Vizita cancelarului german Angela Merkel la Chișinău ar putea, cu adevărat, să devină cel mai important eveniment politic al anului 2012. Și aceasta nu din cauză că e vorba de vizita șefului celui mai important stat din Europa, or, vicepreședintele american Joe Biden care a vizitat RM în 2011 nu reprezintă un stat mai puțin important decât Germania. Vizita poate deveni istorică, și nu numai pentru RM, prin deciziile ce vor fi luate.
După ce a fost făcută publică agenda cancelarului, parcă nu ar exista niciun indiciu care ne-ar permite să ne așteptăm la ceva ieșit din comun. Și totuși, surprizele nu sunt excluse. Toată lumea înțelege la ce ne referim când vorbim despre surprize: de câțiva ani buni, nu numai la Chișinău, ci și pe la curți mai înalte se speculează că ar exista „un pact secret” între Rusia și Germania vizavi de unificarea teritorială a RM și „rezolvarea” problemei Transnistriei. Există voci care afirmă, de exemplu, că „încă în 2010, în oraşul german Meseberg, Rusia şi Germania au convenit să federalizeze Republica Moldova”.
RM e o țară mică, din care cauză, în deliranta horă a marilor puteri europene poate fi oricând călcată în picioare. Aceasta fiind realitatea, noi avem nu numai dreptul, dar și obligația să fim rezervați și prudenți atunci când una din marile puteri vrea să ne facă… fericiți, contribuind la restabilirea unității teritoriale și politice a R. Moldova. Orarul vizitei nu prevede vreo întâlnire cu cineva din Transnistria, dar asta nu înseamnă că o asemenea întrevedere nu va avea loc. De ce să nu admitem că anume o întâlnire Merkel-Filat-Șevciuk ar putea să fie acea surpriză despre care vorbeam mai sus? Credeți că este exclus ca ceea ce astăzi e o simplă speculație de presă mâine să fie o realitate? Conform programului anunțat, „întâlnirea de bază” va fi cea dintre cancelarul Merkel și premierul Filat. Ce vor discuta, nu știm. Aici e ascunsă surpriza, pentru că întrevederea Angelei Merkel cu președintele RM Nicolae Timofti nu promite nicio surpriză, fiind una mai mult protocolară, ca și cea cu liderii partidelor politice parlamentare. Când am spus mai sus că vizita Angelei Merkel la Chișinău ar putea deveni una istorică nu numai pentru noi, moldovenii, ci și pentru întreaga Europă, mă gândeam la discursul pe care cancelarul federal al Germaniei îl va ține în incinta Palatului Republicii. S-ar putea ca dna Merkel să fi ales anume Chișinăul pentru a face niște declarații politice de principiu ce vizează viitoarea arhitectură politică a continentului european. S-ar putea însă să nu fie așa. Astăzi, deși avem „agenda” vizitei, multe lucruri sunt învăluite în ceață. Nimeni nu știe mai multe. Mă tem că nici chiar premierul V. Filat nu știe mai multe și nu e scutit de emoții vizavi de posibilele surprize.
În presa noastră s-au emis deja unele opinii negative vizavi de vizita A. Merkel, unii comentatori admițând ideea unei „cârdășii ruso-germane” în scopul federalizării R. Moldova. Guvernarea nu trebuie să se supere pe autorii acestor opinii și să aștepte de la presă, de la analiștii politici, dar și de la întreaga societate valuri de extaz, delir și ovații în legătură cu preconizata vizită. Există un precedent istoric foarte important pe care presa trebuie să nu-l uite în aceste zile premergătoare vizitei la Chișinău a cancelarului Germaniei – e vorba de pactul de tristă faimă istorică încheiat în secret între Germania și URSS în 1939, cunoscut sub numele „Pactul Ribbentrop-Molotov”. În urma aplicării acestui pact, URSS a rupt din trupul României Basarabia, actuala R. Moldova, și teritoriile din nord și din sud aflate azi în componența Ucrainei. Astfel, vina pentru faptul că a existat acel tragic 28 iunie 1940 și toate tragediile care au urmat o poartă și Germania. Evident, e vorba de altă Germanie, de Germania lui Hitler, dar e totuși Germania, succesoarea de drept a acelei Germanii. La fel a dispărut și URSS, dar a rămas Rusia care s-a declarat succesoarea de drept a URSS. Astfel, cele două state care au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, n-au dispărut, ele continuă să comande muzica în Europa de azi, poate și în cea de mâine.
Consider că noi, ziariștii, nu trebuie să ne isterizăm pe aceste teme (istorice), dar nici nu trebuie să uităm istoria și, din patriotism statal, să declarăm din start această vizită drept „istorică” și benefică pentru R. Moldova. Atâta timp cât respectiva vizită e învăluită încă în ceață și mister diplomatic, presa nu are voie să se culce pe o ureche și să tacă. Măcar și din „simplul motiv” că, dacă tace presa, în RM nu are cine să vorbească.
