Castrarea chimică inclusă în lege

Castrarea chimică va constitui, din 1 iulie 2012, în RM un mecanism legal de pedepsire a violatorilor. Vestea a venit ca un fulger peste societate care n-a reuşit să înţeleagă dacă e bine sau e rău, iar apărătorii drepturilor omului au sărit în ajutorul celor ce riscă, după comiterea unui viol, să fie „operaţi” ca să-şi inhibe pentru totdeauna astfel de porniri. Pe de altă parte, minorii continuă să fie victimele turismului sexual din RM şi a autorităţilor care rareori reuşesc să pedepsească pe cineva. Din experienţa celor mai recente cazuri, violatorii copiilor moldoveni au plecat fără să întâmpine vreo dificultate înapoi în ţările de unde proveneau.

„De două decenii, Republica Moldova este unul dintre statele-ţintă pentru turismul sexual”, scrie un portal de ştiri american. „Prin combinaţia de sărăcie şi de slabă guvernare, RM este deosebit de vulnerabilă la acest tip de exploatare. În afară de faptul că este cea mai săracă ţară din Europa, turismul sexual ia amploare şi prin regiunea separatistă transnistreană a RM, care este, de facto, un paradis pentru traficul de persoane de toate tipurile”, mai scrie sursa citată.

În timp ce RM este văzută din afară ca un rai al pedofililor şi al violatorilor, Codul Penal prevede o pedeapsă mult prea blândă pentru astfel de infracţiuni – cinci ani de detenţie, motiv care încurajează „exodul” masiv în ţara noastră de aşa-zişi „prieteni ai copiilor” cu bani mulţi şi dornici de dragoste. Pe neaşteptate însă am fost surprinşi de un proiect de lege, care prevede expres că cei care atentează la inviolabilitatea sexuală a unei persoane ar putea fi pedepsiţi prin castrare chimică. Proiectul de lege a suferit modificări neînsemnate fiind aprobat în a doua lectură. Legea va intra în vigoare din această vară. Deputatul Valeriu Munteanu, autorul proiectului, argumentează necesitatea implementării acestei legi prin exemple care atestă creşterea numărului de infracţiuni cu caracter sexual în care sunt implicaţii copiii. „În ultimii cinci ani (perioadă supusă verificării), conform datelor MAI, 15 persoane au fost trase la răspundere penală în mod repetat pentru săvârşirea infracţiunilor în sfera vieţii sexuale, îndreptate împotriva minorilor. Chiar dacă Codul Penal al RM conţine pedepse aparent suficiente pentru aceste infracţiuni, studiul pedepselor efectiv aplicate în ultimii cinci ani pentru infracţiunile cu caracter sexual sunt vădit insuficiente pentru a contribui la dezrădăcinarea acestui fenomen. Numeroase cauze sunt pur şi simplu clasate, în aceste condiţii violatorii se întorc în mediul lor obişnuit, într-un termen care nu depăşeşte doi ani. De cele mai multe ori aceştia recidivează”. Deputatul argumenta, de asemenea, necesitatea unei astfel de pedepse care ar ţine departe „monştrii transnaţionali” de copiii noştri.

Legea care intră în vigoare din 1 iulie 2012 prevede pentru abuzul sexual asupra copiilor în vârstă de până la 15 ani castrarea chimică obligatorie. Procedura va fi efectuată în ultimele trei luni de detenţie, pentru a preveni unele erori judiciare. Legea mai prevede ca persoanele care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală ce atentează la inviolabilitatea sexuală a altei persoane, inclusiv a minorilor, să fie castrate chimic, prin decizia instanţei de judecată. Castrarea chimică va fi realizată de instituţiile penitenciare, de comun cu instituţiile medicale. Potrivit autorului proiectului, măsura este necesară întrucât „studiile realizate de către instituţiile de profil au demonstrat că indiferent de prezenţa sau absenţa unui tratament obligatoriu, re-comiterea unei infracţiuni de pedofilie are loc în intervalul de doi ani după eliberarea din detenţie”.

Fără a răspunde la întrebarea „cum să ne apărăm, totuşi, copiii?”, o parte a societăţii a condamnat vehement măsura de castrare a celor condamnaţi pentru viol. Castrarea chimică a trezit nemulţumiri şi printre rândurile apărătorilor drepturilor omului imediat după adoptarea acesteia. „Prin adoptarea modificărilor respective, legiuitorii au subminat dreptul de bază la inviolabilitatea fizică şi psihică, adică dreptul de a nu fi torturat sau maltratat sub nicio formă. Acordurile internaţionale din domeniul drepturilor omului interzic expres aplicarea torturii şi a tratamentelor inumane sau degradante”, se conţinea într-o declaraţie a organizaţiei Amnesty International Moldova.

