Or, una este când dificultatea receptării este determinată de tematica și terminologia specifică unei discipline, și cu totul alta este când textul are o tematică pe deplin accesibilă, dar este scris într-o manieră bombastică, cu fraze lungi și cu structuri întortocheate, care creează doar iluzia de mare complexitate academică.
Există pentru asemenea forme și o caracterizare specifică, mai puțin vehiculată la noi, este vorba de PREȚIOZITATE. Termenul nu are nimic în comun cu cuvântul „prețios”, ba din contra, este un fel de antonim al acestuia. PREȚIOZITÁTE s.f. înseamnă Stil căutat, artificial, afectat; cultivare excesivă a exprimării rafinate, grațioase, sofisticate sau pedante; afectare, înfumurare.
Ca mostră poate servi un articol intitulat Mesajul electronic, generaţia twitter şi competenţa de scriere, publicat în volumul de materiale ale unui simpozion consacrat noilor tehnologii informaţionale, aplicate în domeniul educaţiei, din care am încercat să aflăm cum se pot forma aceste mult râvnite competenţe. Articolul ne oferă însă doar multiple mostre de efort evident pentru elaborarea unor fraze cât mai sofisticate şi de utilizare nejustificată şi incorectă a unor cuvinte. Citim că „Tehnologiile comunicaţionale accelerează viaţa, o face mult mai rapidă, mult mai îndelungată – spun optimiştii, pe când scepticii vor constrânge idealurile aparatelor electronice la un clasicism care nu-şi justifică existenţa – precum acela, că dispare elementul romantic al vieţii, or lunile de aşteptare a unei scrisori, spre exemplu, întăreau sentimentele, iar dorinţa de a revedea destinatarul se împletea cu lacrimi, cu dor, cu jale – toate acestea conturând o înaltă preţuire umană”.
Acest efort se soldează cu o frază mult prea lungă, conţinând îmbinări de cuvinte confuze – vor constrânge (poate: vor restrânge?) idealurile aparatelor electronice la un classicism; conturând o înaltă prețuire umană – și cu un dezacord gramatical: tehnologiile accelerează viața, o face (corect: o fac) mult mai rapidă, în continuare „acest lucru ducând la o altă problemă care ar putea suferi din motivul unor mofturi umane”, doar că trebuie să ne întrebăm cum poate suferi o problemă.
Se propune şi o grilă de evaluare, care să ajute la aprecierea corectitudinii exprimării din care aflăm cum se depunctează elevul când: „omite 2-3 greșeli în exprimare”, iar la ortografie „omite 2-3 greșeli ortografice”, autoarea făcând o gravă confuzie între a omite: A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea și a comite (greșeli, fapte reprobabile) A face să aibă loc; a transpune în fapt; a săvârși. Este evident că greșelile se comit, se fac, iar nu se omit.
Concluzia acestei „exegeze” este pe potriva întregului amalgam lingvistic din text: „Cadrele didactice urmează a fi pregătiţi adecvat către implementare fără anumite constrângeri psihologice, întrucât generaţia twitter are o proprietate deosebită de a asimila într-un mod spontan toate elementele novice, iar coordonarea slabă a acestora duce la o dizgraţie socială în defavoarea educaţiei autentice”.
După inevitabila greșeală de acord cadrele urmează a fi pregătiți (corect: pregătite), se mai etalează predilecția pentru cuvinte mai puțin obișnuite, dar cu totul nepotrivite contextului. Autoarea consideră că „elementele novice” sunt noi, or simpaticul cuvânt novice are cu totul alt sens: novice este persoana care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. Iar de „grațioasa” dizgrație socială nici nu face să mai vorbim: doar autoarea știe dacă știe și ea, ce înseamnă asta.
Irina Condrea,
prof.univ.,
dr. habilitat, USM
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
