Cât de utile sunt pentru moldoveni pașapoartele biometrice?

Republica Moldova este primul stat ex-sovietic care a beneficiat de liberalizarea vizelor pentru Uniunea Europeană. Din 28 aprilie 2014, după aproape patru ani de negocieri cu Bruxelles-ul, UE a făcut această concesie Republicii Moldova, care era prezentată ca „povestea de succes” a Parteneriatului Estic. Măsura a venit cu puțin timp înainte de semnarea Acordului de Asociere cu UE, dar și în an electoral, înainte de alegerile parlamentare din noiembrie. Unii experți sunt de părere că, prin această decizie, Bruxelles-ul a dorit să gireze guvernul condus la acea vreme de Iurie Leancă în fața alegătorilor moldoveni. Rezultatul scrutinului a arătat însă că măsura nu a fost una suficientă.

Numărul solicitanților de pașapoarte biometrice a crescut cu aproape 80% într-un an

Totuși, numărul doritorilor de a călători în UE în baza pașapoartelor biometrice a crescut brusc după anunțarea acestei decizii. Astfel, pe parcursul ultimelor 12 luni, Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” a eliberat 439.178 de paşapoarte biometrice, inclusiv 5.788 pentru locuitorii din stânga Nistrului. Numărul solicitanților a crescut, într-un an, cu 78%. De asemenea, a sporit cu 63% numărul locuitorilor din regiunea transnistreană care au primit pașapoarte biometrice moldovenești.

În anul precedent, în intervalul 1 aprilie 2013 – 31 martie 2014 au fost eliberate 246.518 de paşapoarte, dintre care 3.549 pentru cetățeni din regiunea transnistreană.

„Venim senini la aeroport cu pașaportul biometric”

La ora 10.00, pe Aeroportul Chișinău are loc înregistrarea pasagerilor care vor zbura la Paris și Roma. Spre aeroporturile Domodedovo și Șeremietevo din Moscova de la Chișinău zboară toată ziua avioane, așa că mereu este anunțată vreo cursă ce urmează să decoleze. Din discuțiile cu pasagerii, am aflat că, pentru unii, ridicarea vizelor a însemnat eliberarea de o mare povară, în timp ce mulți au rămas impasibili.
Valentina, o doamnă de 66 de ani din Edineț, povestește că o dată pe an își vizitează fiica stabilită în Franța. Până la eliminarea vizelor, era nevoită să bată de mai multe ori drumul la Chișinău, să aștepte ore întregi la coadă la Ambasada Ungariei, care, o vreme, a fost singura misiune diplomatică din Chișinău ce acorda vize doritorilor de a merge în spațiul Schengen.

„Acum nu mai trebuie să ne prezentăm din timp la vreo ambasadă cu teancuri de acte, hârtii, pentru a solicita viza Schengen, apoi să așteptăm cu emoție răspunsul. În ziua zborului, venim senini la aeroport cu pașaportul biometric”, spune Valentina.
De data aceasta, la Paris pleacă soțul ei, care va sta acolo timp de două săptămâni cu nepoții aflați în vacanță.

…dar avem și altele

Veronica Drăgănel, de 22 de ani, merge și ea la Paris, unde studiază medicina la prestigioasa universitate Sorbona, dar spune că n-are nevoie de pașaport biometric. Ea călătorește în baza pașaportului românesc.

La întrebarea cât de integrat se simte un student din Republica Moldova în societatea multiculturală de la Sorbona, tânăra spune că aproape șase luni n-a putut scăpa de un fior de timiditate ori de câte ori intra în clădirea Universității Paris 1 Panthéon-Sorbonne. Acum se simte egală cu ceilalți studenți, întrucât asimilează împreună aceleași cunoștințe.

Vasile, de 45 de ani, consideră că liberalizarea vizelor este o măsură bună pentru populație. „Dar dacă ne-ar elibera de corupție ar fi și mai bine”, a spus Vasile, care zboară la Roma fără pașaport biometric, fiind deținătorul unui permis de ședere eliberat de autoritățile italiene.
Aliona Talpă, de 20 de ani, spune că a folosit o singură dată pașaportul biometric pentru a pleca din țară. Ea consideră că unui cetățean moldovean îi este util acest document în măsura în care are bani să meargă în Uniunea Europeană.

„Cei care nu au bani nu au ce căuta în Europa. Care-i rostul pașaportului, dacă nu-ți permiți să călătorești?”, se întreabă tânăra.
Ea relatează că a mers o singură dată la Roma, dar nu ca turist, ci pentru a munci. „Am lucrat timp de trei luni la un hotel, în baza unui contract de muncă. A fost în perioada vacanței, dar acum nu m-aș mai întoarce acolo”, spune Aliona Talpă.

Liuba Karavai, 71 de ani, adoptă o atitudine mai radicală: „N-am mers niciodată în Uniunea Europeană și nici nu-mi doresc să merg. Călătoresc doar în Rusia. Atât. Acolo mi-s copiii. Am o fiică la Moscova, una la Sankt-Petersburg și un fiu în Belgorod. S-au născut în Republica Moldova, dar în anii 90 au plecat în Rusia. Peste doi ani voi pleca și eu în Rusia, iar, între timp, voi obține cetățenia”, spune femeia.
Raisa, de 50 de ani, deține atât cetățenia Republicii Moldova, cât și pe cea a Bulgariei, stat care beneficiază de regim liberalizat de vize din 2002, ca și România. „De vreo zece ani circul liber. Nici nu mi-am pus problema pașaportului biometric”, afirmă ea.

Cei plecați asigură 20% din PIB

Amintim că cetățenii din Republica Moldova pot călători fără vize pe un termen de 90 de zile, pe parcursul a șase luni în toate statele membre ale UE, cu excepția Marii Britanii și a Irlandei, precum și în statele membre Schengen care nu fac parte din UE – Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein. Pot beneficia de acest regim doar deținătorii pașapoartelor biometrice. Aceștia însă nu au drept de muncă, studii și reîntregirea familiei.

În prezent, din cei aproximativ 2,5 milioane de cetățeni moldoveni care dețin pașapoarte, aproximativ un milion dețin deja pașapoarte biometrice. Poliția de Frontieră a precizat că, după eliminarea vizelor, 388.805 cetățenii s-au deplasat în comunitatea europeană traversând punctele de frontieră cu România sau pe la Aeroportul din Chișinău. De asemenea, unui număr de 401 cetățeni le-a fost interzisă intrarea în UE, dintre care 323 nu îndeplineau condițiile de acces în spațiul comunitar, iar 78 aveau interdicții pentru că încălcaseră anterior legislația europeană. În plus, 178 de cetățeni moldoveni au fost deportați în ultimul an din statele Uniunii Europene.

Cetățenii Republicii Moldova au început să plece în masă peste hotare în 1997-1998 şi au continuat să părăsească țara în număr mare până în 2007. O bună parte au muncit sau continuă că muncească la negru, dar mulți – cu precădere cei care lucrează în Italia sau Portugalia – au reușit să obțină premise de ședere pe teritoriul acestui stat. De aceea, liberalizarea vizelor în 2014 nu a generat un val masiv de emigrări.

Potrivit Băncii Naționale a Moldovei, cetățenii noștri care muncesc în străinătate au trimis în țară, în 2014, suma de 1 miliard 612 milioane de dolari. În condițiile în care produsul intern brut a fost de aproximativ 8,1 miliarde de dolari, rezultă că muncitorii din străinătate asigură aproape a cincea parte din PIB-ul Republicii Moldova.