Cea mai importantă personalitate a tuturor timpurilor pentru ruși, a fost un criminal odios
„Acela care nu regretă distrugerea Uniunii Sovietice nu are inimă. Și cine nu își dorește reconstruirea sa nu are minte”
Aceste cuvinte le rostise Putin la începutul ascensiunii sale, într-o conversație telefonică cu cititorii Komsomolskaja Pravda, din anul 2000.
Și nu e vorba aici de nostalgia ofițerului KGB pentru comunism, ci pentru grandoarea și puterea pe care URSS le emana nu cu multă vreme în urmă. Comunismul a fost doar o etapă prin care a trecut Maica Rusia, probabil singura care i-a dat, de-a lungul secolelor, valențe universaliste.
Sondajele de opinie ale Centrului Levada, singura agenție independentă rusească, arată că personalitatea cea mai importantă a tuturor timpurilor pentru ruși, inclusiv pentru tineri, a fost Stalin. Iată că superstarul propriei istorii e un criminal odios care și-a masacrat poporul și a închis sub Cortina de fier alte națiuni europene. Pare cinic și straniu, dar nu trebuie să uităm că singurul lider rus care a pus Moscova la masa superputerilor a fost acest psihopat. Să ne amintim celebrele imagini de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în care zâmbesc Roosvelt, Churchill și Stalin după ce au împărțit lumea după bunul plac: niciodată în istorie, Rusia nu a mai fost atât de importantă, niciodată până atunci nu reușiseră soldații ei să pună bocancii în Occidentul deopotrivă admirat și urât.
În mentalul colectiv rusesc este ceva mai puternic decât respectul pentru viață, credința sau dorința pentru bunăstarea personală: excepționalismul rusesc, cultivat din perioada lor de aur, începând cu Dostoievski, manie a grandorii ce poate justifica orice, inclusiv propria suferință și genocidul. O compensare maladivă a propriei inadecvări istorice și a distanței evoluționale față de Occident, resimțită deplin de marii oameni de cultură ruși ai secolului XIX, educați în marile capitale ale Europei de Apus. Un excepționalism mincinos, exacerbat mai cu seamă atunci când declinul e mai evident, cum e cazul Rusiei lui Putin.
Pentru noi este crimă, dar pentru rușii crescuți cu imaginea magică a Maicii Rusia chemată să lumineze lumea este singura opțiune pentru a nu trebui să își privească în față neputinţele și să-și accepte modestia istorică.
„Țarii au săvârșit multe nenorociri. Au jefuit și subjugat poporul. Dar au făcut și un lucru bun: au creat un stat enorm, până la Kamceatka. Ne-au lăsat moștenire acest stat.” Aceste cuvinte îi aparțin nimănui altuia decât lui Stalin, marele dușman al Romanovilor, dar admirator al cuceririlor acestora și al dorinței lor nestăvilite de a stăpâni alte popoare.
La începutul „domniei” sale, Putin s-a arătat amic al Occidentului. A primit, în schimb, „locul de onoare” dorit: a fost creat un consiliu NATO-Rusia, a fost îndelung aplaudat în Parlamentul german când a vorbit despre o Europă comună. Doar că Rusia sa nu avea puterea economică de a participa la marile decizii ale Occidentului american, nici aceleași valori și, mai ales, țările civilizate nu îi puteau accepta excesele autoritare de acasă. Așa că s-a reîntors la solitudinea excepționalistă și închistarea față de Occident, narațiunea „cetății asediate” a redevenit politică de stat. Doar că Moscova este doar o cetate săracă, pierdută într-un alt mileniu, care nu mai poate stârni admirația „vasalilor” vecini.
Iar când fostele republici au descoperit că pot trăi mai bine departe de orbita Moscovei, „excepționalei” Rusii nu i-a mai rămas decât recursul la război. Așa cum o făcuseră Romanovii ori idolatrizatul Stalin.
Pentru noi este crimă, dar pentru rușii crescuți cu imaginea magică a Maicii Rusia chemată să lumineze lumea este singura opțiune pentru a nu trebui să își privească în față neputinţele și să-și accepte modestia istorică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
