Brandul de ţară – rahat în secetă

Şi sate fără apă. Zici că suntem în Sahara. Brandul Moldovei – un peşte ce se usucă pe mal. O tarancă.

În 2009, un cunoscut care lucra la barajele din raionul Ştefan-Vodă mi-a povestit cum s-au inundat special satele şi câmpurile. În timp ce soldaţii cărau disperaţi saci de nisip ca să întărească barajele, de mai sus se spărgeau intenţionat malurile. Ca să şteargă urmele inactivităţii, să nu se ştie că nu s-a lucrat câteva luni absolut deloc. Oamenii au fost anunţaţi din timp: dacă puteţi lua ceva din roadele câmpurilor – luaţi şi fugiţi, apa va şterge tot. Am încercat să fac atunci un interviu cu omul care mi-a povestit asta, dar nu a vrut, îi era frică de sănătatea sa de după dezvăluiri.

Să fim serioşi: în lacurile din Chişinău, dacă ţii la sănătatea ta, nu poţi face baie. Mizerie în apă, mizerie pe mal. Asta fără să te interesezi de bacteriile acvatice. Dar şi în iazurile din Moldova în fiecare an apa e infectată. De-abia am aşteptat să merg la Antoneşti să mă scald, dar şi la iazul de la intrarea în sat, şi la iazul copilăriei mele de la Odaie am văzut inscripţia depresivă: „Scăldatul interzis!”. Ambele iazuri sunt luate în arendă. Ca şi majoritatea iazurilor din Moldova, pe care scrie: „Scăldatul interzis!”. Din ele se scoate mult peşte. Eu încă n-am văzut peşte cu certificat, deci: Poftă bună!

Şi la Chişinău povestea cu apa se repetă. Cei mai norocoşi vor sta o lună fără apă caldă. Cei mai norocoşi, pentru că unii vor sta şi mai mult. Şi fără apă caldă. Dacă povestea va atinge nesimţirea maximă – se va tăia şi gazul, aşa cum s-a întâmplat anii trecuţi. Cum să nu înjuri?

Chişinăul a rămas fără un brand ruşinos – mirosul de rahat, de care îşi aminteau cu groază toţi străinii şi toţi chişinăuienii plecaţi în străinătate. Dar se pare că atât funcţionarii primăriei capitalei, cât şi politicienii noştri în general, ţineau prea mult la acest brand. Aşa că ne taie apa, să se întoarcă mirosul de rahat al Chişinăului şi al Moldovei.

Cât poate dura nesimţirea? Cât rezistă un om să trăiască în rahat? Chişinăuienii pot spune că mult. Politicienii ne creează toate condiţiile. Să rugăm primăria să pună prin oraş panouri cu „Chişinău – un oraş de rahat” sau cu „Moldova – patrie de rahat”. Sau un panou foarte adevărat: „Moldova – politicieni de rahat”.