Doi bărbați au deschis ușile unui centru în care beneficiarele învață să fie mame. Au investit resurse proprii, au apelat la ajutorul prietenilor și cu multe donații din partea oamenilor de bună credință, au reușit să creeze un adăpost pentru femeile care trec printr-o perioadă de cumpănă. Acum, în instituție sunt trei mămici tinere și cinci copii. Ca să văd cum trăiesc și în ce măsură li s-a schimbat viața, am decis să le fac o vizită.

Era trecut de ora amiezii. Casa în care femeile și copiii lor își recapătă sensul vieții se află în dealul orășelului Durlești. Întâmplător sau nu, dar este unica locuință de culoare roz din zonă. Are două nivele și este înconjurată de un gard înalt. La poartă, ne-a întâmpinat, cu un zâmbet rușinos, una dintre beneficiare, care tocmai venea de la plimbare împreună cu cei doi copii ai săi.

În ogradă i-am cunoscut pe „părinții” proiectului social. Se numesc Andrei Gurghiș și Igor Plevschi. Ambii locuiesc în Chișinău, sunt căsătoriți și au copii. M-au invitat respectuos în interior și s-au oferit să-mi facă o excursie. Casa o închiriază și au luat-o în primire absolut goală.

Andrei Gurghiș (stânga) și Igor Plevschi, inițiatorii proiectului

Mobilierul, tehnica și florile decorative le-au obținut prin donații. Produsele alimentare, dar și cele de igienă, pentru beneficiare, la fel sunt oferite de către persoanele care au auzit de existența acestui centru. Plata pentru chirie și servicii comunale este și ea asigurată din suportul oferit de oamenii simpli. În forma actuală, instituția activează mai bine de jumătate de an și este deschisă pentru toți cei care s-au pomenit într-o situație precară – prioritate însă au totuși mamele cu copii mici.

Alungată din casă în pragul iernii, împreună cu doi copii

Una dintre cele trei beneficiare, care se află în prezent în centru, este Maria, care anterior locuia în același sector. Ea a venit aici acum mai bine de trei luni, însoțită de doi copii. Băiatul, Dumitru, are cinci ani, iar mezina Ionela, are doar șapte luni. Femeia povestește că a avut mai multe neînțelegeri în familie, în special cu soacra, iar aceasta a dat-o afară din casă în pragul iernii. „Mi-a zis să-mi iau copiii și s-o apuc unde mă duc ochi. Soțul nu a scos nici măcar o vorbă. După aceea am nimerit în spital cu fetița pentru că avea bronșită. Acolo, o doamnă a aflat despre cazul meu, mi-a zis că o să publice istoria pe Facebook și poate cineva o să mă ajute. Cu o zi înainte de a ieși din spital, m-a sunat un domn de la acest centru și mi-a zis că pot veni aici”, își amintește tânăra mămică.

În perioada iernii, femeia a încercat de mai multe ori să discute constructiv cu tatăl copiilor, dar negocierile nu au dat niciun rezultat, iar comunicarea practic s-a întrerupt. Acum zice că așteaptă să se facă timpul mai bun și va merge la țară, în raionul Drochia, unde locuiesc părinții ei. Totodată, susține că va încerca singură să-și crească băiatul și fetița, dar conștientizează că va întâmpina multe greutăți în prima perioadă, până Ionela va putea merge la grădiniță. Ea a învățat la o școală profesională de tencuitor-zidar. Chiar dacă nu a reușit până acum să activeze în domeniu, susține că nu-i este frică de muncă și că își va reaminti repede totul.

Maria, împreună cu feciorul Dumitru și fiica Ionela

În centru spune că se simte ca într-o familie mare și are toate condițiile pentru a-și îngriji copiii, însă este conștientă că nu va putea sta aici toată viața. Vorbește cu recunoștință la adresa celor care i-au oferit suport într-o perioadă extrem de dificilă din viață și îndeamnă femeile, care trec prin situații similare, să fie puternice și să gândească pozitiv pentru că soluții sunt mereu.

„Sunt fericită pentru fetiță, aici are tot ce-i trebuie unui copil”

O altă beneficiară a centrului este Tatiana, o tânără de 23 de ani, pe care am întâlnit-o într-o cameră luminoasă, situată la etajul doi. Era acolo împreună cu fiica ei, Xenia. Un boț de om, de cinci luni, care zâmbea în permanență. Au ajuns aici din cauza dificultăților financiare. „Soțul are datorii mari la bancă și a fost nevoit să ne lase o perioadă. Uneori vine aici ca să ne viziteze, dar deocamdată nu putem fi toți împreună. Avem și probleme cu locuința. Când totul era în regulă, închiriam un apartament, dar acum nu ne permitem nici măcar asta. Mă bucur că am ajuns aici și putem trăi în condiții decente, mai mult sunt fericită pentru fetiță, că are tot ce-i trebuie unui copil. Nici nu știu ce aș fi făcut dacă nu era acest centru. Toți ne ajută foarte mult. Ne dau lucrurile de care avem nevoie și ne asigură cu mâncare. Foarte rar întâlnești la noi persoane cu o inimă atât de mare”, mărturisește Tatiana.

