Satul Cosăuți din raionul Soroca este cunoscut prin peisaje pitorești, mănăstirea din localitate și cariera de piatră. Puțini însă cunosc povestea căpitanului Ionel Epure, un grănicer român, care a avut aici o moarte îngrozitoare în anul 1940, în timpul retragerii Armatei Române din Basarabia, în urma ultimatumului sovietic. În cinstea acestui erou, în iulie 1942, a fost ridicat un monument crucifix, care ulterior a fost demolat de bolșevici. Partea de sus a monumentului a fost salvată de localnici și ascunsă sub gardul bisericii din sat. Aici a stat mai bine de patru decenii, până când a fost descoperită de avocatul Iulian Rusanovschi, preşedintele Asociaţiei „Monumentum”, care a decis să restabilească monumentul. Însă consilierii locali comuniști și socialiști s-au opus cum au putut acestei intenţii. Singura salvare a fost Iurie Stavița, parohul bisericii din Cosăuţi, care a pus crucea lui Dumnezeu mai presus de slăbiciunile politice ale autorităților locale.
Aceasta este cea de-a treia istorie relatată de către cititorii noștri în cadrul concursului pentru un abonament pe viață la TIMPUL.

Vera Toma, o cititoare de 75 de ani, fostă profesoară de limbă și literatură română, ne-a scris în speranța că adevărul va ieși la iveală și toată lumea îl va cunoaște pe martirul Ionel Epure, în cinstea căruia recent a fost restaurat un monument în curtea bisericii din Cosăuți. Însă femeii, care stă mai mult la Chişinău, nici prin gând nu-i trecea că acest monument a semănat atâta discordie printre consătenii săi.
În schimb, la Cosăuţi, nu există om care să nu fi auzit de căpitanul Epure. De aceea, când i-am întrebat despre monumentul ostaşului, sătenii reacţionau îndată. „Of, Doamne, câtă gâlceavă a mai fost la Primărie de la acest monument, de parcă nu mai au alte probleme în sat”, a strigat în urma noastră o femeie dintr-o grădină. „Ce vrei, dacă în Consiliul local sunt numai băieți tineri, care nici nu-s din sat? De unde să cunoască ei istoria?”, ne-a întrebat un bărbat.

Moldovean sau român, sinucigaș sau erou…

Mihai Gîtlan, primarul de Cosăuți, a recunoscut că, deși consilierii locali conlucrează de obicei pentru binele comunității, reprezentanții partidelor de stânga au avut rețineri cu privire la acest proiect. „Atunci când Iulian Rusanovschi s-a adresat la Primărie pentru a obține permisiunea de a remonta acest monument, consilierii au cerut ca dumnealui să confirme că Ionel Epure a fost moldovean și nu român. Doar ei pot explica de ce au avut nevoie de asemenea informații. Ulterior dl Rusanovschi a prezentat acte din arhivă, dar atunci când subiectul a fost pus în discuție la ședința Consiliului, în ziarul raional a apărut un articol, semnat de muzeograful Nicolae Bulat, care scria că Ionel Epure s-ar fi sinucis. Atunci consilierii m-au întrebat cum să punem monument unui sinucigaș și cei de stânga au votat împotrivă”, a adăugat primarul.

Solicitat de TIMPUL, Nicolae Bulat a confirmat că, la 14 septembrie 2018, materialul său a apărut în „Observatorul de Nord”, dar între timp, spune muzeograful, el a aflat noi detalii. „Ionel Epure era un bun prieten cu Radu Grunau, al cărui Regiment, nr. 9, Călărași, era dislocat în zona Hâncești – Nistru. Cei doi se vizitau reciproc de câte ori erau la București. Radu Mihai Dimancescu, nepotul de unchi al lui Radu Grunau, care pe atunci avea 10 ani, a scris apoi o carte despre acele vremuri, în care-l pomenește și pe Ionel Epure. Acest băiețel își amintește, din spusele unchiului, că în amiaza zilei de 28 iunie 1940, detaşamentele de avangardă ale Armatei Roşii au forţat Nistrul şi, în scurt timp, au inundat capitala judeţului Soroca. Astfel, pentru temperarea atmosferei create, o delegație de trei ofițeri români, din care făcea parte și căpitanul Ionel Epure, proaspăt venit de la întrecerile europene de hipism, s-a prezentat în fața unei unități militare sovietice, care forțase mai devreme decât se cuvenea râul Nistru, la Cosăuți, și care a vrut să-i dezarmeze pe militarii români. Atunci căpitanul Epure i-a cerut unui maior sovietic să-şi oprească trupele pe aliniamentele cuvenite inițial. Maiorul rus s-a enervat şi l-a pălmuit pe Ionel Epure, și i-a smuls epoleții. În urma acestui incident, mai scria acel băiețel, căpitanul și-ar fi scos pistolul şi l-ar fi împușcat pe maiorul sovietic, după care s-ar fi sinucis într-un gest suprem de onoare cavalerească. Însă ulterior, după dezmințirea publicată de Iulian Rusanovschi, m-am documentat suplimentar, am discutat şi cu localnicii, care mi-au confirmat că, în realitate, Ionel Epure ar fi fost împușcat de un bolșevic”, a specificat Nicolae Bulat.

