua. Atâta timp cât guvernanţii noştri se vor ascunde după deget, lucrurile vor merge din rău în şi mai rău…”.

Hai las-o baltă!

„Hai lasă chestiile de genul… La urgenţă a fost primit un pacient venit din Federaţia Rusă în vizită la prieteni şi a fost agresat fizic pentru că a cerut să i se repete preţul unui pahar de cvas în limba rusă… A fost adus cu 3 coaste rupte şi jefuit. La acest capitol ce comentaţi, domnule Tănase???”.

„Mergem să-i batem pe moldoveni!”

„În anii ’60-’70, la Chişinău a început să revină câte un pic populaţia autohtonă. Majoritatea erau studenţii de la facultăţi veniţi de la ţară. Ei erau cazaţi în căminele studenţeşti. Cei ai Institutului Politehnic erau cazaţi pe strada Florilor. "Orăşenii", adică ruşii ori moldovenii rusificaţi, câte 10-20, mergeau în cămine cu sloganul "Idiom pizdeti maldavan" (mergem să-i batem pe moldoveni). Îi băteau măr. Au fost chiar condamnaţi nişte golani care au bătut un băiat şi o fată care se plimbau lângă cămin. S-a invocat doar ca un act de huliganism, şi nu etnic (bineînţeles)”.