Să fie oare vorba de apropierea de Sărbătorile Pascale, când devenim mai buni, mai luminaţi, mai credincioşi? Sau poate am obosit de goana după capital, imobiliare, maşini, haine etichetate, iPad-uri şi iPhone-uri şi începem să realizăm că sunt doar lucruri efemere? Azi poţi cumpăra un lucru cu leii adunaţi câteva luni, iar mâine acesta poate fi furat în câteva secunde în maxi-taxi.
Ce-i al meu, port cu mine. Sunt cuvintele pe care mi le repet de fiecare dată când ies din casă. Telefoanele se strică, maşinile se sparg, hainele se destramă, iar tocul pantofilor preferaţi se poate rupe în centrul oraşului. Lucruri ce pot fi schimbate uşor, la un click distanţă, vorba reclamei.
Rămân însă oamenii: părinţii, verii, prietenii, colegii de muncă, foştii iubiţi, actualul partener. Rămânem şi cu regretele. Din păcate, oare de ce-ul apare prea târziu în mintea noastră. Ne învelim în păreri de rău, crezând că durerea va scădea. Iar dacă lucrurile pierdute pot fi înlocuite cu lucruri similare, căci se produc în sute de serii, oamenii pierduţi nu pot fi înlocuiţi cu nimeni. Părerile de rău spuse prea târziu nu ajung nicăieri, doar la noi în suflet.
Astăzi, am intrat în Săptămâna Mare. Rugaţi-vă pentru cei dragi, dacă simţiţi nevoia să o faceţi. Iertaţi, spuneţi „Mulţumesc!”, fiţi recunoscători pentru cine sunteţi, pentru ce aveţi, pentru oamenii pe care-i aveţi în jurul vostru. Timpul nu poate fi întors înapoi, chiar dacă peliculele americane vor să ne arate contrariul. În viaţa reală, nu există mâine, ci doar azi.
Un Paşte Fericit pentru cei care au fost, cei care sunt şi cei care vor fi!
Silvia Ursu
psihologie@timpul.md
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
