Celor care au făcut-o cu bună-credinţă le mulţumesc, iar pe ceilalţi îi sfătuiesc să consulte mai atent dicţionarele explicative şi atunci vor putea afla că proroc e sinonim cu profet, ambele având acelaşi sens („predicator religios care prezice viitorul”), dar care nu prezice ca şarlatanii, ci „prin inspiraţie divină”.

…cunosc bine fauna politică din R. Moldova

…Aşadar, metafora din subtext pe care am construit articolul a fost următoarea: pentru a fi scoşi la limanul istoriei basarabenii au nevoie de un proroc (politician) care ar fi ghidat în acţiunile sale de morală şi… inspiraţia divină, dar nu de mărimea conturilor sale din băncile din străinătate. Un politician de inspiraţie divină, înseamnă, simplificând nuanţele, un om al neamului, cu durere de neam, cu frică de Dumnezeu care vine la putere ca să se pună în slujba neamului său. Dacă cineva îmi spune că liderii politici de astăzi au decis să lupte pentru putere şi să pună mâna pe putere, mânaţi de inspiraţia divină, nu-l voi crede. Nu-l voi crede nici pe acela care mi-ar spune că cei care urlă duminica în Piaţă „Jos Aliansul!” sunt ghidaţi tot de inspiraţia divină. Cunosc bine fauna politică din R. Moldova, o cunosc din leagăn, când abia învăţa să fure şi să mintă… Chiar din primele săptămâni de funcţionare a primului Parlament în 1991, deputaţii s-au început a împărţi în naivi şi romantici şi hoţuleni pragmatici, care s-au menţinut până astăzi prin politică şi business.

Abatere lirică: Sunt sigur că cititorii de bun-simţ au înţeles metafora mea. Au înţeles-o şi cei care mă înjură pe forum – de aia şi mă înjură, pentru că au înţeles-o. Un site care-mi preia, fără consimţământul meu, toate articolele din TIMPUL admite ca pe forumul său să fiu răsplătit cu „aprecieri” de genul „Eşti un râs ateist, porcule. Tot timpul ai batjocorit credinţa”. Pentru asta, pentru asta, mulţumim frumos administratorilor site-ului cu pricina.

… o adunătură de venali penali

Ştiu, trăim timpuri în care rămâne tot mai puţin loc pentru Dumnezeu şi pentru fapte omeneşti de inspiraţie divină. Elitele politice de la conducere constituie o adunătură de venali penali. Moldovenilor care nu ştiu româneşte şi li-i lene să deschidă DEX-ul le explic eu că venal înseamnă „fără scrupule, care face orice pentru bani, imoral, corupt”. Penal, cred că ştiţi ce înseamnă.

Nu sunt de acord cu faptul că toate conducerile ţărilor sunt de la Dumnezeu – atunci aş admite că Lenin şi Stalin au fost unşi tot de Dumnezeu. Sunt sigur că unii sunt unşi de Diavol. Nimeni nu mă poate convinge că Voronin, Tarlev şi Greceanîi au fost unşi de Dumnezeu; de asemenea, nu cred că sunt de la Dumnezeu Filat, Lupu şi Ghimpu. Treaba asta cu „unsul lui Dumnezeu” este o invenţie popească, dovadă uşurinţa cu care tot ei, popii, renunţă la ea când au nevoie. Exemplul popuşorului roşu de la Bălţi este grăitor în acest sens – acesta cheamă poporul să pornească la luptă împotriva puterii legitime sub steagul anarhist al lui Roşca-Plugaru-Tulbure… Apropo, când a avut nevoie, Filat s-a folosit de Marchel fără să se gândească că-i va veni şi lui rândul să intre în gura revoluţionarului-popă! Iată de ce cred eu că nu numai actualii lideri ai AIE nu sunt unşii lui Dumnezeu, dar nici popa Marchel de la Bălţi nu are nimic cu Cel de Sus…

Iisus Hristos nu s-a născut la Bălţi…

… în aceste vremi tulburi, roşcate, fără Dumnezeu şi cu popi revoluţionari care-i slujesc Satanei, lipsa unui proroc, adică a unui politician moral, ghidat de inspiraţia divină, devine tot mai simţită. Părerea mea e că statele sunt făcute de oameni, popoarele însă sunt de la Dumnezeu şi tot de la Dumnezeu trebuie să fie şi conducătorii popoarelor. De la Dumnezeu, nu de la un popa Marchel de la Bălţi, care crede că Iisus Hristos s-a născut la Bălţi şi a făcut şcoala de partid de la Harkov. Nu numai elitele politice, dar şi o parte a clerului din R. Moldova sunt departe de Dumnezeu. Păcat că avem o elită de politicieni şi un şir de popi (ca un şir de plopi) care nu i-au citit nu numai pe Toma de Aquino sau Pascal, dar nici pe pământeanul lor, marele poet şi preot basarabean Alexei Mateevici.

