În perioada 22-25 mai vor avea loc alegerile europene, în timpul cărora circa 400 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene (UE) îi vor alege pe cei 751 de deputați ai Parlamentului European. Acesta va fi punctul de plecare pentru marea negociere dintre cei 28 de membri ai UE în vederea înlocuirii, în fruntea Comisiei Europene, a președintelui Jose Manuel Barroso, apoi a celor 27 comisari europeni, între care Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton. De asemenea, președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, își va încheia cel de-al doilea și ultimul mandat, la 30 noiembrie 2014, dată la care se încheie, teoretic, mandatul tuturor comisarilor.
‘Pariez că voi fi încă acolo în ianuarie 2015’, ironiza nu demult comisarul pentru concurență, Joaquim Almunia. Ultima dată, noua Comisie și-a preluat funcția cu trei luni întârziere, din cauza unor dificultăți în negocieri, amintește Les Echos.
În teorie, în timp ce Parlamentul își va alege noul președinte, cei 28 vor trebui să decidă, până la sfârșitul lui iunie, un succesor pentru Jose Manuel Barroso și să pună, în iulie, opțiunea lor la vot în noul Parlament European. Apoi, dacă propunerea va întruni majoritatea, acest nou președinte va trebui să-și formeze, în timpul verii, Comisia, iar fiecare comisar va trebui, ulterior, să obțină undă verde din partea majorității eurodeputaților, în urma unor audieri și a unor proceduri de vot care se vor desfășura până la finele lui octombrie, explică publicația franceză citată.
În ceea ce-i privește pe șefii de stat și de guvern, aceștia vor trebui, la rândul lor, să se pună de acord, în unanimitate, asupra numelui succesorului lui Herman Van Rompuy. Odată cu Tratatul de la Lisabona, care oferă din ce în ce mai multe împuterniciri Parlamentului, ‘mașinăria’ nominalizărilor părăsește în parte cabinetele liderilor europeni, pentru a conferi mai multă putere partidelor politice. Cerând ‘să se țină cont de rezultatul votului’ în numirea președintelui Comisiei Europene, Tratatul aduce o nouă dimensiune scrutinului din 25 mai.
În acest context, marile familii politice au decis să se doteze cu ‘capi de listă’, pe care îi consideră capabili să-l înlocuiască pe Jose Manuel Barroso. Astfel, germanul Martin Schulz, actualul președinte al Parlamentului European, va conduce campania social-democraților europeni, finlandezul Olli Rehn și belgianul Guy Verhofstadt își dispută familia liberal-centristă, în timp ce conservatorii (Partidul Popular European) promit să-și aleagă ‘capul de afiș’ în martie: în cărți este francezul Michel Barnier, însă luxemburghezul Jean-Claude Juncker s-a declarat și el disponibil.
Toate ipotezele rămân deschise, comentează Les Echos. ‘Nu-i văd deloc pe șefii de stat renunțând la dreptul lor de a numi președintele Comisiei Europene pentru a-l desemna pe liderul partidului ajuns în fruntea Parlamentului European, în contextul în care nici stânga și nici dreapta nu ar obține o majoritate clară’, prevede un diplomat.
Cei 28 de lideri vor prefera întotdeauna să-l desemneze pe unul dintre ei. Din acest motiv, conform micilor jocuri de pronosticuri, premierii se bucură de mai multă încredere ca Martin Schulz sau, eventual, Michel Barnier. La Bruxelles, numele premierilor irlandez, Enda Kenny, finlandez, Jyrki Katainen, polonez, Donald Tusk, danez, Helle Thorning-Schmidt, sau al președintei lituaniene Dalia Grybauskaite se numără printre ‘baloanele de încercare’.
În 2009, nimeni nu a mizat pe Herman Van Rompuy și pe Catherine Ashton, pentru că, în final, este vorba întotdeauna de realizarea unui subtil compromis între țările mari și mici, între vechi și noi membri ai UE, între dreapta și stânga, între bărbați și femei, conchide cotidianul francez.
AGERPRES
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
