Într-un editorial, Bildt se întreaba daca va funcționa în Donbas scenariul aplicat in urma cu 20 de ani, care a permis Croatiei sa readuca in componenta sa regiunea Slavonia de Est, ocupată de separatiștii sârbi?
Versiunea originală în limba engleză a articolului este publicata pe Project-syndicate.
„Atenţia Europei și a lumii este acum axată pe drama grecească, dar criza cheie din Europa de Est din aceasta cauza nu a dispărut. Ucraina rămâne parțial ocupata de separatiștii susținuti de Rusia. Și, în ciuda acordului de armistițiu Minsk-2, luptele continua zilnic”, scrie politicianul suedez.
Din februarie, când a fost semnat acordul Minsk-2, conflictul din Donbas dă clar de înţeles un lucru: Dacă Rusia este serios preocupata sa găseasca o soluție pentru oprirea razboiului, ea trebuie să sprijine ideea unei misiuni de menținere a păcii internaționale și a unei forțe de menținere a păcii.
O astfel de misiune ar putea începe refacerea regiunii, ar permite întoarcerea acasa a celor care au fugit pentru a scăpa de violență și va facilita reintegrarea bazinul Doneț în Ucraina.
Modelul pentru un astfel de scenariu exista deja.
Cu două decenii în urmă, comunitatea internațională a început etapa finala a acțiunii de mentinere a păcii în Bosnia. Dar în acel moment mai era încă în desfășurare conflictul prelungit din Croația, în special în regiunea Slavonia de Est, de la granița cu Serbia.
Ofensivele militare croate, dintre care prima a avut loc în luna mai 1995, iar a doua – la începutul lunii august, au permis sa scoata de sub controlul separatiștilor sârbi trei din cele patru sectoare ale regiunii.
Dar cea mai importanta zona – sectorul estic al Slavoniei de Est – a rămas sub controlul strict al sârbilor.
La fel cum acum acționează președintele rus Vladimir Putin în Ucraina, proceda atunci şi presedintele sârb Slobodan Milosevic, care insistat ca problema să fie rezolvată doar prin negocieri directe între guvernul croat și separatiștii pro-sarbi din Croația.
Realitatea, desigur, era că separatiștii erau complet dependenti de sprijinul politic, militar și economic al lui Milosevic. Și, în cele din urmă, Milosevic a fost de acord cu introducerea misiunii și forțelor ONU, iar sarcina lor a fost demilitarizarea regiunii și readucerea acesteia sub controlul Croației – după introducerea garantiilor necesare pentru populația sârbă.
Astăzi, despre această misiune UNTAES aproape că nimeni nu îşi mai amintește, dar nu pentru că ea a eșuat, ci din cauza succesului său.
Desigur, nu toate problemele din Slavonia de Est au fost rezolvate – nici în timpul misiunii, nici mulți ani mai târziu.
Dar de atunci în zona nu mai există conflict, în timp ce Croația și Serbia menţin relațiile bilaterale fructuoase.
Acest scenariu poate fi un model pentru zonele din Donbas controlate de separatiști. Desigur, dacă există voința politică.
Dar este cu adevarat interesat Kremlinul să recunoască suveranitatea ucraineana asupra Donbasului, și mai important, este interesat de relațiile bune cu Occidentul?
În acest moment, mă îndoiesc foarte mult.
Nu uitați că Rusia a sprijinit toate măsurile menite să escaladeze conflictul – inclusiv crearea de enclave separatiste. De fapt, se pare ca Putin este acum în așteptarea eșecului conducerii Ucrainei și divizarea Occidentului cu privire la problema ucraineană – pentru ca in Occident sa scada interesul pentru acest conflict.
Și odată ce acest lucru se întâmplă – Putin va fi gata de acțiune împotriva Ucrainei in vederea realizarii scopului sau.
Dar dacă guvernul ucrainean și Occidentul îşi mențin unitatea, Kremlinul poate începe să realizeze că enclavele din Donbas amenință în primul rând Rusia. În cele din urmă, realitatea dura este ca regiunile separatiste, în termeni economici, sunt în cădere liberă, iar societatea în aceste zone devine tot mai criminala.
Donbasul riscă să devină un „geamantan fără mâner” pe care nimeni sa nu vrea să-l care (sa-și asume responsabilitatea).
Și când acest lucru va deveni evident, rușii vor începe să studieze proiectul UNTAES.
Kremlinul trebuie să nu aiba alta alegere, trebuie să fie obligat să facă acest lucru.
Doctrina fostului șef al Departamentului de Stat SUA, Colin Powell, dacă strici, îl pastrezi (if you break it, you own it) se refera si la invazia lui Putin în Ucraina, precum și la acțiunile nereușite ale lui George Bush în Irak.
Desigur, există probleme foarte complexe, care trebuie să fie rezolvate înaintea trimiterii misiunii de menținere a păcii în Donbas. În primul rând, vorbim despre componenta misiunea în sine, mandatul și dacă va include trupele de menținere a păcii. Dar dacă există voință politică, aceste probleme pot fi rezolvate.
O astfel de misiune ar trebui să asigure punerea în aplicare efectivă a prevederilor politice ale Acordului Minsk-2.
Alegerile libere și corecte, cu participarea tuturor persoanelor strămutate și refugiate, nu pot avea loc fără o prezență internațională semnificativă în regiune.
Desigur, acum această idee pare a fi moarta. Dar la fel era percepută UNTAES în primele etape ale discuțiilor despre soarta Slavoniei de Est.
Regimul lui Milosevic comenta despre această inițiativă la fel cum acum răspunde Kremlinul. Dar mâine, realitatea poate fi diferită. Și acum, cu siguranță nu este prea devreme pentru a începe a lua în considerare aceste opțiuni care oferă nu doar gestionarea conflictelor, dar si soluția.
Această abordare poate funcționa, dar numai dacă ambele părți depun eforturi reale pentru a găsi soluționarea conflictului.
Acum suntem încă la această etapă.
Dar dacă Ucraina și Occidentul sunt hotărâți să blocheze toate acțiunile viitoare de destabilizare ale Rusiei, această zi ar putea veni. Și trebuie să fim pregătiți pentru asta.”, incheie Carl Bildt.
Sursa: paginaderusia.ro
