Calcul nostru (cel rusesc) și cum scăpăm de el

Pentru nespecialişti, precizăm: calcurile reprezintă, în general, exprimarea într-o limbă dată, în cazul nostru româna, cu materialul aceleiaşi limbi după modelul de expresie al altei limbi (în acest caz, rusa) sau, altfel spus, „prin calc se denumeşte procedeul de transpunere literală, exactă, a unui cuvânt semantic analizabil, a unei construcţii sau numai a unui sens, dintr-o limbă A într-o limbă B, cu materialul limbii B…” (Dicţionar General de Ştiinţe. Ştiinţe ale Limbii, Bucureşti, 1997:86). Pentru cei interesaţi de amănunte, putem spune că aceste greşeli se datorează nu doar contactului actual şi/sau de câteva decenii etc. dintre ambele limbi, ci se regăsesc încă în limba primelor texte traduse în română din slavonă.

În rândurile de mai jos, vom insista asupra unor calcuri lingvistice nerecomandabile care sunt mai frecvente.

1) În primul rând, ar fi de menţionat aici calcul semantic în cazul substantivului moment, substantiv care în limba română are o semnificaţie ce ţine doar de noţiunea de timp. De exemplu, vom spune corect: „Pe timpul lui Ştefan cel Mare Ţara era prosperă”. Dar niciodată nu vom folosi acest substantiv cu sensul de „aspect, element, factor etc.”, deci vom spune corect: „Ne-am referit la câteva aspecte ale acestui studiu de istorie a românilor”, „Am discutat câteva aspecte importante ale unei probleme”, „Problemele unui referat…”, „Părţile unui studiu…” şi nu momente. Prin urmare, să nu confundăm românescul moment cu rusescul момент. Ultimul, spre deosebire de primul, poate avea semnificaţii legate de noţiunea de timp, dar şi de cea de aspect – adică, e un substantiv polisemantic.

Cf. tabelul şi exemplele de mai jos:

Aşadar, structurile limbii ruse, care conţin substantivul момент şi care se referă la alte semnificaţii decât cele privind noţiunea de timp, le vom traduce corect astfel:

Rusă: „отдельные моменты доклада” – Română: „unele laturi/părţi/aspecte ale referatului/comunicării”;
Rusă: „положительный/отрицательный момент в работе” – Română: „aspect negativ în lucru/lucrare” etc.

Această greşeală trebuie încadrată şi la ceea ce în terminologia de specialitate mai numim „prietenii falşi ai traducătorului”, adică acele lexeme (cuvinte) care, în două limbi diferite, se scriu şi se pronunţă la fel sau aproape identic, dar care se deosebesc prin semnificaţia pe care o conţin.

2) În al doilea rând, pseudosubstantivul rutieră, calchiat (calc semantic) după modelul lui маршрутка, folosit în rusa colocvială. Corect în rusa literară vom spune маршрутное такси. În limba română, formele corecte, deci unanim acceptate, sunt: microbuz, -e şi maxi-taxi, -uri, care, după cum bine se ştie, nu sunt altceva decât nişte mijloace de transport , cu itinerar fix şi care circulă în oraşe cât şi interurban. Deci vom spune corect: „Vin la serviciu cu microbuzul şi/sau maxi-taxiul; Plec la Chişinău cu microbuzul”. Microbuz şi maxi-taxi sunt neologisme de origine franceză şi engleză, pe care trebuie să ni le însuşim temeinic.

3) În al treilea rând, trebuie menţionate aici calcurile gramaticale în cazul folosirii pronumelui relativ care. Tot mai des auzim: careva probleme, careva soluţii etc. Structurile în cauză sunt desigur eronate. Corect vom spune: unele probleme, unele soluţii etc. Pronumele nehotărât compus careva poate fi subiect sintactic, dar nicidecum atribut! Cf. de ex.: Careva a venit etc. Deci va răspunde la întrebarea: Cine a venit? Pronumele rusesc însă se foloseşte şi ca atribut, de ex.: какие-то проблемы, tradus corect: unele probleme ş.a.m.d.

O greşeală de acord frecvent întâlnită la noi şi care trebuie combătută este calcul gramatical după modelul limbii ruse în construcţiile cu pronumele relativ care în genitiv.

Cf.: „O problemă soluţionarea căreia necesită timp…”. Corect vom spune: „O problemă a cărei soluţionare necesită timp…”;
„Tuberculoza este o maladie contagioasă, tratamentul căreia e de lungă durată…”. Corect: „al cărei tratament…”;
„Ce se va întâmpla în cazul evitării tratamentului? Va fi necesar un tratament complex şi îndelungat, rezultatul căruia nu va fi întotdeauna vindecarea completă”. Corect: „al cărui rezultat…”
„Serviciile medicale de înaltă performanţă, efectuarea cărora este necesară pentru precizarea definitivă a diagnosticului…”. Corect: „a căror efectuare…”.

Cf.: „Regula acestui acord „încrucişat”, de un tip mai complicat, este următoarea: articolul posesiv se acordă cu substantivul din propoziţia atributivă (nu cu substantivul precedent sau cu pronumele imediat următor), iar pronumele relativ cu substantivul înlocuit din regentă (nu cu substantivul următor al cărui atribut este)” (M. Avram, Gramatica pentru toţi, 1997:184-185). Ibidem: „…construcţiile de tipul poetul opera căruia, frecvente la românii basarabeni, se explică prin influenţa rusă…”.

Cf.:

4) În al patrulea rând, încă un calc gramatical. Abaterile de la normă la care ne vom referi aici însă pot fi explicate şi prin engleză, nu doar prin rusă. Greşeala apare frecvent şi în dreapta Prutului. Cf. de ex.: Mioara Avram, Op. cit., 1997:479: Cf. engl. „To be interested in” – română „a fi interesat în ceva”. Structura corectă este a fi interesat de ceva!

În Basarabia se foloseşte şi îmbinarea de cuvinte (calcul gramatical) „eu sunt cointeresat + în ceva”. Formula corectă este şi în acest caz: „(eu) sunt interesat de ceva”. Traducerea greşită s-a făcut, de data aceasta, din rusă: „заинтересованный 1. (-ан, -ана), в чём…”. „Я заинтересован в вашем участии”. Cf. şi traducerea: „(Eu) sunt interesat să participaţi”. Dar „Ei (Ion şi Maria) sunt cointeresaţi să participe”, adică „Ei sunt interesaţi împreună”. Adjectivul „cointeresat, -ă, -ţi, -te” conţine şi semul „interesat împreună cu cineva”.

În încheiere putem afirma că, deşi despre greşelile de limbă discutate aici s-a scris nu o dată, totuşi, ele persistă. Cauza acestui fenomen ar putea fi faptul că literatura de specialitate e citită mai mult de… specialişti. Iar la Televiziunea şi Radioul public emisiunile de cultivare a limbii aproape că lipsesc. Am luat în discuţie doar câteva dintre greşelile de expresie, care sunt mai des întâlnite, dar lista acestora, din păcate, nu se încheie aici. Însă, graţie unor astfel de articole, ea poate fi mai scurtă.

Alina Zorile,
pentru TIMPUL

Alina Zorile este profesoară de română. Şi-a făcut studiile la prof. A. Ciobanu, la prof. dr. Mioara Avram, la prof. Peter Wunderli (Germania), fiind bursieră a Serviciului German de Schimb Academic. A lucrat, şi mai lucrează, la două teme de cercetare; a semnat mai multe articole în revistele specializate de lingvistică.