Este salutar când doreşte relaţii clarificate cu omologul rus. Generează un semn de întrebare raporturile aparent insignifiante cu partenerul strategic numărul 1 al României, respectiv Statele Unite ale Americii. Dar tăcerea, în cazul unui afront adus naţiunii române este sinonimă cu laşitatea.
Întâmplarea a făcut ca Sergiu Celac, fost translator al lui Nicolae Ceauşescu, ulterior ministru de externe al lui Ion Iliescu, să îmi spună, la o recepţie, că noul, pe atunci, acum actualul ambasador al Federaţiei Ruse la Bucureşti, dorea să îl consulte cu privire la posibilităţile relansării dialogului dintre Moscova şi Bucureşti.
Un detaliu de care mi-am amintit când am văzut că latinul Titus Corlăţean, în loc să treacă Oceanul, pentru convorbiri cu omologul de la Departamentul de Stat, a preferat cursa aeriană spre Moscova, unde a avut întrevederi cu slavul Serghei Lavrov.
Bune şi dialogurile cu răsăritenii, cu condiţia ca respectul lor, pentru interlocutorii români, să fie unul real şi continuat în forme care să întărească speranţa că se pot găsi soluţii, la masa tratativelor, pentru multe dosare neabordate din raţiuni care ţin de orgoliul vizibil al dreptului forţei imperiale, versus forţa dreptului istoric al naţiunii române, in integrum.
Până la viitoarea reunificare, paşnică, pe cale democratică, la cererea Parlamentului de la Chişinău, există în guvernul Republicii Moldova un ministru de externe, respectiv Natalia Gherman, dacă nu mă înşel chiar fata fostului preşedinte Mircea Snegur. Cu experienţa pe care o are, probabil că şi prin natura fişei postului, ar fi trebuit să reacţioneze prima la postarea existentă pe website-ul Federaţiei Ruse din Republica Moldova, reprodusă în facsimil, în imaginea de mai jos
(n.red – TIMPUL a publicat ieri articolul: "ARHIVELE NU ARD: Țarul Rusiei a jurat să apere hotarul Imperiului Otoman, dar îi minte pe moldoveni că i-a eliberat de turci", în care prezentăm pentru prima dată publicului această auto-intitulată notă-informativă "Despre istoria intrării Basarabiei în componența imperiului rus".
Jurnalistul și istoricul George Damian publică pe blogul său o reacția la același subiect:" Să învățăm istorie românilor de la Ambasada Rusiei în Chișinău")
Probabil că timiditatea personală, a distinsei doamne Natalia Gherman, ceea ce în limbaj diplomatic ar putea fi numită prudenţă asumată, în relaţia oficialilor de la Chişinău, cu estul, constituie posibila explicaţie a unei tăceri ce mai poate duce cu gândul şi la o complicitate bazată pe închiderea ochilor iepuraşului, în faţa lupului ieşit în cale.
De altfel, chiar Igor Corman, preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, declara chiar azi, pe 13 februarie:
"Trebuie să acordăm o atenţie deosebită relaţiilor cu partenerii din Est. Sunt sigur că o abordare corectă este integrarea europeană şi cooperarea cu estul. Este foarte important ca să avem o coeziune aici pe interior. Un consens politic pe interior ar schimba vădit situaţia şi pe exterior".
Un nonsens este însă acceptarea de către autorităţile de la Chişinău a postării unei note informative jignitoare, pe arealul electronic al ambasadei ruse în fosta republică socialistă şi sovietică, dintre Prut şi Nistru, cum este şi azi privită de la Kremlin.
Un act de laşitate publică este lipsa de reacţie a Ministerului Afacerilor Externe, de la Bucureşti, faţă de mistificările istoriei românilor, în documentul postat de ambasadorul rus, de peste Prut, cu fireasca binecuvântare a lui Serghei Lavrov.
Apropo!
România mai are un ministru de externe?
Unul cu sânge în instalaţiile adecvate, nu doar o fiinţă de companie a omologului răsăritean.
Autor: Ion Petrescu
Sursa: adevarul.ro/vox.publika.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
