E o frază-parafrază valabilă azi pentru mai toată presa din Moldova, dar şi pentru o bună parte a societăţii noastre – cel puţin, pentru partea activă a ei. Cealaltă parte nu vrea şi nici nu poate să-şi consume viaţa cu replici consumate, la rândul lor, la televizor.
Această – absentă şi indiferentă – parte a societăţii fie că are prea mulţi bani şi preferă să se ocupe cu materii mai plăcute, fie că nu are bani deloc, şi-atunci şi-a transformat existenţa într-o cursă pentru supravieţuire.
Dominaţi de politic fiind, şi sondajele de opinie le citim preponderent prin prisma ratingurilor partidelor şi ale liderilor acestora. Oare vă imaginaţi un Barometru al opiniei publice în care să nu existe nimic despre fauna noastră politică? Mie chiar mi-ar fi interesant să văd… Nu cred că se va întâmpla, totuşi – şi nici nu trebuie. Ceea ce este, însă, absolut necesar e ca politicienii să facă un efort şi să răsfoiască sondajele până la capăt. Chiar dacă, la prima vedere, ar putea să le pară un exerciţiu inutil pentru „starea grea în care se tot află ţara”, chit că nici soluţii pentru infinita criză politică nu oferă, nici un candidat „neutru” pentru preşedinţie nu oferă. Şi totuşi, sondajele – oricât le-ar blama unii atunci când nu le convin (avem şi astfel de exemple) – pot fi o sursă nesecată de informaţie şi… inspiraţie politică. Pentru că îţi permit să-ţi cunoşti electoratul. Iar când îl cunoşti, îl poţi convinge – adică, manipula.
Iar electoratul nostru, din câte se vede din ultimul Barometru de opinie, mai că nu visează să fie manipulat. Dovadă sunt cele peste 60% din respondenţi, care consideră că în Moldova ar trebui să existe un singur partid. Să râzi, să plângi, să te duci la mănăstire într-o ţară în care, după 20 de ani de mişcare spre o societate democratică, o asemenea opinie (re)devine majoritară? Este un semnal pentru politicieni – în special, pentru cei de la putere – care, prin hărţuiala zilnică reciprocă, au transformat cuvântul „alianţă” în unul de ocară, reanimând nostalgiile după „partidul-monolit”. Are rost să mai tragem ghiocul, ca să aflăm cum vor vota moldovenii în eventualele alegeri anticipate?
Acelaşi Barometru ne arată că, în loc să devenim mai „luminaţi”, noi parcă ne întoarcem la obscurantism, iar concetăţenii noştri sunt reticenţi la tot ce mişcă – persoanele de altă etnie, cele cu probleme de sănătate sau care au o altă orientare sexuală. Concluzia se trage din cifre: 57% din moldoveni declară că nu ar accepta ca oamenii de etnie evreiască să facă parte din familia lor; romii îi deranjează pe 85%, la fel de puţin agreate fiind şi persoanele de religie musulmană. În chestiuni mai „delicate”, în general suntem culmea intoleranţei, cei cu probleme de sănătate şi cei cu o altă orientare sexuală fiind puşi, de facto, pe acelaşi cântar. Astfel, persoanele infectate cu HIV/SIDA nu sunt acceptate în familii de 91% din moldoveni, cele care consumă droguri – de aproape 99%, iar 98% din reprezentanţii „blândului şi ospitalierului popor moldav” nu ar admite ca un homosexual să facă parte din familia lor. O realitate ciudată, în condiţiile în care 87% din populaţie se informează de la televizor, 49% de la radio, iar 33% – de pe internet. Poate că nu butonează-reglează-accesează ceea ce trebuie? Altminteri cum, Doamne, să fim atât de buni şi, totodată, atât de răi?!.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