Căpitanul a fost împușcat de sovietici

Avocatul Rusanovschi a susținut noua versiune a muzeografului Bulat. El a recunoscut că se cunosc foarte puține date despre Ionel Epure, dar că acesta cu siguranță nu s-a sinucis, ci a fost împușcat. „În urma unor cercetări, am aflat că, înainte de cedarea Basarabiei, Ionel Epure avea să fie trimis la conducerea escadronului 4 al Regimentului 3 Călărași, Divizia 4 Cavalerie, care era dislocat la Cosăuți – Soroca. În urma ultimatumului sovietic, unitățile militare române au fost obligate să se retragă din Basarabia și Bucovina. Invazia sovietică a început la 26 iunie 1940. Rușii au impus României zone eșalonate pentru cedarea succesivă a teritoriilor. Autoritățile militare sovietice nici n-au avut de gând să respecte condițiile de evacuare a Basarabiei. La 28 iunie 1940, la ora 14:00, divizia sovietică 176 de pușcași a forțat Nistrul la Cosăuți și, în scurt timp, a ocupat orașul Soroca. Atunci a avut loc incidentul despre care povestea și Nicolae Bulat. Doar că, după ce a fost umilit de către maiorul sovietic, căpitanul Epure a scos arma și l-a împușcat pe bolșevic. Imediat după aceasta, a fost și el împușcat de către un alt militar sovietic. După acest incident, cadavrul lui Ionel Epure a fost aruncat într-un șanț, iar bolșevicii au inventat zvonul că acesta s-ar fi sinucis”, a menționat Rusanovschi.

Și cosăuțenii relatează istorii similare. Maxim Raevschi, în vârstă de 91 de ani, își amintește amănunțit ziua în care a fost omorât Ionel Epure. „În acea zi de vară, eram la prășit porumb și, la un moment dat, a venit un soldat și i-a spus mamei să ne ducem acasă că e jale. Atunci s-a auzit un zgomot în pădurea „La Mălăciuni”. Iar de acolo s-a pornit un căpitan călare pe cal și eu am văzut niște luntri pe apă și m-am gândit că rușii vin la noi. Am alergat repede la postul de grăniceri, iar acolo am văzut câțiva oameni și trei soldați ruși. Când m-am apropiat, l-am văzut pe căpitanul Epure la pământ cu fața în jos și-i curgea sânge din cap, iar calul lui era rănit. Un localnic l-a tras într-o râpă alăturată, iar un ofițer rus i-a spus să-l scoată pe Ionel Epure de acolo, să-l ducă la cimitir și să-l înmormânteze așa cum se cade unui ofițer mort la datorie”, menționează bătrânul.
Valentina Zagaevschi, o femeie de 83 de ani, a aflat istoria căpitanului Epure de la răposatul său soț, care susținea că a fost martor ocular la cele întâmplate. „Aceasta este casa părintească a bărbatului meu, iar incidentul s-a întâmplat aici, nu departe. Pe atunci, bărbatul meu avea vreo opt ani și alerga și el, ca toți copiii, și a observat că au trecut rușii la noi, deși românii încă nu au reușit să se retragă. Soțul povestea că a venit un ofițer rus și l-a împușcat pe Ionel Epure. După care niște oameni păcătoși de la noi l-au aruncat într-un șanț și au început să-l dezbrace și trebuiau să se ducă să-l înmormânteze. Copiii, care au fost alungați de acolo, i-au pândit din curiozitate. Acei oameni i-au săpat groapa și l-au aruncat așa gol în ea. Văzând aceasta, o bătrână, care locuia lângă cimitir, a strigat să nu-i arunce țărână deasupra. S-a dus acasă, a luat o bucată de pânză și niște lumânări, a venit și i-a rugat pe oameni să-l înfășoare în acel material, după care i-a aprins lumânarea și l-a bocit, după cum se cuvine unui creștin”, povesteşte femeia.