Abatere lirică: cine a fost Alexei Mateevici? Preotul A. Mateevici s-a născut în anul 1888. În vara anului 1917, Mateevici scrie poeziile „Văd prăbuşirea", „Cântec de leagăn", „Basarabenilor", „Frunza nucului", „Unora" ş.a. La 17 iulie compune poezia „Limba noastră” – cea mai frumoasa odă închinată limbii române. La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, se stinge din viaţă la Spitalul nr. 1 din Chişinău, la vârsta de numai 29 de ani.

În acea epocă de nelinişti şi tulburări geopolitice, preotul şi poetul Alexei Mateevici a presimţit că vine marea prăbuşire a imperiilor, inclusiv a Imperiului Rus, iar această prăbuşire ridica problema destinului acelei jumătăţi a Moldovei anexată de ruşi în 1812 şi botezată de ei, impropriu, Basarabia. Cine putea şti, atunci în vara lui 1917, încotro trebuie să pornească această parte a neamului românesc? Numai un proroc! Un politician cu inspiraţie divină. Mateevici înţelegea profund ce spune. Au trecut aproape o sută de ani de atunci, dar lucrurile au rămas acolo unde le-a lăsat Mateevici. Nimeni nu mă va putea convinge că „analişti politici” de „calibrul” celor care apar azi pe la televiziunile cu kappa din Chişinău sunt mai tari în analize şi prognoze decât preotul şi poetul Mateevici. Pentru că aceştia nu au ajuns şi nici nu vor ajunge la nivelul inspiraţiei divine a lui Mateevici – poate mi-ţi spune că alde Ţârdea, Andrievschi, Demideţki, Safonov ş.a.m.d. sunt trimişi de Dumnezeu să-i lumineze în fiecare seară pe proştii de basarabeni?!

Unde nu-i Dumnezeu totul se poate…

Un proroc (în sensul în care folosea acest cuvânt Mateevici) nu poate apărea într-un mediu populat de venali penali şi de „formatori de opinie” plătiţi de Palat pentru a asasina totul ce e moral şi valoros în această ţară. Nu voi ezita niciodată să aduc drept exemplu cazul lui Grigore Vieru, asasinat moral de o haită de ticăloşi aflaţi în solda comuniştilor lui Voronin. Trăim timpuri grele, fără Dumnezeu, iar unde nu-i Dumnezeu se poate orice şi locul prorocilor e ocupat de ticăloşi venali penali. De aceea, astăzi totul se poate, „criteriile minime ale pudorii par să fi fost abandonate, când se spune orice despre oricine fără a mai exista o minimă frământare că poţi jigni, răni, distruge sentimente şi identităţi umane” (V. Tismăneanu). Astăzi totul se poate, iar între preotul Mateevici şi popa Marchel de la Bălţi e o cale atât de lungă că mii de ani i-ar trebui Moldovei să ajungă…

Rog cititorul să citească atent poezia lui Mateevici („Basarabenilor”). Pentru comoditate o reproduc mai jos – şi pentru amici, şi pentru inamici. Preotul Mateevici se temea că, dacă nu-şi vor găsi un proroc, basarabenii vor fi scoşi din joc. Oare nu s-a întâmplat deja aşa ceva din cauză că am ales în fruntea noastră oameni fără Dumnezeu? Când zic Dumnezeu, nu mă gândesc la frunţi însângerate de atâtea mătănii. Mă gândesc la oameni morali, care nu săvârşesc porcării. Nu e obligatoriu să fii credincios adânc, obligatoriu e să nu fii porc şi să treci prin viaţă ca un porc. Iar dacă te-ai băgat în politică, trebuie să realizezi că ai intrat în slujba poporului tău şi a lui Dumnezeu, dar nu a duşmanilor neamului tău şi a Satanei.

Basarabenilor

Alexei Mateevici

Să ştiţi: de nu veţi ridica
Din sânul vostru un proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc*
Şi-ţi rămânea făr’ de noroc.

Din cheag de lacrimi, de dureri,
Din trăsnet de mânie sfântă,
Şi din nădejdi şi zbuciumări,
Din năzuinţi şi frământări
El trebui facla să-şi aprindă
Şi-n el pe toţi să vă cuprindă.

Şi-n ţara voastră va purcede
Pe drum de spini şi chinuire
Cu gloata celor cari l-or crede;
Şi duh aprins de înnoire
Va duce-n propovăduire.

El jalea vechilor câmpii
Numa-ntr-o lacrimă va strânge,
Din spic, din strugurul de vii
În stropi va scurge ape vii:
Din spic – sudori, din viţă – sânge
Le va sorbi şi nu-ţi mai plânge,
C-atunci sorbiţii stropi vor arde
Din ţară toată vrăjmăşia,
Clevetitori, duşmani de moarte,
Şi cei cu limbi în două sparte
Atunci vor căuta frăţia
Şi lepăda-vor viclenia.

Şi toţi veţi fi un gând ş-un nume
Şi înfrăţiţi veţi făuri
Un viitor mai bun în lume,
Iar el va şti să vă îndrume
Acolo, unde va zări
C-a voastră stea va răsări.

Dar ştiţi: de nu veţi ridica
De printre voi pe-acest proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea fără noroc.

(*Sublinierile îmi aparţin, c.t.)