Interlocutoarea mea spune că programul zilei este destul de aglomerat, dar benefic atât pentru mămici, cât și pentru copii. Dimineața gătesc micul dejun. După aceasta ies la plimbare prin zonă. Ulterior toate sunt implicate în diferite activități educative. În această perioadă confecționează mărțișoare. În timpul zilei pregătesc mâncare, fac curățenie, iar seara privesc televizorul și urmăresc știrile. „Cel mai mult îmi doresc să refacem familia și să rezolvăm problemele financiare. Vreau să fiu alături de soț, iar Xiușa să crească alături de tată și de mamă”, a comunicat femeia.

Tatiana și fica ei Xenia

Tatiana a terminat zece clase și nu a mai avut posibilitatea să-și continue studiile, respectiv nu are o profesie. Recunoaște însă că încă speră să deprindă o meserie profesională, ca să-și poată găsi mai ușor un loc de muncă.

A cerșit șase ani, ultimii dintre ei cu cei mici în brațe

Acum două săptămâni, în casa roz a ajuns și Maria C. împreună cu cei doi copii ai săi. Dan are trei ani și jumătate, iar Lenuța urmează în curând să împlinească un an. Femeia este de baștină dintr-o localitate din raionul Fălești, dar în ultima perioadă a locuit în Chișinău. Șase ani a trăit din banii pe care-i făcea de pe urma cerșitului pe străzile Capitalei. În ultima perioadă ieșea la „serviciu” chiar cu cei mici în brațe. „Am ajuns în așa stare pentru că soțul a insistat. Mereu mă amenința că o să-mi ia copiii și am suportat cât am putut. Mă temeam să-i spun ceva. Nu aveam pe nimeni care să mă apere sau să spună un cuvânt pentru mine. La un moment dat am înțeles că nu se mai poate așa. Copiii cresc și nu aș vrea să stăm toți pe drumuri cu mâna întinsă. O cunoscută m-a ajutat să ajung la acest centru. Până atunci, am bătut la ușă la mai multe organizații care ajută femeile, dar nu mai aveau locuri”, își amintește făleșteanca.

Părinții Mariei C. au decedat, iar fratele și sora nu mai doresc să păstreze legătura cu ea. Soțul nu știe unde se adăpostește în prezent, dar ea nici nu are de gând să-i spună. Zice că s-au văzut zilele trecute în oraș și ea l-a prevenit că dacă nu o va lăsa în pace, să-și crească liniștită copiii, îl va da în judecată și va povesti despre tot calvarul pe care l-a trăit împreună cu el. „Se teme foarte tare de poliție și nu mă mai amenință”, mărturisește femeia.

Dan, băiatul cel mare nu era la centru în ziua în care am mers în vizită. Împreună cu rudele el a mers la Grădina Zoologică. Maria spune că măcar în acest mod copilul se poate bucura de cele mai frumoase momente ale copilăriei. Până acum el nu a văzut nimic altceva decât cum, zile în șir, mama sa stătea cu mâna întinsă la diferite intersecții din Chișinău.

Maria C. alături de fiica Lenuța

În timpul discuției noastre, Lenuța, mezina familiei, se ținea copăcel de masa amplasată în holul casei și încerca să facă primii ei pași din viață. Fiecare mișcare izbutită era însoțită și de câteva sunete într-o limbă neclară, păsărească. Cea care i-a dat viață se întreba retoric care vor fi oare primele cuvinte pe care le va rosti fiica ei. Îi este frică să nu-i urmeze calea și chiar dacă nu are studii, spune cu mâna pe inimă că va depune tot efortul ca să le asigure copiilor o viață mai bună. „Am simțit diferența chiar a doua zi de când am ajuns la centru. Nu m-am mai trezit stresată și cu teama că iată, iată va veni cineva și ne va alunga în stradă să cerșim. E o stare de liniște. Aici sunt condițiile necesare pentru copii, iar pentru mine acum asta contează cel mai mult”, recunoaște beneficiara.

În următoarele zile Maria C. are ședință de judecată pentru că a practicat cerșitul și a implicat minori. Speră ca situația să se rezolve și să înceapă viața de la capăt. Nu este sigură de multe lucruri, dar în schimb susține cu fermitate că nu va reveni în stradă să stea cu mâna întinsă. Știe că sunt instituții și oameni care o pot ajuta în momentele cele mai grele.

