Nu este o temă specifică doar spaţiului românesc. O veţi întâlni şi la ruşi, şi la portughezi, şi la irlandezi sau danezi. Profesorul Bogdan Murgescu, în volumul său „România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)”, despre care am început să scriu în numărul precedent, analizează cauzele acestor decalaje pe o perioadă mai lungă de timp şi face comparaţie cu alte ţări. Cauzele rămânerii în urmă – a „înapoierii” cum se mai spune – variază de la o epocă istorică la alta.
România, ca multe alte ţări, nu a reuşit să ţină pasul cu performanţa extraordinară a unui grup restrâns de state. Care sunt cauzele? Voi prezenta doar una dintre cele câteva cauze majore ale încetinirii dezvoltării noastre, pe care le identifică istoricul român. O vom numi convenţional „Egoismul elitelor”. Deci, de vină nu este nici poziţia geografică, nici religia (cu toate că şi ele au un rol), ci modul de funcţionare al elitelor noastre. „Elite” sunt numite aici grupurile sociale si profesionale care participă la exercitarea puterii, la guvernarea societăţii în punctele ei cheie. Aceste grupuri, care ar fi trebuit să joace rolul de avangardă a schimbării, a dinamizării şi dezvoltării statului, au avut, în cazul nostru, rolul de frână. Când vorbim de elite, susţine profesorul Murgescu, sunt mai multe aspecte de analizat. Avem, pe de o parte, o problemă de segmentare a câmpului elitelor sociale, profesionale, politice şi economice şi de lipsă de comunicare şi colaborare între diversele segmente. Pe de altă parte, avem probleme grave care ţin de felul de selectare a elitelor, de modalităţile de validare a poziţiilor acestora, dar şi de felul de integrare funcţională a lor în ansamblul societăţii. În diverse perioade istorice, indiferent dacă vorbim de secolul XIX, interbelic, comunism sau postcomunism, elitele noastre sunt mânate de un egoism social. Membrii elitelor caută să-şi clădească „salvarea” intereselor individuale sau de microgrup fără să le pese de măsurile economice sau politicile ce ar putea să asigure prosperitate şi coerenţă societăţii în ansamblul său. La noi, elitele în loc să fie un factor de coeziune şi de avansare socială, sunt un factor de blocare. Şi mai simplu spus: faptul că elitele, un mic grup social, s-au concentrat pe propriile interese şi au pus monopol pe mai toate resursele (sociale, economice, politice) unei societăţi a dus la blocarea dezvoltării societăţii respective.
La întrebarea punctuală dacă mentalitatea clasei conducătoare româneşti (în principatele române, dar şi în Basarabia) a fost principala frână în dezvoltarea societăţii de-a lungul timpului, profesorul Murgescu răspunde simplu: Braudel spunea ca mentalităţile sunt închisori ale duratei lungi. Nu aş singulariza doar o mentalitate. Nici măcar nu ştiu daca stilul patriarhal a fost singura piedică sau cea mai importantă. Aş vorbi mai degrabă despre „nesimţirea socială” a elitelor.