Crucifixul a rezistat în faţa vremii şi a buldozerelor sovietice

Din 2009, Asociaţia „Monumentum”, condusă de Iulian Rusanovschi, se ocupă de restabilirea monumentelor din perioada interbelică. Despre monumentul ridicat în cinstea lui Ionel Epure, avocatul a aflat întâmplător. „În anul 2016, când mă documentam despre bustul Regelui Ferdinand I al României în satul Ţepilova, raionul Soroca, am aflat că și la Cosăuți s-a păstrat o parte dintr-un monument în amintirea căpitanului Epure. Atunci m-am deplasat la fața locului și am identificat acel crucifix sub gardul bisericii din Cosăuți și astfel am început o nouă documentare”, a specificat Iulian Rusanovschi.

Mai târziu, avocatul a aflat, din spusele localnicilor, că acest monument a fost ridicat în iulie 1942. Deşi această dată nu este confirmată de niciun document, Rusanovschi consideră că este una corectă, pentru că anume în acel an familia lui Ionel Epure a venit la Cosăuți pentru a-l deshuma și a-i transporta osemintele în România. „Unii oameni spun că aceste rămășițe au fost duse la Cluj, alții cred că la Buzău. Deocamdată n-am reușit să aflăm unde a fost reînhumat căpitanul, dar am pregătit niște demersuri pentru autoritățile acestor două orașe. Monumentul a fost realizat în piatră de Cosăuţi şi avea o înălţime de circa 3,50 m. A fost amplasat în mijlocul satului, fiind flancat de 12 piloni din piatră, uniţi între ei cu bare din lemn. Construcția avea forma unei troiţe, purtând în partea de sus o cunună de lauri sculptată în piatră”, a conchis preşedintele Asociaţiei „Monumentum”.

În 1944, după reinvadarea Basarabiei de către sovietici, monumentul a fost distrus, ca și multe altele, însă crucifixul din partea de sus a nimerit în pământ și a fost descoperit câteva decenii mai târziu de către profesorul Filip Iepure, om emerit al R. Moldova, care pe atunci era președinte al „sovietului sătesc”. „Nu sunt de baștină din Cosăuți, știam de la soție și de la localnici doar diferite legende despre căpitanul Epure. În anul 1976, făceam drumurile prin sat, iar buldozerele au dat de acest crucifix. Atunci încă nu știam că este vorba despre un monument, dar văzând că este o cruce, le-am spus muncitorilor s-o aducă în ograda bisericii pentru că nu se cade să stea aruncată. Și acolo, sub gardul bisericii, a stat până a venit dl Rusanovschi”, susţine Filip Iepure.

Poziţia autorităţilor locale faţă de restabilirea monumentului unui erou român

Astăzi, Iulian Rusanovschi nu prea vrea să vorbească despre incidentele, care au avut loc la Cosăuți după 23 mai 2018, când el a solicitat primăriei locale permisiunea de a remonta acest monument. Avocatul nu poartă pică nimănui şi crede că la mijloc au fost doar nişte diferențe de idei. „În urma discuțiilor purtate cu primarul, crucifixul urma să fie amplasat în fața muzeului din sat. După o serie de ezitări și după ce consilierii au cerut să le demonstrez faptul că Ionel Epure este moldovean și nu român, consiliul local Cosăuți a respins cererea de restabilire a monumentului, îndemnându-mă să instalez acest monument în altă localitate, unde trăiesc „oameni mai civilizați”, precizează Rusanovschi.

În schimb, consilierul comunist Valeriu Boicu are cu totul altă explicație. „Noi am respins cererea de amplasare a monumentului pe sectorul 109 în parc, deoarece dorim să atragem investiții și să renovăm parcul, să facem trotuar, terenuri de joacă pentru copii. Însă băiatul de la Chișinău nu a înțeles. Dacă el ar fi venit și ne-ar fi întrebat de ce-am respins-o, noi i-am fi explicat că avem loc doar lângă muzeu. Însă la noi cererea de a amplasa monumentul în fața muzeului nu a existat. Când domnul de la Chișinău a fost a doua oară, noi l-am trimis să vadă locul și, dacă-i convine, să vină cu o propunere, dar el nu a mai venit. După aceasta, înaintea Hramului satului, am fost informați că monumentul este deja amplasat în fața bisericii. Atunci singura reacție din partea consilierilor, inclusiv a mea, a fost indignarea că acest monument a fost amplasat fără a fi și noi informați. De aceea am refuzat să participăm la ceremonia de inaugurare”, a declarat Valeriu Boicu.

„Ridicăm monumente românilor, dar uităm de moldoveni”

Totuși, comunistul a recunoscut că a solicitat confirmarea faptului că Ionel Epure este moldovean și nu român, întrucât „noi ridicăm monumente rușilor, românilor și altora, dar uităm de moldoveni”.

