Dacă admitem că:
• Atunci cînd se începe isteria – analizează cifrele
• Uneori toată lumea nu are dreptate
• Întrebarea cine este de vină nu are nici un sens
Să începem cu cifrele:
Cantitate nu înseamnă calitate
În anul 2012, Moldova a exportat către Rusia vin și vin spumant în valoare totală de 29,92 și 3,22 milioane de dolar SUA. Exprimate în procente, exporturile de vinuri și vinuri spumante către Rusia au constituit 37% și respectiv 45%. Exporturile către restul țărilor, în aceeași perioadă de timp, au însumat 3,99 milioane de dolari pentru vinurile spumante și 51,24 milioane pentru vinuri, ceea ce înseamnă 55 și respectiv 63%. Așa că Rusia este un mare importator de vinuri moldovenești cu un volum total 29,922 milioane de dolari SUA în anul 2012. Însă acesta nu este unicul și cu atât mai mult, nu este neînlocuibil.
*Să fim foarte atenți la declarațiile unora, precum că vinurile moldovenești nu se vând în alte țări decât în Rusia.
Însă iată alt detaliu interesant. Din cele în jur de 40 de țări în care Moldova exportă vinuri, cel mai ieftin preț este în Rusia – doar 15,44 dolari per decalitru. Pe când în Italia prețul acestuia se ridică la 24,34 dolari per decalitru, iar în Austria la 42,11 dolari. Analizînd volumurile mari de export și prețul scăzut al vinului, vedem că Rusia nu este un client pretențios, iar o mare parte dintre vinificatori nu se prea gândesc să-și ridice calitatea produsului pentru a corespunde standardelor europene.
Ai cântat – îmi pare bine, acum joacă dacă poți
Faptul că avem Rusia ca o mare piață de desfacere care pe lângă aceasta nu e foarte pretențioasă, este un lucru minunat. Însă aceasta nu trebuie să fie unica. Dacă ne tratăm în sfîrșit de isterie, victimizare și discursuri alegorice, vom vedea că a venit momentul de modernizare a economiei. Cel harnic se va orienta spre piața care oferă mai mult și cere o calitate mai mare, cel lenos fie dispare, fie se reprofilează.
Spuneam anterior de exemplul povestit de către ministrul lituanian de externe, Urmas Paet. Când a venit vorba de presiuni din partea Rusiei, Lituania a încetat orice contact cu această piață și s-a orientat în totalitate către UE. La fel trebuie să facă și vinificatorii de la noi și prin urmare nu vor mai înfricați de embargou.
Așa au făcut unii vinificatori care au primit vestea embargoului liniștit și resemnat. Unul dintre ei a spus foarte calm: vom strânge cureaua, vom lucra mai mult, ne vom orienta spre piața UE. O abordare mai mult decât corectă, când agenții economicii și statul se iau de mânuță și merg împreună în aceeași direcție.
Deci, cei ce sunt cei mai afectați de embargou, sunt cei ce nu neaparat produc calitate. Ironia este că foarte posibil, vor cere ajutoare și vor astepta statul sa le acopere pierderile. Cei ce produc calitate vor trece de acest embargou fără mari pierderi. De fapt, pe ei și trebuie să-i susținem.
C’est la vie
Moldovenii nu se supără, asta e fapt cunoscut, pe noi este greu să ne enervezi ca pe Lituanieni. Însă acțiunile Rusiei sunt perfecte pentru a ne trezi, iar în condițiile în care am ales să fim un stat modern, occidental, trebuie să demonstrăm că suntem capabili să o facem. Cei ce își plâng de milă însă nu vor să se ridice și lucreze, nu au ce căuta în UE. Parafarea Acordului de Asociere este un test de maturitate nu doar pentru clasa politică, ci și pentru producătorii de la noi. Cei ce-l vor trece cu succes, vor strânge roade la toamnă. Cei care nu vor reuși, vor trebui să dispară. C’est la vie.
de Cristi Mariuța
sursa: Bloguvern
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