Pe de altă parte, psihologii şi apărătorii drepturilor copiilor spun că e bine că statul „s-a trezit”, a conştientizat că problema există, dar modificările sunt mai degrabă bazate pe emoţii, iar RM nu este „un teren potrivit” pentru asemenea măsuri. „Ca intenţie, este una destul de pozitivă. Acest lucru înseamnă că statul s-a maturizat şi caută soluţii. Consider, însă, că este o lege bazată pe emoţii. Este necesar să se facă diferenţa între un pedofil, care suferă de o deviere psihică şi care de cele mai multe ori recidivează, şi un violator, care a comis fapta din diverse motive sociale – experienţă similară în copilărie, probleme sociale, alcoolism. Aceste persoane au nevoie de reabilitare psihologică. Nu este corect să le fie impusă castrarea chimică”, este de părere preşedinta Centrului Naţional pentru Prevenirea Abuzului faţă de Copii (CNPAC), Daniela Sâmboteanu. Totodată, consideră ea, există alte metode care ar putea fi destul de eficiente în combaterea infracţionalităţii de tip sexual. „RM mai are încă mult de lucru pentru a fi în măsură să implementeze măsuri legale atât de radicale, fără a pune în pericol libertatea şi integritatea unor oameni nevinovaţi. Ar fi fost mai eficient dacă se majora termenul de detenţie sau se anula posibilitatea de amnistiere. Este inexplicabil cum un violator poate ieşi la libertate, abia după un an sau doi de detenţie prin amnistiere”.

Nemulţumirile faţă de schimbările operate în Codul Penal par să nu ţină doar de conţinut. „Fiind un subiect atât de sensibil, este aproape inexplicabil de ce proiectul nu a fost supus dezbaterilor publice, astfel ca societatea întreagă să poată să-şi expună opinia”, este de părere Mariana Ianachevici, vicepreşedinta Asociaţiei obşteşti „AVE COPIII” în Moldova, preşedinta Alianţei ONG-urilor active în domeniul protecţiei sociale a copilului şi familiei. „Ca reprezentant al societăţii civile, pot spune că este un exemplu de obrăznicie crasă şi formalism în procesul politicilor publice. Procesul de consultare a opiniei publice lipseşte cu desăvârşire. Această lege mi-a trezit mai multe întrebări decât răspunsuri. Într-o ţară unde totul se cumpără şi se vinde, mă întreb dacă vor fi pedepsiţi cu adevărat cei care o merită şi dacă nu vor fi supuşi acestei proceduri oameni nevinovaţi. O justiţie coruptă nu poate da astfel de aprecieri. Mă întreb: cine va realiza procedura de castrare, la modul concret, de unde va fi procurată substanţa respectivă, din care bani, cine va monitoriza procesul de achiziţie etc.?”.

Chiar dacă au fost criticate dur schimbările din Codul Penal, operate recent prin implementarea castrării chimice, ca măsură de reprimare a fenomenului pedofiliei şi a infracţionalităţii de ordin sexual în RM, nu s-a venit până acum cu nicio propunere care să apere şi drepturile copiilor, care rămân a fi protejaţi în măsura în care statul este capabil să o facă. Dar din câte cunoaştem, statul are mari restanţe în acest sens…

Castrarea chimica se aplica în Rusia (care a adoptat în octombrie 2011 o lege similară), Germania, Suedia, Danemarca, SUA sau Cehia, ţară în care pedofilii sunt castraţi chirurgical. În Polonia procedura a fost legalizată în septembrie 2009, lipsind caracterul benevol al acestei măsuri, decizia finală privind aplicarea acestei sancţiuni fiind luată de către instanţa de judecată, cu cel puţin şase luni înainte de a fi eliberat din penitenciar, iar în cazul victimelor violurilor în vârstă de până la 15 ani castrarea chimică a făptuitorului este obligatorie. Autorităţile din Marea Britanie au oferit pedofililor posibilitatea să recurgă la o astfel de procedură, măsura neavând un caracter obligatoriu, iar Spania intenţionează să introducă sterilizarea chimică, după ce, din neglijenţa unui judecător, un violator a rămas în libertate şi a ucis un copil. Şi în Franţa se află în dezbatere un proiect similar, propus încă din anul 2009, preşedintele francez fiind recunoscut drept un susţinător al acestui proiect legislativ.

Potrivit statisticilor, spre exemplu, în Germania, în urma castrării chimice benevole a persoanelor care au comis violuri în privinţa minorilor, recidiva privind violul s-a redus de la 84% la 3%.

Castrarea chimică este reversibilă şi constă în administrarea unor medicamente ce reduc nivelul testosteronului, inhibând astfel dorinţele sexuale. Drept urmare, este redus libidoul şi dispar fanteziile deviante ce duc la abuzul minorilor. Există şi unele efecte secundare, respectiv îngrăşare, pierderea masei osoase şi musculare, dispariţia părului de pe corp.