„E mai ușor să scape de copii, decât să învețe să-i crească”

Andrei Gurghiș, unul dintre cei care a stat la baza implementării acestei inițiative și pe ai cărui umeri este cea mai mare responsabilitate, spune că ideea de a pune pe roate un astfel de proiect nu este nouă și se coace în mintea sa din 2014. Temelia însă a reușit să o clădească abia în a doua jumătate a anului 2016, în august. El spune că a văzut astfel de exemple în străinătate, în special în Polonia și Ucraina, unde chiar a și efectuat câteva vizite de studiu.

Andrei Gurghiș

„La noi, pentru mulți e mai ușor să scape de copii, decât să învețe să-i crească. Am înțeles că aceasta este într-adevăr o problemă și am decis să acționăm. Am făcut schimb de experiență cu multe organizații care deja lucrează de mai mult timp în domeniu, în special fundații de caritate. Ca să începem totul nu am căutat finanțări sau tot felul de granturi, am pornit totul ca o inițiativă privată. În primul rând am atras atenția societății asupra faptului că mulți părinți își abandonează copiii sau îi cresc în condiții mizere. Din donații am reușit să asigurăm beneficiarelor condiții bune de trai. Sunt unele persoane care ne ajută periodic, practic în fiecare lună, dar vor să fie anonimi, nici nu știm cum se numesc. Întreabă de ce avem nevoie, noi le scriem lista, iar ei cumpără totul”, povestește bărbatul.

Inițiatorul proiectului spune că în prezent nu există o anumită procedură de selecție a beneficiarilor. Ei încearcă să-i ajute pe toți cei care se adresează. Problema e că în casă pot trăi simultan maximum opt beneficiari. Despre acest centru cunosc și alte instituții similare, dar și autoritățile, iar multe persoane ajung aici pe aceste două căi. „Noi le oferim acoperiș deasupra capului și le ajutăm să-și rezolve problemele pe care le au, fie neînțelegerile cu rudele, fie să-și găsească un loc de muncă. Destul de frecvent organizăm traininguri, unde specialiștii le instruiesc cum să îngrijească de copii și vin cu diferite sfaturi, inclusiv cum să câștige și să cheltuiască în mod corect banii”, a conchis Andrei Gurghiș, menționând că deocamdată este mulțumit de rezultat.

„Soțiile noastre vin aici și împărtășesc experiența lor cu beneficiarele”

Cel de-al doilea părinte al proiectului este Igor Plevschi – preot catolic, care oferă suport moral beneficiarelor inclusiv ajută în ceea ce privește logistica. Potrivit lui, inițiativa nu ar fi fost posibilă fără implicarea tuturor prietenilor, dar și a oamenilor simpli, care au fost foarte receptivi. „Prima perioadă ne-a ajutat să achităm chiria cineva din Polonia, iar ulterior deja au aflat despre noi oameni din toată țara și veneau cu diferite ajutoare. Acum soțiile noastre vin aici și împărtășesc experiența cu beneficiarele. Tot ele discută cu cei care vor să ofere suport și gestionează paginile pe rețelele de socializare”, spune bărbatul.

Igor Plevschi 

Preotul susține că rolul acestui proiect social este de a determina cuplurile să aducă pe lume copii, să-i crească și să-i educe corect. În jumătate de an, de când și-a început activitatea, centrul a adăpostit nouă beneficiare, care fie erau însărcinate, fie deja aveau unul sau doi copii. Multe dintre ele deja și-au refăcut viața.

În casă sunt stabilite și anumite reguli, valabile pentru toate femeile. Curățenia și responsabilitatea sunt prioritare, iar dacă nu sunt respectate, ele primesc sarcini suplimentare.

Andrei și Igor speră să ajungă la etapa când proiectul va putea fi extins, ca în centru să poată fi adăpostite mai multe persoane. Totodată, ei își doresc să lărgească spectrul de servicii, iar pe termen scurt ar vrea să găsească un medic voluntar care ar putea să vină câteva ore pe săptămână să consulte gratuit beneficiarele și copiii acestora. În prezent, preocuparea lor cea mai mare este incertitudinea și instabilitatea lunară. Mereu sunt dependenți de donații. Ei îndeamnă oamenii, care consideră că scopul acestei inițiative este benefic, să se implice și să ajute cu ce consideră de cuviință.

Casa unde locuiesc beneficiarele și copiii lor

Cheltuielile cele mai mari ale „Casei unde înveți să fii mamă” sunt pentru plata chiriei – 300 de euro lunar și achitarea serviciilor comunale – circa 4 mii de lei, timp de 30 de zile. Pentru că se află în acest centru, femeile nu plătesc niciun ban. Aici li se pun la dispoziție produse alimentare, de igienă și tot necesarul pentru copii. Inițiatorii proiectului nu le lasă să se complacă în starea de victime și mereu le îndeamnă să întreprindă anumite acțiuni ca să-și rezolve problemele, inclusiv oferindu-le suport logistic.