Și ce păcat că nu avem un program național pentru burse și rezidențe acordate artiștilor din străinătate. Îmi pare rău să spun acest lucru, dar o situație atât de halucinantă din punct de vedere socio-politic ar impulsiona cu siguranță spiritele creative. În special pe cele venite dintr-un mediu liniștit.
Imaginați-vă ce piese de teatru, ce romane, ce poezie socială ar scoate acum străinii despre situația din Moldova. Desigur, s-ar putea să nu ne placă, dar până la urmă ar oferi un tablou mult mai sensibil și mai de nuanță decât o poate face un jurnalist străin. Însă bani pentru rezidențe nu sunt și oricum cine ar veni acum de bună voie să locuiască trei luni în Moldova? Nimeni. Dar nu-i nimic, ne salvează artiștii locali, cei care nu primesc burse ca să o facă.
Probabil e momentul oportun să redeschidem o expoziție cu lucrările lui Ghenadie Popescu. Să scoată de la naftalină sapa de lemn cu lanternă în capăt, că de-acum o să lucrăm și noaptea ca să acoperim miliardul furat, să scoată din dulapuri jugul moldovenesc realizat din bomboane Bucuria sau cel puțin să o pună iar de o mămăligă, cum e vorba românului, fiindcă, vedem bine, ne ducem pe copcă.
Ar fi un moment potrivit pentru continuarea proiectului literar Chișinăul citește, proiect care propunea tuturor cetățenilor Capitalei o anumită carte. Mi se pare mai mult decât indicat să îi organizăm o lansare scriitorului Iulian Ciocan, care în vara anului trecut a publicat al treilea roman. Un roman care, din câte știu, nu a fost lansat la Chișinău și ar fi păcat ca societatea să îl anticipeze înainte de lansare.
Cum va putea fi anticipat? Simplu. Romanul se numește: Iar dimineața vor veni rușii, publicat la prestigioasa editură românească Polirom. Ce ziceți? O punem de mămăligă sau de lansare?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