La rândul său, Iulian Rusanovschi ne-a asigurat că a vrut să obțină permisiunea pentru a remonta monumentul căpitanului Epure oriunde pe teritoriul satului și nu a indicat un anumit loc. Și că, după ce Consiliul local a refuzat cererea sa, el a apelat la preotul din localitate. „La începutul lunii iulie, preotul paroh Iurie Stavița a fost de acord ca monumentul să fie instalat în curtea bisericii. Iar meșterul popular Vladislav Lozan și-a luat angajamentul de a lucra la restabilirea crucifixului în mod gratuit, a trebuit doar să cumpărăm piatra. În baza schiței de proiect, realizată de arhitectul Mihail Andrieș după o fotografie din 1942, la 21 iulie 2018, a fost încheiat contractul de antrepriză. Fragmentul existent al monumentului, crucea cu lauri, a fost transportat la atelierul sculptorului în vederea recondiționării, iar monumentul în sine avea să fie ridicat cu o înălțime de 3,81 m. De asemenea, am fost nevoit să renunț la ideea restabilirii prin reconstituire a pilonilor din jurul monumentului, deoarece curtea bisericii nu mai permitea acest lucru”, își amintește Rusanovschi.

„Supărarea trece, iar crucea rămâne”

Preotul Iurie Stavița a declarat pentru TIMPUL că a acceptat fără rezerve să amplaseze monumentul în curtea bisericii, întrucât n-a văzut o problemă în instalarea unei cruci. „Până la urmă, este un monument istoric, în memoria unui om care a făcut bine, nu este o lucrare negativă. După asta m-au sunat niște consilieri și mi-au cerut explicații. Atunci i-am întrebat: „Oare e mai bine ca acea cruce să stea sub gardul bisericii și să o urineze câinii, decât să fie ridicată sus, ca lumea să se închine? Consider că a fost o inițiativă bună. Eu mă tem de Dumnezeu, dar de oameni nu-mi este frică. Acum 16 ani, când am venit și am văzut crucea asta sub gard, am vrut să o restaurez, dar nu am avut resursele necesare. Așa că acei consilieri se pot supăra pe mine, că supărarea trece, iar crucea rămâne. Nu mă miră supărările lor, m-ar mira dacă ar face o faptă bună, de exemplu, un drum până la biserică sau cimitir, ca lumea să nu meargă prin glod până la genunchi”, a precizat preotul.

Amenințări cu demolarea

Epopeea acestui monument însă nu se sfârșește aici. Iulian Rusanovschi a fost nevoit să participe la ultima ședință a Consiliului local, din septembrie 2018, după ce a fost ridicat monumentul, deoarece existau amenințări din partea consilierilor că ar putea fi demolat crucifixul. „Consilierii m-au acuzat că nu am respectat autoritatea legislativ locală și nu i-am anunțat că instalez monumentul în fața bisericii, deoarece ei intenționau să-l amplaseze în curtea muzeului. Atunci le-am amintit că au respins inițiativa de a-l amplasa în fața muzeului, așa că l-am amplasat pe un teritoriu privat, unde nu este nevoie de aprobarea Consiliului local. Când a stat sub gardul bisericii zeci de ani, nimănui nu i-a păsat, iar acum, când Crucea lui Hristos a fost ridicată la loc de cinste, au năvălit toți împotriva ei. Le-am mai spus că, dacă vor să-l dea jos, s-o facă așa cum au făcut părinții și buneii lor”, a conchis Rusanovschi.

În același context, comunistul Valeriu Boicu a spus că nu-și amintește de o astfel de amenințare. „Atunci doar a fost chemat omul la fața locului și i s-au cerut explicații de ce noi am fost informați în ultimul moment. Interesant, dacă această amenințare ar fi existat, de ce nu a fost înfăptuită până în prezent?”, afirmă consilierul comunist.

În ciuda tuturor divergențelor, la 21 septembrie 2018, după dezvelire, monumentul a fost sfinţit de un sobor de preoți, condus de parohul Iurie Stavița şi preotul profesor Mircea Bejenaru din Suceava. La ceremonie, a participat și o gardă de onoare, formată din doi veterani ai războiului de la Nistru. Imnurile de stat ale R. Moldova şi României au fost intonate de orchestra din Soroca.

Monumentul din Cosăuți, în cinstea căpitanului Ionel Epure, este primul din cele patru, închinate grănicerilor căzuţi la Nistru, care vor fi refăcute de Asociaţia „Monumentum”.