Astfel, cine vrea să se comporte ca un adevărat domn sau doamnă în societate îşi poate şlefui personalitatea luând lecţii despre punctualitate, etichetă, bunele maniere în relaţiile interpersonale precum şi multe alte aspecte importante ce definesc conduita unui om cult.

„Oamenii manieraţi iau masa la ore fixe. Copiii trebuie să mănânce cu furculiţa, orice în afară de alimentele care sunt destinate să fie consumate cu mâna. Trebuie să staţi frumos şi să nu vă aplecaţi peste farfuria cu mâncare. Nu se cuvine să vorbiţi cu gura plină…”, cu aceste sfaturi a început ora de maniere elegante de la şcoala ABZ din capitală, în timp ce cei opt elevi aranjau cu mare grijă tacâmurile pentru „o cină elegantă în familie” şi, ca nişte adulţi responsabili şi manieraţi, luau aminte la ceea ce le spunea profesoara. Apropo de abrevierea ABZ, cele trei iniţiale semnifică: A – arta comunicării, B – bunele maniere şi Z – fetiţele vor deveni zâne, iar băieţi vor şti să le cucerească.

Profesoara de maniere, Irina Lica, spune că micii învăţăcei greşesc adesea când vine vorba de conduită şi comunicare, chiar dacă teoretic cunosc aceste reguli. „Cea mai importantă etapă este să-i faci pe copii să conştientizeze că au nevoie să fie manieraţi, nu doar că cineva le-o cere. În acest caz, nu se impune „trebuie”, ci „vreau”, a menţionat ea. Psihologul a respins ideea preconcepută că oamenii manieraţi sunt falşi şi lipsiţi de spontaneitate. „În ceea ce priveşte diferenţa dintre manierat şi manierism este că: în primul caz ţine de un anumit mod de a fi firesc, iar în al doilea caz este afişarea unui comportament fals – un om manierat doar în aparenţă”, a conchis specialista.

„Şapte ani de acasă”, completaţi cu maniere

Directoarea şcolii, Dorina Arsene, ne-a spus că ideea de a deschide o şcoală a bunelor maniere i-a venit acum un an. „Pentru a face rost de materiale didactice am mers la Bucureşti, unde am discutat cu profesorii de maniere de acolo. Iniţial am considerat că societatea noastră va fi receptivă la astfel de provocări cum sunt cursurile de maniere elegante. Însă, cu regret, unii oameni mai consideră şi astăzi că „cei şapte ani de acasă” le sunt suficienţi pentru viaţă. Totuşi mă bucur că am reuşit să-i fac pe elevii mei să vină la lecţii ca la distracţie. Ei sunt fericiţi că nu primesc note…”, povesteşte zâmbind Dorina.

„Mulţumesc în uz curent”

Întrebaţi ce înseamnă cei şapte ani de acasă, copiii dau nişte răspunsuri foarte generale precum: „Să fim mai buni, mai corecţi”, dar nicidecum cele din tagma bunelor maniere. Dorina povesteşte că cele mai frecvente erori comise atât de copii, cât şi de adulţi sunt cele legate de forma corectă de salut, ţinuta vestimentară neadecvată, limbaj, ticuri verbale, punctualitate, comportamentul la masă precum şi altele. „Mă deranjează că noi, moldovenii, suntem restanţieri la capitolul etichetă, iar oamenii care deţin funcţii importante şi care servesc drept modele de comportament nu se obosesc să-şi ia un consultant anume în această direcţie”, se arată nedumerită profesoara.
Patricia Ciocan, una dintre eleve: „Cel mai mult mi-a plăcut tema „Comportarea la masă”. Dar am învăţat multe şi la alte lecţii. Colegii mei aleargă pe holul şcolii şi strigă, eu însă nu-mi permit să fac aşa ceva”, ne-a spus, chicotind, micuţa. „Cuvinte de gratitudine precum poftim şi mulţumesc sunt tot mai des auzite în casa noastră. Chiar am rugat-o să păstreze toate temele pe care le-a învăţat, în acest mod voi putea învăţa şi eu câte ceva. Pe noi nu ne-a învăţat nimeni, iar părinţii şi şcoala n-au avut astfel de preocupări. Cine ştie, poate şi noi ca domnul Gagarin vom fi invitaţi la masa reginei Angliei şi atunci… trebuie să ştim să ne folosim de tacâmuri…”, spune în glumă Carolina Vacaric, una dintre mămicile care a venit să-şi ia copilul de la ore.

Cursul de bune maniere este destinat copiilor cu vârste cuprinse între şase şi 16 ani. În cadrul lecţiilor, copiii învaţă bunele maniere, prezentarea, arta conversaţiei, comportamentul civilizat în viaţa de zi cu zi, eticheta în societate, precum şi comportamentul manierat în ospeţie sau arta de a oferi şi a primi cadouri.