Biblia – lectură neîntreruptă

Afirmaţia lui mi-a adus aminte de anii studenţiei, când la unele examene eram chemaţi cu Biblia personală. Noi ştiam deja că această cerinţă nu e una gratuită. Profesorii noştri urmăreau un singur lucru: să vadă cum arată Biblia fiecărui student. Cu cât era mai nouă şi mai curată, cu atât mai încruntat era profesorul.

Profesorul de Studiul Noului Testament, părintele Ioan Bude, ne spunea încontinuu cât de important e să citim Biblia zilnic, să subliniem versetele esenţiale şi să le memorăm. Tot sfinţia sa ne spunea: „Dacă la examen vă voi cere să deschideţi Biblia la un anumit verset, iar voi vă veţi uita la cuprins mai întâi ca să vedeţi pagina la care se află locul respectiv, veţi pica examenul!”, pentru că, în opinia lui, iar după ani şi în opinia mea, un credincios care citeşte regulat Sfânta Scriptură, nu poate uita ordinea cărţilor. Pe de altă parte, cu multă amărăciune trebuie să recunosc că unii studenţi foloseau Biblia ca să îşi ascundă fiţuici şi notiţe.

Lectura zilnică din Sfânta Scriptură ne hrăneşte sufletul. Aşa cum ştim, şi sufletul are nevoie de hrană, nu doar trupul. Sufletul se hrăneşte cu rugăciune, fapte bune, citirea cărţilor sfinte, postul şi toate celelalte virtuţi. Însă dacă milostenia şi rugăciunea ne hrănesc partea simţitoare a sufletului, e nevoie şi de hrănirea cunoaşterii noastre. Încă din vechime, de la filosofii greci, dintre care nu întâmplător unii au fost pictaţi cu aură pe zidul Mănăstirii Voroneţ, vorbesc de o împărţire în trei a sufletului: raţiune, simţire şi voinţă. În timp ce simţirea ne e hrănită de fapte bune, rugăciune, participarea la slujbe, iar voinţa de rânduiala pravilelor de rugăciune şi a posturilor, raţiunea noastră e hrănită de învăţăturile Bisericii pe care le desprindem din cărţile sfinte.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că ignoranţa (lipsa de învăţătură) e păcat. Şi ce altceva ar trebui să înveţe omul mai întâi, dacă nu Biblia? Vă asigur că nu e destul să o citim o dată şi să spunem „cunosc Scriptura”. Nimeni nu are o minte atât de cuprinzătoare ca să o ţină minte în întregime sau, mai ales, să o înţeleagă. Cel care citeşte zilnic din Noul Testament descoperă lucruri noi de fiecare dată. Ceea ce înainte a înţeles doar pe jumătate, în timp i se descoperă în întregime.

Cu cât mai mult citim şi recitim, cu atât mintea noastră e mai receptivă la mesajul divin. Şi oricât de ocupaţi ni s-ar părea că suntem, tot putem găsi douăzeci de minute pe zi pentru lectură. Tocmai de aceea am pornit această discuţie de la scriitorul Zahar Prilepin, ca să nu putem spune că doar sfinţii au reuşit să citească zilnic din Scriptură. Prozatorul rus cu siguranţă citeşte şi foarte multă literatură, asta e una din sarcinile plăcute, dar obligatorii, pentru un scriitor. Pe de altă parte, e tatăl a patru copii. Şi cu toate astea, citeşte zilnic din Biblie. Deşi e prins cu creşterea copiilor şi cu obligaţiile lui ca scriitor, nu spune că nu e timp pentru Scriptură.

Dar noi putem afirma ca el? Iisus a spus: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă” (Matei 10; 28), însă noi nu aşteptăm ca cineva să ne ucidă sufletul, ci gândindu-ne doar la trupurile noastre, ne lăsăm sufletul să moară de foame. Fiindcă asta înseamnă să privezi sufletul de hrana spirituală de care au nevoie atât simţirea şi voinţa noastră, cât şi mintea noastră pe care Biblia o hrăneşte în chip minunat.